Băi, dragă labagiule Mîndruță, jurnalismul pulii îl practici tu
Marele jacuzzist TV de talie penibil de mică Lucian Mîndruță are blog. Pe vremea cînd nu se scălda îmbrăcat cu diverse țațe de ambe sexe ca să-l vadă poporul pe sticlă, Mîndruță avea rubrică în Dilema veche. Dar vremea aia a trecut. Limita hîrtiei tipărite și vecinii de pagini îl obligau, atunci, pe micul labagiu la un oarecare exercițiu de decență. Acum, nemărginirea internetului pe care scrie îi lasă onanistului spațiu suficient ca să-și dea în petec. Citez din ultima lui producție, intitulată „Mi-e dor să fiu iar jurnalist”: „Bine, nu e vina oamenilor ca singurul jurnalist de investigatie care-a mai ramas e Ioana Popescu, fata care poate sa spuna in urma unor investigatii corecte ce dimensiune au organele sexuale al fotbalistilor. Nu e vina oamenilor ca jurnalismul p…i a ramas singurul facut cu decenta. E doar ironia intregului sistem, la care am pus si noi umarul si cartea de credit, la umplut.”
Băi, plicticosule și nefericitule, cînd jurnalismul pulii ai fost tu jurnalist? Cînd te bîlbîiai cu prompterul în față citind știri documentate și scrise de alții? Cînd îl țineai pe Brucan în geamul PRO-ului ca să faci o emisiune cu un biet dinozaur deja fosilizat? Cînd ai eșuat pe plaja îngustă a Antenei 2 la emisiuni vomitive? Cînd, mă, tristule? Cam care e experiența ta în jurnalism de investigație, băi, pigmeu ipocrit și amant jenant în porumbi, fugărit de paparazzi?
Și care „noi” am pus „cartea de credit, la umplut”? Tu și alți triști ca tine de prin televiziuni, presupun, că eu cu tine clar nu. Și mai știu eu cel puțin o duzină care te-ar scuipa înainte să-ți aplice un sănătos șut în dosul ăla plimbat cu yacht-ul știi tu cui. O duzină de oameni care știu ce e aia muncă. Fără card umplut, băi, ipocrit de doi lei vechi.
Așadar, măcar pentru duzina asta care s-ar pișa pe BMW-ul tău ăla din porumbi, nu mă/ne include în clasa lătrăilor cu aere de băieți simpatici care mînuiesc truismul și lîncezeala dulceagă pentru gagici proaste de parcă ar scrie haiku-uri. Lasă-ne.
P.S. Uite, de exemplu, ai putea să scrii despre cum faci presiuni pe la facultatea de jurnalism asupra colegilor care îi învață pe studenți ce e ăla jurnalism de investigație. Sau despre ce contracte de PR ai în derulare. Ceea ce probabil nu o să faci, așa că o să te ajut eu. Îți promit, labagiule roz în obrăjori.
20 Comments
„Labagiul e gol” ar striga copilul într-un actualizat basm, Hainele cele noi ale labagiului
auch! :))
asa, asa! nu-l ierta pe penibilul asta!
Draga Prisacariu,
textul tau e furios si cumva iti inteleg durerea.
Dar pentru ca esti tanar, am sa-ti spun cand am fost jurnalist: la SOTI, prima televiziune independenta. Acolo am facut si investigatie, intre altele am aflat cine l-a ucis pe Andrei Frumusanu si am si publicat chestia asta. Am mai facut acolo, in conditii mult mai dure decat azi, pe bani zero, munca de presa de opozitie, cind asta insemna riscuri mai mari decat azi.
Apoi am fost editor la Stirile PRO TV. Nu s-a vazut si n-ai stiut, insa programul pe care l-am editat in fiecare zi, 10 ore pe zi, fara pauza, a ajuns, din 1995 decembrie si pana in 1996 in vara, lider absolut pe segmentul sau orar.
Am fost directorul editorial al Ziarului Financiar cativa ani. Meritele sunt ale echipei, dar sper sa nu protesteze nimeni cind spun ca am fost impreuna cu ei cind ziarul s-a impus in peisajul media de business.
Tu, draga blogger aleg insa imprecatia, insulta si injuria. Pui o drama personala (da, povestea cu masina pe camp n-a fost ce pare, dar nu-ti datorez explicatii) si o imagine nefericita (jacuzzi) in discutia calitatilor mele profesionale. Si ameninti la final cu ancheta pentru ca am un business legitim de PR.
Imi pare mie, sau tocmai te porti exact ca oamenii pe care, programatic, ii detesti?
Cu uimire pentru atata violenta verbala si oarece stima pentru publicatia la care scrii…
Lucian
dragă mîndruță,
eu nu m-aș lăuda cu experiența de presă din anii ’90:). dar, dacă vrei să-ți asumi riscul ăsta, e aproape admirabil.
apoi, ce e aia „business legitim de PR” cînd te pretinzi jurnalist? dacă așa numești tu conflictul de interese din care trăiești, mărturisesc că îmi e milă de studenții pe care, ce oroare, trebuie să îi înveți presă.
iartă-mi tonul, dar îl meriți. din cauza unora ca tine (și nu a unora ca „noi”), lungimea pulii a ajuns să fie excelență jurnalistică. din cauza yachting-ului pe care-l practici pe banii altora a ajuns meseria asta o hazna. din cauza imposturii pe care o îmbraci la cursuri nu ne mai crede aproape nimeni.
așa că te rog ca, data viitoare cînd vrei să ne iei pe toți aliații tăi vinovați, renunță. fă-ți autocritica în fața colectivului în nume propriu, la persoana întîi singular, nu introdu pluralul ca mantră universală. nu-i jigni pe ăia care nu au cardurile și cursele tale de yachting, dar chiar muncesc onest.
acum ești o rușine, un clovn care și-a luat haine din mall dar și-a uitat nasul roșu de la circ pe față.
