Re:povestea tîrfelor noastre triste. Acum și deconspirate
Acum vreo doi ani și ceva scriam despre cine l-a născut și crescut pe Bogdan Chirieac în presa română. Textul se găsește aici și se intitula „Povestea tîrfelor noastre triste”. Azi, aflăm nu numai că Chirieac făcea bani cu statul, aproape transparent, la vedere, dar mai folosea și niște bidoane de tip off shore ca să transfere bani la politicieni. Deși a negat relația cu un astfel de bidon, Chirieac a fost deconspirat de Robert Turcescu. Fără dubii. Zilele astea, un amic de pe facebook îmi semnala că, deși e asociat cu Răzvan Dumitrescu de la Antena 3 într-o firmă, Chirieac e invitat, uneori chiar la emisiunea la Dumitrescu, în calitate de analist independent. Așa e, Chirieac e independent. De orice bun-simț.
3 Comments
Cand am comentat mai larg nu citisem inca postarea din 2010, deci am o placere 🙂
Acest domn numit Bogdan Chireac, veşnicul abonat al tuturor televiziunilor,
s-a dovedit a fi un oportunist notoriu! Deşi poza în analist ” independent” cu o mască de filozof el era de fapt un corupt notoriu. De fapt este omul da casă a lui Felix!
Pentru ca e noapte, sunt trezit brusc din somn si confuz, n-am inteles din prima care-i legatura intre Garcia Marquez („Povestea tarfelor mele triste”) si oratania imbecila botezata Chirieac. Acum m-am prins… Romanul este doar al lui Marquez, pe cat tarfa Chrieac e a noastra, a tuturor (alarturi de tot bordelul Hantena3).
Sa ma explic (ca mi-a fugit somnul).
Alaltaieri, intr-un taxi, stand de vorba cu soferul, ajungem si la discutii politice. Eu ii spun ca nu politica, ci presa este problema grava. E incalificabil ca o televiziune sa devina partid. Ar trebui sa fie ilegal. Vom avea Partidul Antena3, Partidul OTV, Partidul RomaniaTV, fiecare televiziune facandu-si propaganda universului ei paralel. E periculos!!! Politicienii mint. Jurnalistii au obligatia sa spuna adevarul, asta-i rostul lor. O sa ajungem sa ne uram de moarte din cauza unor coprofagi cu legitimatii de ziaristi.
Soferul nu-i de acord cu mine. Imi explica de ce lui i se pare cat se poate de normal sa fie asa: asta inseamna libertatea, fiecare sa poata sa spuna ce vrea, orice – in democratie toata lumea are dreptul la o parere, d-asta a fost facuta revolutia din 89 si d-asta sunt alegeri, sa-i alegi pe cei in care crezi.
Aha… Deci (conform soferului) libertarea inseamna dreptul oricui de a minti (si nu doar dreptul exclusiv de a minti al tiranului din dictatura). Iar democratia inseamna dreptul de a-l alege pe ala care minte mai frumos… Si eu care credeam ca aia din 89 au murit pentru dreptate si adevar!!!!
Si ma intreb: daca intr-o tara oarecare, sa zicem ca 51% dintre cetateni mint, pretuiesc minciuna, accepta sa fie mintiti, considera ca dreptul de a minti sta la temelia libertatii si a democratiei, atunci tara aia mai poate fi considerata o tara libera si democrata de catre ceilalti 49% dintre cetateni, minoritari, care cred ca libertatea autentica este aceea de a fi liber sa spui – si sa auzi – adevarul, pur si simplu?
Nici macar nu mai este vorba despre politica aici… E vorba despre povestea tarfelor NOASTRE triste, pe care le primim in fiecare seara in casa, in dormitor (alaturi de sot/sotie), deschizand televizorul si bucurandu-ne ca ne mint si ne prostesc, ba chiar considerand si ca suntem liberi, facand asta.