Cuvîntul zilelor acestora este „procedură”. Procedura de selecție a candidaților pentru postul de procuror general, respectiv pentru postul de procuror șef al DNA, desigur (cerută inclusiv și mai ales de UE). Cum, conform legii, propunerile sînt făcute de către ministrul Justiției, oricare ar fi acela/aceea, rezultă că ministrul Justiției trebuie să întocmească acea procedură. Cu sau fără ajutorul/colaborarea CSM, dar să întocmească procedura și aceasta să fie transparentă, clară, eficientă, adică să scoată în față candidați bine pregătiți, integri, credibili.
Pînă acum, a mai existat doar o singură astfel de procedură, cea inițiată de fostul ministru al Justiției, Mona Pivniceru. Unul din susținătorii procedurii, Daniel Morar, a catalogat procedura Monei Pivniceru ca fiind „o farsă”. Deci, eșec. Actualul ministru al Justiției, interimar, premierul Victor Ponta, a făcut propuneri de șefi la PG și DNA (plus DIICOT) fără nici o procedură, deci iar eșec. Însă, cel mai probabil, cît de curînd vom avea un nou ministru la Justiție, din partea PNL. Acestuia/acesteia îi va reveni sarcina întocmirii unei proceduri bune.
Începînd de astăzi, voi ține un jurnal al procedurii, intitulat „Votez tevatura cu procedura!”. Zilnic, voi nota ce se mai întîmplă cu procedura asta, dacă se face, de către cine, cum și cu ce efecte. Astfel, în timp, vom putea observa multe lucruri interesante, sînt convins.
P.S. Procedura asta blestemată putea să fie introdusă în legislația românească și, astfel, nu am mai fi depins acum de hachițele vreunui ministru de Justiție sau de muștruluielile UE. Așa cum, de exemplu, s-a întîmplat cu legea ANI: pentru că există, legea asta funcționează, în ciuda atacurilor dese ale politicienilor. Astfel, ANI a ajuns una din cele mai temute și respectate instituții din România și din UE. Da, firește, legea ANI a fost întocmită și votată tot la presiunile UE, dar iată că există. Și, repet, funcționează, ba încă foarte bine. Dacă ar fi existat voință politică și mai puțină ipocrizie inclusiv din partea unora care acum urlă că vor procedură, am fi avut o lege mai bună. Dar n-avem.
Etichetă: ue
Mulți jurnaliști, analiști și lideri ai societății civile au spus (unii nuanțat, alții răspicat) că Ponta a jucat o scenetă pe mînă cu Dan Voiculescu Felix: ar fi scos la înaintare prezumtiva propunere a Laurei Codruța Kovesi doar ca să mimeze proeuropenismul, cînd, de fapt, nu ar urmări decît să scoată din pălărie, la momentul potrivit, un candidat ceva mai apropiat de social-democrație.
În vremuri mai bune, aș fi fost tentat să cred același lucru, că Ponta joacă teatru, ajutat de văicărelile de carton ale lui Crin și de mașina de propagandă a lui Felix. În vremurile acestea, însă, Ponta nu-și permite scenete.
Argumentul 1: România este țară cu drepturi depline a Uniunii Europene. Da, e adevărat, România are un MCV legat de picior, dar chiar și așa este de neconceput ca o țară UE să aibă, de cîteva luni bune, interimari la șefia celor mai importante parchete (Parchetul general și DNA). Tocmai de aceea, nu numai că e ultraurgent ca șefii de parchete să fie numiți, dar e mai mult decît necesar ca procurorii propuși de Ponta și acceptați de Băsescu să reprezinte așteptările de integritate cerute de UE. Este ultranecesar. Iar Ponta știe asta. Și știe foarte bine.
Argumentul 2: după raportul MCV dezastruos de la începutul anului și interdicția pe Schengen, România nu-și permite pași greșiți. Sancțiuni cuantificabile în bani (suspendarea unor fonduri europene, de exemplu) sînt destul de probabile în cazul prelungirii crizei numirilor în parchete. Iar asta ar transforma guvernul Ponta II într-unul de subzistență și l-ar duce pe Ponta în postura de perdant politic și electoral pe termen lung.
Argumentul 3: decizia este la Traian Băsescu. Iar președintele știe chiar mai bine decît Ponta că argumentele 1 și 2 sînt decisive. Așadar, dacă Ponta ar juca o scenetă, Băsescu ar demonta-o în direct la o oră de maximă audiență. Și, chiar mai grav, ar refuza propunerile lui Ponta. Ceea ce l-ar transforma pe premierul român într-un neputincios în ochii cancelariilor europene și ai înalților funcționari bruxellezi, cu consecințe economice dezastruoase pentru România.
