Conform CV-ului postat pe site-ul Camerei Deputaților, în 2000 și 2001 Ponta a ocupat funcția de „coordonator” al Biroului de Combatere a Spălării Banilor din Parchetul General (sursa).
Din poziția asta, Victor Ponta lucra îndeaproape cu Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Foarte îndeaproape. Acest ONPCSB, de altfel, este cel care a descoperit, în 2000, că în contul Danei Năstase intrau niște sute de mii de dolari de la o bătrînă fără venituri. Bătrîna se numea Tamara Cernîșov, mult mai cunoscută acum ca „mătușa Tamara”. Tot în 2000, procurorii DNA spun că „Melinescu (membru în conducerea ONPCSB în 2000, numit ulterior șef al instituției de premierul Adrian Năstase) si Nastase s-au intalnit in noiembrie 2000, primul (pe atunci membru al conducerii ONPCSB) informandu-l pe politician (pe atunci deputat) ca in cadrul ONPCSB exista in lucru un dosar privind depunerea de catre Dana Nastase a sumei de 400.000 de dolari intr-un cont deschis la banca Creditanstalt (devenita mai tarziu HVB Bank). Melinescu i-ar fi promis lui Nastase ca va bloca dosarul pana dupa alegeri, iar dupa numirea in functia de presedinte al ONPCSB ar fi sustras lucrarea respectiva, pe care i-ar fi inamnat-o lui Ristea Priboi, la acea data consilier al lui Adrian Nastase. De fata s-ar fi aflat si controversatul om de afaceri Genica Boerica, care apare ca martor al acuzarii” (sursa).
Dacă mă întrebați pe mine, e destul de puțin probabil ca ditamai dosarul de 400.000 USD să nu-i fi atras atenția procurorului din Parchetul General care se ocupa îndeaproape de ONPCSB. Judecînd, însă, după ce carieră în Guvern a avut Ponta după 2001, pot să înțeleg perfect de ce actualul premier a omis să se ocupe de dosarul fostului premier. Și pot să pricep și de ce actualul premier spunea, prin 2011, că e convins că Năstase e nevinovat în dosarul „mătușa Tamara” (sursa).
P.S. Mai sînt convins de un lucru: departamentul de monitorizare de știri al PSD va citi acest text și-l va informa pe Ponta că mă întreb dacă știa de dosarul „mătușa Tamara”; dar nu sînt deloc convins că Ponta va avea și o reacție (sau una care să nu fie la mișto).
Etichetă: victor ponta
Un excelent articol din Gândul ne arată că Ponta a pus ceva deoparte pentru zile negre: niște case și niște conturi. Ce înțelept din partea premierului, zic. Foarte înțelept, chiar. Și ce mutare strategică: acum să desființeze cabinetul de avocatură, și nu în campania electorală, cînd ar fi aflat și poporul cît de social-democrat e Victor Viorel. Și știrea vine bine: în „minivacanța” de 1 mai & Paște, cînd lumea e cu micul, lumînarea și pasca în gît, nu cu ochii în ziare și pe TV.
Dar să revenim: ce o fi făcut cabinetul de avocatură al lui Ponta cu două apartamente? Erau pline de avocați? Se lucra acolo? Se făcea turism? Se cazau clienți? Mă întreb și eu, cu naivitate. Și cum au aterizat apartamentele astea, acum, direct în declarația de avere a premierului? Gratuit? Ca donație? În virtutea faptului că Ponta a deținut cabinetul?
Însă, cum ziceam, acum e „minivacanță”. Dar revin după, nu-i bai!
Fără Secretariatul General al Guvernului (SGG), orice Guvern ar fi doar o gașcă de băieți (și fete, hai) care se întîlnesc la o bere. SGG aplică, tehnic, ce decide premierul. Fără SGG, Ponta, de exemplu, ar fi ca și cum nu ar avea nici cărți dinc are să copie, nici copiator. Nasol, deci. Ei bine, SGG-ul lui Ponta este una din cele mai opace instituții din statul român al anului 2013. Așam ca să fie dreptate pînă la capăt.
