O, bieți cretini…
Cîteva teze au început să circule pe forumuri, bloguri și feisbucuri după ce Doruleț-batistă s-a aruncat ca un bulibașă care poartă lanțuri de tinichea și a licitat peste 1,6 milioane EUR pentru brandul atrofiat Academia Cațavencu. Printre aceste teze, cîteva sînt de o imbecilitate inconsistență logică exemplară. Într-o ordine oarecare: 1. mogulul rău de la România liberă (aflat, desigur, în spatele jurnalistei Sabina Fati) a vrut să cumpere brand-ul ca să închidă revista Academia Cațavencu; 2. același mogul rău nu a contactat nici un jurnalist de la Academia Cațavencu, deși era interesat să cumpere brand-ul; 3. jurnalista Sabina Fati a licitat împotriva altor jurnaliști (cei de la Academia Cațavencu) cu rea-credință, ducînd licitația prea sus pentru puterile financiare ale acestora din urmă (or mai fi și alte teze, da’ nu mai am chef de ele, că e tîrziu).
Ce au în comun toate aceste teze? Păi: a) credința unora de la Academia Cațavencu că marca Academia Cațavencu se confundă cu echipa angajaților revistei din acest moment; b) revista Academia Cațavencu și marca omonimă nu au nimic în comun cu economia, ci sînt un principiu, o metafizică, un soi de ideal umblînd învelit în hîrtie de ziar și mîntuind oamenii.
Măi, dragi bieți cretini (mă refer în special la ăia care, săracii, nici măcar nu au avut acțiuni vreodată acolo, dar acum dau cu MUIE – textual! – pe feisbuc; haios, dar penibil și trist), enunțurile de la punctele a) și b) sînt îngrozitor de false. În 20 de ani de funcționare a revistei, cîți oameni au plecat de la și venit la Cațavencu? Destui. Și, nemaipomenit, revista a continuat să apară. Deci, elementar de logic, am zice cu toții (dacă nu am fi, evident, niște bieți cretini cu injecțiile nefăcute la timp) că marca nu se confundă deloc cu echipa. Ci, eventual, cu un tip de presă (neinventată de Cațavencu, pentru cititorii lor care-s la fel de cretini, uneori, ca și ei). Așadar, nu prea înțeleg de ce un competitor la licitația pentru marcă ar fi contactat redacția. Să ceară voie să investească niște bani? Să-și ceară scuze că nu o să le mai dea la fel de mulți bani ca SOV, în caz că i-ar păstra (dar unde să-i păstreze? că, în caz că altcineva decît Bușcu ar fi cumpărat – și cu bani la teșcherea, eventual, nu pe abureală – marca, asta nu însemna decît că noul proprietar putea scoate o revistă cu acel nume. punct. nu că ar fi întreținut o redacție)? Să întrebe ce tip de batiste preferă?
Apoi: din momentul în care marca Academia Cațavencu a fost scoasă la vînzare, ea nu a mai reprezentat decît un bun menit să fie licitat pentru a acoperi niște datorii de milioane de euro. Atît și nimic mai mult. Nu o idee, nu o labă metafizică tristă, nu un brand. Ci doar un mijloc prin care statul și niște privați sperau să recupereze niște milioane cu care fuseseră țepuiți de administratorii societății care deținuse pînă atunci marca. E chiar atît de simplu. E întristător că bieții cretini brodează lăcrămos și trag de coarda sensibilă a unui corp de cititori din ce în ce mai anorexic, ba chiar sugerează colecte și chete publice pentru acoperirea sumei de 1,6 milioane EUR. Pe scurt, jurnalismul invocat de cretini de data asta nu are a face nimic cu economia. Iar o gazetă e o afacere ca oricare alta, care trăiește cît timp nu trage țepe. Cînd începe să nu-și mai plătească datoriile, afacerea se închide. Fără nici o legătură cu diabetul isteric din frazele unor cretini.
Pe scurt: dacă niște cretini hoți, administratori ai mărcii, nu ar fi furat banii creditorilor (operațiune eminamente economică), azi marca Academia Cațavencu nu ar fi fost scoasă la licitație (operațiune, în consecință, la fel de economică) iar cretinii idealiști nu ar fi fost așa de furioși invocînd argumente metafizice (și complet neeconomice). Deci, simpatici cretini idealiști, direcționați-vă damblaua spre cretinii hoți care v-au adus în situația asta, e mai cinstit. Pe unul din ei îl găsiți chiar la voi în redacție, e simplu.
7 Comments
Ca si parerea generala despre politica la noi: Comunismul a fost bun da’ prost aplicat !
Bine, am inteles cum e cu economia. Alta intrebare am insa: a fost chiar atat de nasol la Catavencu de nu v-a trecut inca paraponul? Nu ma refer strict la articolul asta, mai sunt si altele.
paraponul e de la uriașa distanță dintre ce vor oamenii ăia să pară și ce sînt, de fapt. e o obligație, deci, nu o reacție subiectivă
AC – o afacere sentimentala 🙂
Oare cum arata versurile plasmuite in perioada de somaj?
Nu ştiu de ce, dar m-am bucurat că a răzbit Buşcu. Cum a zis Aura, o afacere sentimentală. Poate că încă mai sper, deşi ştiu bine că jurnalismul făcut de mic burghezii din 2011 nu e acelaşi cu ăla pe care Caţavencu îl făcea în 95. Poate de-aia mă şi amărăsc cînd le zici cretini idealişti; am impresia că însăşi lipsa de idealism e problema aci. Dintre toate greşelile făcute la AC (alea pe care le înşiri aici, plus restul de care ştie toată lumea), asta mi se pare cea mai cruntă. I-am lăsat acasă să menţie linkul viu, şi ei s-au vîndut, la propriu chiar.
Nu stiam ca a cumparat Buscu brand-ul si sincer eu speram sa dispara … gen demisia de onoare dupa patru ani
Pentru mine cititul AC a fost mostenire de familie 🙂 Mama l-a citit inca de la infiintare si am preluat si eu microbul cand a inceput sa ma intereseze presa scrisa. Am continuat sa cumpar fiecare numar si cand am plecat la facultate. Cred ca am ratat foarte putine. Aveam stiva uriasa de ziare acasa cand inca mai pastram un pic de sindrom de hoarding traditie de neam :))
Pentru mine chiar nu conteaza informatiile „de interior” si sa ma chinui sa am nu stiu ce imagine profunda a problemei ca sa pot judeca. A fost chiar foarte simplu.
In momentul cand am auzit la stiri ca au vandut biznisul lui Vantu eu nu am mai putut sa cumpar ziarul. Punct. Nu m-a interesat nici o asigurare de independenta editoriala pentru ca nu ma incalzea cu nimic. L-am mai luat ulterior sporadic mai mult din reflex si ma mai uitam pe site.
In momentul stenogramelor asteptam o reactie de minima decenta din partea lor fata de niste cititori care au crezut in revista si au cumparat-o o gramada de ani. O minima explicatie. In schimb am primit o laba trista facuta cu aere de mega superioritate si atitudine de Isus pe cruce neinteles.
In momentul ala eu i-am pus ziarului cruce – groapa era sapata de la vanzare.
Eu i-am inteles perfect pe cei de la kamikaze cand au plecat. Prin treaba cu vanzarea facuta pe la spate si anuntata la televizor au primit cel mai mare bocanc in bot ca ziarist. Dintr-o miscare le-a fost data naibii credibilitatea fara sa aibe ceva de zis. Pe un profit foaaarte frumos al „fondatorilor”.
Ce e asa de greu de inteles ca sunt inversunati ??