Vă mai amintiți de Charlie Hebdo? Acum avem și un Houellebecq

Cronicarul Humanitas are, desigur, dreptate cînd găsește în ultimul roman al lui Houellebecq, „Supunere”, „portretul unei Europe lipsite de ideal, (…) eşecul proiectului iluminist şi (…) sfârşitul civilizaţiei occidentale seculare.” (sursa)
Dar în care roman al lui Houellebecq nu a fost Europa pe moarte, plictisită de ea însăși și sastisită de bătrînețea ei fetidă?

În „Supunere”, însă, după ultima pagină, se aude un sănătos hohot de rîs declanșat de cel mai negru umor, de cea mai cinică satiră de care e capabil Houellebecq.
supunere
Pentru exemplificare, iată mai jos patru din ultimele pagini ale romanului (sper să mă ierte Humanitas că am furat drepturile de copyright, dar am două scuze: 1. ar putea să considere furtul o metodă de promovare a cărții; 2. am furat cele patru pagini din cartea pe care am plătit-o).
287
288
289
290
După ce veți citi „Supunere” a lui Houellebecq veți înțelege că, dacă asasinii cu kalașnikoave l-ar fi citit pe Houellebecq, nu s-ar mai fi dus pe 7 ianuarie a.c. la Charlie Hebdo, ci la romancier: caricaturile incriminate de asasini sînt, într-adevăr, mușcătoare, ca orice ironie bine țintită, dar romanul de care vorbim este o capodoperă a satirei, este un manifest al libertății.
 

You May also Like...

Motto-ul lui Striblea: "mult e dulce și frumoasă limba ce o dăm"
9 aprilie 2015
Purtătorul de mîrlănie
25 noiembrie 2013
De ce e atîta frică acră și agresivă la Antena 3?
3 iunie 2015
3 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *