De la Jong Un la Pont Tun. Sau de ce viitoarea vizită externă a lui Ponta va fi în Coreea de Nord

Inspirația tendințelor autoritare ale lui Ponta este de găsit în biblia comunistului Ion Iliescu, cu care premierul român pare să fi dormit sub pernă toată viața. De atîta citit capitolul referitor la Coreea de Nord, paginile s-au tocit, au devenit rufoase, dar Ponta a învățat ce era de învățat: pînă cînd nu-ți înfometezi cetățenii pe care-i guvernezi și nu le tai orice urmă de control asupra taxelor (pe care să le cheltui cum vrea mușchiul tău de premier), nu ajungi la desăvîrșire. Semnale erau: Ponta a început cu acel minister al „marilor proiecte naționale”, un braț nord-coreean asupra bugetului de investiții, camuflat în labilul Dan Șova (sursa). Acum, însă, Ponta își completeaz opera. Desigur, nimic original aici, premierul nostru este tot un plagiator.

De data asta, plagiază (din nou) tot după modelul nord-coreean: achizițiile publice ale statului scapă de orice control de transparență și de licitațiile impuse încă de pe vremea lui Năstase de UE, prin lege (sursa). I-o fi foame poporului, dar lui Pont Tun îi e și mai foame. De putere, de funcții, de recunoașterea pe care nu a avut-o niciodată. Victoraș rămîne un mic plagiator, un homuncul conștient că nici cei aproape doi metri înălțime din dotare și nici măcar funcția de prim-ministru nu sînt argumente suficiente să se uite în oglindă și să fie mulțumit. E o chestiune psihanalizabilă aici care ar da fiori reci oricărui cetățean născut și crescut într-o democrație care ar analiza serios problema. Priviți fotografia de mai jos și gîndiți-vă: în afară de aceea că Kim Jong Un e scund și Pont Tun înalt, ce-i mai diferențiază? A, desigur, Kim Jong Un se laudă că are și bomba nucleară. În rest, nimic. Decît, firește, un impediment minor: Ponta trebuie să se chinuie cu o democrație, în timp ce piticul nord-coreean nu a avut ghinionul ăsta.