SGG, brațul juridic și tehnic al Guvernului
Conform site-ului SGG, “Conform legislaţiei în vigoare, Secretariatul General al Guvernului (SGG) funcţionează ca structură în aparatul de lucru al Guvernului, cu personalitate juridică, având rolul de a asigura derularea operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităţii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti, constituind totodată elementul de legătură şi stabilitate a guvernării, asigurând cadrul necesar sistemului de luare a deciziei. Secretariatul General al Guvernului funcţionează în subordinea Primului-ministru şi este condus de un secretar general al Guvernului, cu rang de ministru. Secretarul general al Guvernului reprezintă instituţia în relaţiile cu ministerele şi cu celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii şi autorităţi publice, precum şi cu persoanele fizice si juridice” (sursa).
Lambru, piți adjunctă la SGG, nu există decît nominal
La capitolul “PRESA” de pe același site apare un singur comunicat din presă din 2013: “Anunț privind lista scurtă a firmelor selectate pentru următoarea etapă de calificare pentru furnizarea de asistență tehnică pentru implementarea Acordului de Grant”. Nici măcar arhiva de comunicate pe 2012 nu e completă, lipsesc lunile mai, iunie, august și decembrie (sursa).
Dar poate că “PRESA” nu contează, să trecem la “INTERES PUBLIC”. Aici, primul capitol e “Conducerea instituției”. Sînt menționați Ion Moraru (secretar general al Guvernului), cu CV-ul aferent, Ioana-Andreea Lambru (secretar general adjunct al Guvernului), fără nici o altă informație, și Andrei Rizoiu (secretar de stat), de asemenea fără nici o informație disponibilă (sursa). Noroc că noi știm din presă (nu din “PRESA”) că Lambru este un fel de copilă de suflet a unor peneliști la vîrsta a doua care a făcut furori ca secretară iar Rizoiu fost coleg cu Ponta la corpul de control al premierului Năstase.
De jumătate de ani, achiziții publice secretizate
Să ne aruncăm un ochi și la “Documente financiare” de “INTERES PUBLIC”. Aici, SGG ne încîntă cu “Situația achizițiilor SGG pe 2012”, dar numai pînă în octombrie. De atunci încoace, de jumătate de an, deci, nici o cifră, nici un cuvințel și nici un bănuț despre ce și cum cheltuie SGG (sursa). Cît despre “Alte documente”, aici nimic nu a depășit nivelul lui 2011: “Obiectiv de investiții 2009-2011” și anunțuri de vînzare a unor imobile ale RAAPPS din… 2007 și 2008! Și gata (sursa).
La “Proiecte de acte normative” nu găsim nimic mai nou de 2007 (sursa). Iar la “Anunțuri licitații”, cel mai recent document expus pe site-ul SGG este din ianuarie 2011 (sursa). La “Rapoarte”, Secretariatul ne regalează cu “Raport privind activitatea SGG în 2011” (sursa) iar la “Selecție ocupare posturi” ultimul anunț este din decembrie 2012 (și se referă la niște posturi pentru Departamentul de Relații Intertenice din cadrul SGG – sursa). Cel mai haios e SGG la “Venituri nete personal”, actualizate la nivelul lunii aprilie 2010 (sursa). Sau, hai, ar mai fi la fel de haios și că la “Linia verde” apare doar mențiunea “în construcție” (dracu’ știe ce e “Linia verde” – sursa).
