Ca necrofag, jurnalistul de care am să vă vorbesc e destul de bun. Ca orice necrofag, însă, poate hărțui și o pradă în agonie, dacă interesele i-o cer. Ca jurnalist, însă, necrofagul de care am făcut vorbire mai are de făcut niște upgrade-uri ca să merite titulatura. Mai ales pe partea de onestitate. Dar astea-s chestiuni periferice, nu de asta ne-am adunat noi aici. Ci ca să constatăm că acest tip, care poartă fraudulos legitimație de presă, e conștient de asta. Deci, are discernămînt. Bun, asta înseamnă că poate răspunde pentru tîmpeniile pe care le scrie. Ultima se intitulează „Cum fac alții presă”. Și ce descoperire face necrofagul? Că în presa străină (germană, de data asta) există niște cititori de presă românească, care pot compila decent niște informații și încropi un text cu ele, pentru publicul german. Care text, doar decent, e o relatare seacă și neutră despre o poveste penal-politică din România. Motiv suficient pentru necrojurnalist să se extazieze profesional și să ne lase să înțelegem că avem mare noroc cu nemții ăștia compilatori, că pe presa noastră proastă și ticăloasă nu ne putem baza. Ceea ce nu e chiar greșit. Dar e foarte de căcat cînd vine din tastele unui jurnalist care ar trebui să profeseze deștept și onest, nu doar să se dea impresionat cînd o fac „ăia de afară”. Pentru că, dacă doar de asta e în stare, nici măcar la Puterea (moștenitorul Gardianului, fițuica de wanker-i, milițieni texani) n-ar trebui să i se permită să scrie.