Argumentul 4: Dan Voiculescu Felix nu a fost niciodată, de fapt, și nici nu va fi aliatul lui Victor Ponta. Mișcările politice din interiorul PSD arată că Ponta se înconjoară cu tineri care-i sînt loiali iar din garda veche de baroni îi păstrează doar pe cei care nu-l presează. Nicușor Constantinescu, de exemplu, e unul din cazurile de baroni care arată că Ponta, avid de putere personală maximă, nu ezită să lovească în plin. Felix l-a criticat în mai multe rînduri pe Ponta și, mai mult decît atît, este un dușman declarat al lui Sebastian Ghiță, mogulul de casă al lui Ponta. Pe bani, inclusiv de stat, Felix nu va fi niciodată un partener al lui Ponta, pentru că partenerul lui Ponta este Ghiță. Mai mult decît atît, lăcomia lui Felix este insațiabilă. Iar problemele cu Justiția ale aceluiași Felix îl trag în jos pe Ponta, chiar dacă premierul român nu e vreo fată mare, însă premierul român înțelege avantajele unui anturaj ceva mai salubru atunci cînd negociază cu parteneri străini (fie că e vorba de politică externă, fie de investiții din afară).
Din toate aceste motive (cel puțin patru), Ponta nu a jucat o scenetă atunci cînd a spus că nu exclude varianta propunerii Laurei Codruța Kovesi la șefia DNA, care are atît susținere europeană, cît și americană. Că o va numi sau nu e cu totul altă poveste. Dar, cel mai probabil, pentru a da un semnal puternic la Bruxelles, Ponta ar trebui să o numească. Abia dacă nu o va numi, Ponta se va dovedi slab. Și lipsit de inteligență.
P.S. Da, pe Ponta nu-l ajută trecutul. Deloc. Ba chiar ar putea fi acuzat că încearcă să pună mai repede șef la Parchetul general ca să scape de un dosar penal de plagiat. Dar Ponta ar putea să parieze pe viitor.
P.P.S. Premierul actual al României nu-mi e simpatic. Dar are șansa unei mutări decisive. În bine. Dacă o va face ține numai de cît curaj are.
Azi, toată lumea discută de ce se mai întîmplă cu MCV-ul (mecanismul de verificare și cooperare, adică monitorizarea impusă de Bruxelles pe Justiția din România) și cum a mai evoluat/involuat acesta conform ultimului raport de țară.
Ca să nu ne mai pierdem vremea, să spunem că MCV-ul ăsta bruxellez e cam ca MCV-ul românesc făcut de Dacia: nu e urît, dar nici vreo frumusețe nu e; e încăpător, adică poți căra niște români înghesuiți în el pînă în inima Europei; e ieftin, deci nu dă nimeni doi bani pe el; se strică repede dacă-l folosești mult (și, iaca, să tot fie vreo patru ani de cînd se tot cară recomandări); în cele din urmă, trebuie să renunți și să-ți iei o mașină serioasă, chiar dacă mai scumpă (sau să devii pieton).
Iar dacă nu ați înțeles din prima, iaca și o poză care face cît o mie de recomandări ale CE (powered by colegu’ Goace, cum se zice la noi, la țară):
Nu, nu e nici un joc de cuvinte. Și nu, „UE” nu e „muie”, ci chiar UE. Iar România chiar asta le dă corupților. Mă rog, nu chiar Uniunea întreagă, ci doar banii ei. Dacă o zice chiar ministrul de Externa Baconschi, așa trebuie să fie. Iar el nu o zice din capul lui, ci din hîrtiile UE. Alea nasoale, în care se spune că funcționarii Uniunii s-au cam plictisit să facem mișto de ei și se gîndesc să ne cam taie din fonduri vreo 9.000.000.000 EUR (nouă miliarde euro, pentru cei care se încurcă în zerouri).
Bref: Baconschi zice că e corupție la bani europeni, europenii zic și ei asta și vor să ne lase fără sursa corupției, dar noi livrăm în continuare UE la corupți, în loc de muie. Poate ar trebui să înființăm, pe lîngă DNA, și DNMC (Direcția Națională de Muie pentru Corupți), dacă parchetele obișnuite, DLAF și trosc-paf nu ajută.
Într-o săptămînă, croații: 1. au arestat (în afara țării! ceea ce presupune, deci, că l-au și urmărit, nu l-au lăsat să zburde pe unde a vrut) un fost premier acuzat de corupție și cer o pedeapsă de 15 ani de închisoare pentru ex-demnitar; 2. au adoptat o lege ce permite confiscarea averilor ilicite (sursa).
Asta vedem noi, din afara Croației, țară care vrea în UE și vrea chestiunea asta așa de tare că face ce trebuie ca să intre.
Ce am vedea în România, dacă am fi croați și am bea un cico pe un șezlong din Pula? Că: 1. o lege mult mai slabă (legea ANI) decît asta cu confiscarea averilor ilicite a trecut de Parlament abia după ce a fost întoarsă de președinte de la promulgare și după ce chiar Barroso a făcut declarații publice pro-lege; 2. Camera Deputaților a decis să nu permită DNA urmărirea penală a deputatei Ridzi.
Păi, să avem pardon: de ce ne mai mirăm că ne luăm UE pe unde sîntem prinși?