Un director eliberat din funcție din 2011 este prezent pe sgg.ro
Dar site-ul SGG continuă și cu alte capitole demne de Radio Erevan. La “PARTENERIAT PUBLIC-PRIVAT (PPP)” este menționat Mihai Prisacariu, director general al Unității Centrale de Coordonare PPP (sursa). Care Prisacariu, însă, a fost eliberat din funcția de la SGG încă din ianuarie 2011. La același capitol, secțiunea “Evenimente”, ultimul menționat este “PPP și dezvoltarea strategică a României”, un seminat desfășurat în octombrie 2012 la Brăila (sursa). Curios, însă, de cînd, prin Hotărîre de Guvern, PPP-urile au trecut în responsabilitatea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine (condus de Dan Șova), pe site-ul SGG nu mai apare nimic despre aceste proiecte.
În fine, la “IMPLEMENTARE PROGRAM”, cele mai recente articole se referă la programe pentru minoritatea rromă din 2009 (sursa).
Marea omisiune a SGG: “ministerul” lui Dan Șova
Ce omite, însă, cu adevărat, site-ul SGG este să vorbească despre DPIIS. Ce este DPIIS? Acum vreo lună, scriam așa: “Între o ceartă cu Băsescu (mai mult de ochii colegilor de la USL) și o ceartă cu colegii de la USL (mai mult de ochii fraierilor de alegători), premierul Victor Ponta al II-lea își construiește, fără tam-tam, cel mai puternic regim economic autocratic de după ’89. Pe scurt, Ponta a reușit, prin intemediul “ministerului” lui Dan Șova (cel al “marilor proiecte naționale”), să strîngă sub propriul control cea mai mare parte a bugetului de investiții al României. Punctual, premierul are în propria mînă: 1. fondurile europene; 2. proiectele de infrastructură de interes național (tot Ponta decide și care sînt proiectele alea de interes național); 3. investițiile străine în România; 4. toate parteneriatele public-privat din România.
Toate cele patru mari cămări cu bani ale bugetului enumerate mai sus sînt gestionate de DPIIS (Departamentul pentru proiecte de infrastructură și investiții străine, condus de Dan Șova – sau “Ministerul marilor proiecte naționale”, cum a fost numit de presă). Iar DPIIS se află în subordinea directă a premierului Ponta” (sursa).
O știre TVR din 16 mai (fără an, dar, cel mai probabil, e vorba de 2012), publicată pe www.stiri.tvr.ro, îi freacă serios ridichea lui Victor Ponta. Sub titlul „Cine sunt sfătuitorii lui Victor Ponta: colaboratori ai soției, ai lui Năstase sau ai lui Antonescu”, articolul face mișto de cel mai baschetbalist premier al țării: „Deşi cu câteva zile în urmă, în cadrul unui discurs de lansare a candidaţilor din Gorj,premierul îşi sfătuia colegii să nu facă la fel cum au făcut cei din fosta Putere, pare că el nu şi-a urmat propriul sfat” (sursa). Cum zice și titlul articolului, lui Ponta i se reproșează că ar fi angajat consilieri pe principiul apartenenței de muncă ori la familia proprie, ori la familia politică. Deci, nu pe criterii profesionale.
Desigur, să nu ne facem iluzii, știrea despre care vorbesc a scăpat de cenzura din TVR și a rămas pe site (ceea ce nu garantez că se va întîmpla și de acum înainte). În orice caz, e vorba de o regretabilă eroare, cum ar zice o găleată de cenușă turnată-n cap de nenorocitul căruia i-a scăpat la liber articolul pe site.
În caz că TVR va scoate, totuși, știrea de pe site, iată și poza articolului cu pricina.
Au început să se plîngă oamenii pe ici, pe colo, cum că Dan Șova se va ocupa de exploatarea de la Roșia Montană (în calitate de ministru delegat al DPIIS – Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine). Tot ce se poate, eu nu m-aș mira deloc. Și nu m-aș mira pentru că știu și de ce se va întîmpla, dacă se va întîmpla: pentru că poate. Poate prin lege. O lege cretină pe care nici luptătorii civili, nici penibilii politicieni din opoziție nu au contestat-o în vreun fel.