P.S. nu te ameninț cu nimic, cum aș putea? de ce te-ai simți amenințat dacă s-ar scrie despre un „business legitim de PR”?
Draga Prisacariu,
aici m-ai avut. Autocritica a fost prea larga. Trebuia sa ma rezum la mine, pentru ca e in primul rind un regret personal ce-am scris eu. E o durere, pe care cred c-ai inteles-o si tu in destui ani de meserie in alte publicatii prin care ai trecut.
Tocmai de aceea nu inteleg de ce injuri pacatosul care se marturiseste. Nu inteleg de ce te superi ca altii, cei care nu fac jurnalism ca tine, isi recunosc neajunsurile. Stiu ca nu mai e loc de un naufragiat in barca ta, insa asta justifica sa-i dai cu vasla in cap?
Cat priveste business-ul de PR, l-am separat mereu de cel de jurnalist. Nu-mi promovez clientii in emisiuni sau articole. Cind se intimpla sa ne intalnim pe teren neutru, fac intotdeauna mentiune de relatiile noastre. E un standard dificil de pastrat, insa nu imposibil.
Doar la plimbarea pe banii altora te inseli. Mi-am platiti biletul cind am fost la competitii. In Romania, particip cu velierul meu, pe care l-am cumparat in leasing, in cativa ani , cu un efort considerabil, justificat doar de pasiune. Sigur, puteam sa-mi iau un jeep de bani aia si n-ai fi bagat de seama…Gasesti pe pagina mea de facebook detalii, inclusiv cu poze. N-am nimic de ascuns, nici macar averea, care e compusa, ca la toata lumea, mai ales din datorii. Iar daca te uiti la registrul comertului vei fi surprins ca ai aruncat prea multe vorbe grele pentru un antreprenor prea mic.
Imi pare rau daca am jignit pe cineva din noua generatie din care faci parte (stiu, stiu, e prima, noi doar am pierdut vremea cu Brucan la geam…)). Dar in articolul de care vorbesti, in primul rind am incercat sa ma tintesc pe mine. Data viitoare, pentru siguranta, e am sa folosesc o pusca cu luneta si cu teava indoita la 180 de grade.
îți mulțumesc pentru replici, pe care le-am și publicat ca atare
[…] din bransa, conflictul verbal (scris) dintre Prisacariu de la Kamikaze si Mandruta de la Antena. Ceea ce a inceput ca o replica dura, pe aloguri usor vulgara, in stil propriu probabil lui Prisacariu (pe care recunosc, l-am vazut doar de cateva ori in viata […]
Acum mai lipseste sa vii la mine la emisiune cu Ghioca. Ai chef?
ca să te citez: cu asta m-ai avut:))). mă gîndesc. dar eu știu dacă o fi bine?
O sa aflam doar in direct!
Catalin Prisacariu, toti avem armele incarcate si toti cautam o tinta. Daca esti jurnalist, fa un material in care sa arati ca Lucian nu e. Labagii suntem cu totii, mai devreme sau si mai devreme.
brăduț florescu, țintele mele sînt în revista la care scriu acum și pe unde am mai scris, le găsești acolo, eu nu am nimic de demonstrat. aici nu e decît o foaie pe net unde-mi mai exprim diverse păreri și umori. iar mîndruță s-a autoexclus din jurnalism cînd s-a apucat de PR și o știe și el prea bine, nu l-am exclus eu.
P.S. da, ai dreptate, toți sîntem labagii, numai că cei mai mulți alegem să practicăm laba acasa, privat, nu în public, să mai facem niște vizualizări
„da, ai dreptate, toți sîntem labagii, numai că cei mai mulți alegem să practicăm laba acasa, privat, nu în public, să mai facem niște vizualizări” -> corect, asa ca ai putea sa faci postul asta private.
Mandruta te-a facut cu eleganta in comentarii, prisacariu. Eleganta e o virtute rara, mai ales in Romania de azi. Si mai ales in bransa care mai demult se numea cu emfaza jurnalism.
așa e, ai dreptate, e foarte elegant. mai ales cînd încasează
Atunci e importanta eleganta, cand incasezi.
Restul? Mai aveam o fraza in commentul anterior. Sau raspunzi in clasica dulce limba de blogger? „Wanker is what wanker does”, sa zic asa.
eu mă refeream la încasat bani:).
dar am reținut că ești fan mîndruță, e dreptul tău constituțional
Eu sunt membru fondator…)))!
M-am lovit de domnul de care vorbiti la o firma care tranzactioneaza energie, va rog sa ma contactati pentru mai multe amanunte!
kdf energy, cumva?