Legea este, de fapt, o Hotărîre de Guvern: HG nr. 7 din 9 ianuarie 2013, de înființare și organizare a DPIIS. Conform acestei HG, DPIIS („ministerul” lui Șova) se ocupă de tot ce înseamnă proiect de infrastructură de interes național. Dar, atenție, HG nu definește ce e ăla un „proiect de infrastructură de interes național”, ci lasă la mîna lui Ponta să decidă ce e și ce nu e proiect de infrastructură de interes național. Sau, cum am scris aici, „„ministerul“ lui Șova va împărți banii pentru toate proiectele (a se citi „contractele“) de INTERES NAȚIONAL. Dar ce-s alea „programe și proiecte de infrastructură de interes național“? E, aud? Păi, vă spune același paragraf: e vorba de acele programe și proiecte „DATE ÎN COMPETENȚA SA (adică a DPIIS – n.m.) PRIN HOTĂRÎRE A GUVERNULUI“.
Aaaadiiicăăăăă, e vorba de orice vrea mușchiul premierului Ponta să se încadreze la „infrastructură de interes național“. Dacă, de exemplu, Ponta vrea mîine ca programul de plantare a pomilor pe marginea unui drum sătesc din Teleorman să fie „proiect de infrastructură de interes național“, atunci clasifică plantarea acelor pomi ca fiind de „interes național“, prin H.G. Apoi, proiectul cu pomii trece direct în parohia lui Șova, la DPIIS. Care, o spunem pe limba paragrafului de mai sus, „planifică, pregătește, atribuie, execută, implementează și urmărește, după caz, realizarea programelor și proiectelor“.
Desigur, nu mai vorbesc de proiecte cu adevărat importante, de milioane, zeci sau sute de milioane ori – de ce nu? – de miliarde de euro și cu adevărat de importanță națională, pe care DPIIS-ul lui Șova le va primi cadou din pixul lui Ponta”.
Sper că ați priceput, acum, de ce Șova poate: pentru că Ponta a dat un HG prin care legiferează ce poate Șova. Iar Șova poate orice vrea mușchiul lui Ponta.
P.S. Se fac aproape trei luni de cînd am atras atenția că, prin HG 7/2013, Ponta devine cel mai puternic premier din istoria post ’89 a României. Dar nimeni pare să n-aibă vreme de astfel de prostii. Articolele despre HG 7/2013 sînt aici și aici.
Titlul de mai sus este cules de pe site-ul NATO. E adevărat, titlul complet sună așa: „Romania’s Foreign Minister, Teodor Melescanu, comes to NATO” (sursa). Și e o știre postată pe site-ul Alianței Nord-Atlantice pe 26 ianuarie 1994. Totuși, poate că e o profeție cu ceva șanse de succes și pentru viitorul apropiat, mai ales că Victor Ponta a confirmat, în seara aceasta, că „nu este exclus ca un român să fie viitorul secretar general al NATO” (sursa).
Altfel, NATO îl cunoaște destul de bine pe Meleșcanu și viceversa. Numai pe site-ul Alianței apar 15 menționări ale numelui actualului șef al SIE (sursa).
Săptămîna trecută, premierul Ponta a făcut un exercițiu de transparență și a arătat poporului, în stil PPDD, cît cîștigă ciocoii din companiile energetice de stat: a postat un comunicat pe site-ul Guvernului.
Cînd nu e preocupat să practice populismul heirupist, Ponta este mult mai puțin transparent. Pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, subordonat premierului, lista cu veniturile nete ale funcționarilor a fost ultima oară actualizată fix acum trei ani: în aprilie 2010 (sursa). De atunci încoace, nimic. De altfel, mai nimic de pe site-ul SGG nu este actualizat la zi, ba chiar cele mai recente informații au o vechime de un an, doi sau chiar trei.
Pentru cine nu a văzut declarația de presă a lui Traian Băsescu de acum cîteva ore, finalul spune toată povestea:
„Faptul ca factura iesirii din criza a fost platita de romani ma face sa am tot respectul pentru efortul lor si le spun foarte deschis ca pot fi mandri, pentru ca nu sunt multe tari care au reusit sa revina in parametrii macro ai unei tari functionale intr-un timp atat de scurt.
Asa cum v-am mai spus, eu am sentimentul ca mi-am facut datoria ca presedinte si chiar daca m-au durut si injuraturile, si fluieraturile, sunt linistit, Romania este din nou capabila sa isi reia cresterea economica durabila.
Asta este ceea ce am avut de comunicat, am marea rugaminte ca inainte de a comenta, de a fi impotriva, intrati pe site-ul Eurostat, vedeti situatia somajului, a deficitelor.
Veti fi multumiti de tara noastra.
Ne-am obisnuit tot timpul sa spunem ca suntem ultimii si va asigur ca sunt foarte multe zone in care suntem departe de a fi ultimii.
Serios va spun, puteti fi mandri de Romania„. (sursa)
Sau, și mai sintetic: „Cred ca nava e la cheu, in port sigur” (aceeași sursă ca mai sus).
Așadar, Traian Băsescu a salvat încă o dată România (a cîta oară?). Putem discuta la nesfîrșit dacă acțiunile guvernului Boc, împins de la spate de președintele Băsescu, au salvat sau nu România de la faliment, putem implica economiști, oameni de stat și analiști în disputa asta. Dar nu are nici o importanță care va fi rezultatul acestei analize.
Cu adevărat esențial acum este că, atunci cînd președintele spune despre el că și-a făcut datoria și a salvat țara, nu e nimeni să-l contrazică. A, sigur, ar putea să-l contrazică șeful PNL, Crin Antonescu, dar asta nu-l va ajuta prea tare pe șeful Senatului. Iar Ponta nu numai că nu vrea să-l contrazică pe Băsescu, ba chiar e mulțumit că a fost lăudat de președinte (și nimeni altcineva de pe scena politică nu contează în acest moment, deci să nu ne pierdem vremea să analizăm ce ar putea comunica pe acest subiect Blaga, Udrea, DD sau Kelemen Hunor).
Explicația banal de simplă pentru care criticile lui Crin nu mai contează iar Ponta e fericit că e menționat de președinte stau într-un sondaj al CCSB, institut apropiat de Dan Voiculescu: electoratul se atașează din ce în ce mai tare de formula coabitantă Ponta – Băsescu și are o încredere din ce în ce mai scăzută în Antonescu. Sau, altfel spus, dacă te apuci să-i critici pe premier și președinte, dai prost la popor.
A, poate acum vă întrebați alt lucru: de ce își ridică Băsescu o statuie lui însuși? Păi, primul și cel mai bun motiv e că nu vrea să rămînă în istoria post ’89 ca un președinte exclusiv conflictual care a pîrjolit totul în jurul lui. Ci dimpotrivă, își dorește o relatare istorică ceva mai eroizantă. În al doilea rînd, devine din ce în ce mai evident că președintele chiar nu vrea să se retragă la pensie după 2014 (de altfel, a și spus-o), deci din nou are nevoie de imagine. E chiar simplu. Iar cînd te mai ajută și poporul (pînă și Felix a învățat asta din sondajul institutului lui de casă, CCSB) și te legitimează și cu cifre Eurostat, trebuie să formulezi rapid, inteligent și să livrezi poporului mesajul. Cît e cald și apetisant.
P.S. Și ar mai fi de remarcat o declarație a președintelui: „Daca vom trece la a deveni subordonati baronilor locali si orice mica incasare suplimentara in buget o vom dedica lucrarilor pentru cleintela din teritoriu cu siguranta nu vom reusi„.
Băsescu știe bine care e puterea baronilor locali, cei care taie și spînzură politic în teritoriu, mai ales cînd vine vorba de voturi. Vasile Blaga îi controlează pe cei ai PDL, de aceea a și cîștigat șefia partidului, în ciuda opoziției președintelui. Și tot un baron local, Sorin Frunzăverde, a trădat și s-a transferat la PNL, îngropînd guvernul MRU și aproape și pe Băsescu.
Și Ponta știe bine că șansele lui să conducă PSD în următorii ani sînt determinate de scoaterea din joc a greilor PSD din teritoriu. Cu o parte din ei, șeful PSD a și reușit, la congres: Nicușor Constantinescu (Constanța), Gheorghe Bunea Stancu (Brăila), Constantin Nicolescu (Argeș), Ion Prioteasa (Dolj).
Iată, deci, încă un motiv pentru ca Băsescu și Ponta să se unească în cuget și-n simțiri.
Copilul de suflet al lui Ponta, Dan Șova, tocmai l-a pricopsit pe ginerele lui Blaga, Ionuț Rudeanu, cu un purcoi de bani de la stat (sursa). Ceea ce nu mă miră deloc, da’ chiar deloc, după ce acum vreo lună am aflat că omul de încredere al lui Blaga din Romgaz o duce bine și în mandatul USL: e consilier al șefimii instalate de guvernul Ponta la societatea de stat (sursa). Iar dacă vreți să știți mai multe de pedelistul Piteiu din Romgaz, omul cu banul pentru Blaga, aruncați un ochi aici și enervați-vă. Și ca să nu rămîneți neconsolați că nu aveți toate informațiile despre ginerică Rudeanu, luați lumina cunoașterii de aici.
Așadar, după încuscreli pidosnice cu SOV, Blaga face și el din opoziție un ban cinstit, prin intermediari, cu puterea. Deh, vameș…
Cătălin Voicu a fost condamnat la 7 ani cu executare. Dar a rămas liber Vanghelie. Proaspăt vicepreședinte al PSD, care acum nici doi ani așa spunea despre dosarul lui Voicu: „Eu nu cred în vinovăţia lui Voicu, cred că este o arestare politică. Viaţa va demonstra dacă am avut dreptate sau nu. Cred că este un circ politic, o mascaradă” (sursa).
Azi, „viața” i-a demonstrat lui Vanghelie că nu a avut dreptate. Dar pe Vanghelie îl doare în tîrtiță. Pentru că el, Marean zis „almanahe”, are o altfel de dreptate: „N-ai dreptate cînd ai dreptate, ai dreptate cînd ai greutate” (am citat exact din discursul lui Vanghelie de la congresul PSD). Iar Marean e din nou greu, un greu reconfirmat de Victor Ponta, premierul-minune, născut din spuma plagiatului și din capul lui Năstase, gata înzăuat în nesimțire și înarmat cu tupeu cît încape.
De ce mă refer la Vanghelie, pentru a doua oară azi? Să nu uităm: acum nu mulți ani, cînd Geoană se pregătea să devină președinte pentru o noapte, Vanghelie îl punea pe Cătălin Voicu ministru de Interne și plagia din arhiva DGIPI, cu largul sprijin al unor ofițeri corupți (sursa). Dar Voicu o ducea bine mersi și fără Vanghelie: aranja dosare la Înalta Curte și punea șefi de parchete pe barba lui (sursa).
De azi, Voicu e la pîrnaie. Sau, dacă are noroc, într-un spital-penitenciar. Însă Vanghelie poate spune despre Voicu ce a spus Dragnea la congresul PSD despre Năstase: el a plătit pentru ei toți. Voicu plătește pentru ca Vanghelie să fie liber, pentru ca Ponta să-l pună vicepreședinte la PSD-ul ăsta care se dă european și modern.
P.S. Victor Ponta, la numirea șefilor la „Doi și-un sfert” te-ai consultat cu Vanghelie?