Vasile Blaga, “luptător remarcat” al Revoluției la care a dormit acasă

Au fost teroriști care nu au fost găsiți niciodată. Au existat vinovați care n-au fost condamnați nici pînă acum. Și a avut loc o “revoluție” ale cărei dedesubturi sînt confuze. Avem, însă, revoluționari. Cu acte-n regulă. Unii dintre ei au primit statutul ăsta la ani distanță și fără vreo tangență cu evenimentele din ’89. Vasile Blaga este un asemenea revoluționar. Ministrul Administrației și Internelor, la al doilea mandat, Blaga a fost ministru al Dezvoltării Regionale și vice-premier. A fost prefect, șef peste vămi și deputat, ba chiar era să ajungă primarul Bucureștilor. Este secretarul general al PD-L și unul dintre cei mai importanți politicieni. Dar, mai presus de toate, este un erou. Și nu un simplu participant la ce a fost în ‘89, ci un revoluționar sadea, cu parafă și ștampilă. Un adevărat “luptător remarcat prin fapte deosebite”, conform documentului pe care-l deține. Deși singura luptă pe care a dus-o în ultimele zece zile ale lui decembrie ‘89 a fost cea cu somnul. Într-un apartament din Ștei, județul Bihor, un oraș în care revoluția s-a văzut foarte bine. Numai la televizor.

Vasile Blaga, revoluționar din ‘99
Povestea revoluționarului Vasile Blaga nu începe, așa cum v-ați fi închipuit, odată cu evenimentele din decembrie 1989, ci mult mai tîrziu. Numele acestuia apare, pentru prima dată, în lista revoluționarilor publicată în Monitorul Oficial din 22 noiembrie 1999, la pagina 8, poziția 615, avînd titlul de “luptător remarcat”. Asta înseamnă că Blaga a depus cererea de eliberare a unui asemenea certificat cîndva între 1997 și 1999, perioadă în care era senator, membru în Comisia de apărare, și devenise secretar general al Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, ministrul Blaga a făcut parte din celebrul lot de 17.000 de revoluționari făcuți la normă. Din toți cei 17.000, doar pentru 7.000 a existat avizul Comisiei Parlamentare pentru Studierea Problemelor Parlamentare. Cum, însă, 1999 era anul în care se împlineau zece ani de la revoluție, a fost și anul în care s-au eliberat cele mai multe certificare. Multe dintre ele au fost celebrele patalamale de “participant”, eliberate de Bebe Ivanovici cu trei ani înainte și care, în timp, au fost preschimbate din hîrtii ce ofereau un titlu onorific în hîrtii ce aduceau beneficii posesorilor.
Buldogul reconfirmat, la cel de-al treilea mandat
Aventura ministrului Blaga în lumea revoluționarilor nu s-a oprit la primul certificat. Cum s-a întîmplat cu mulți alți ștabi de partid și de stat care au aflat după ani de zile că au pus umărul la căderea comunismului. Pentru că, în 2004 a apărut o nouă lege, 341, inițiată de un alt mare revoluționar, Sergiu Nicolaescu. Respectiva lege își propunea să facă puțină curățenie în mulținea de certificate de revoluționar. Numai că, așa cum am scris în urmă cu două săptămîni, a făcut ca numărul posesorilor de certificat să crească și mai mult. Pe scurt: legea presupunea preschimbarea certificatelor de revoluționar iar cei care solicitau preschimbarea – și drepturile ce decurgeau din lege – trebuia să aducă dovezi ale calității de revoluționar. Mai mult, în lege se precizează că se preschimbă doar certificatele obținute pînă în 1997. Or, surpriză, în 8 octombrie 2004, la Secretariatul se Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR) este înscrisă solicitarea cu numărul 1535 pentru preschimbarea certificatului de revoluționar al lui Vasile Blaga. Cu toate că acesta avea un certificat eliberat în 1999, nicidecum unul emis pînă în 1997. Dar asta nu a fost o problemă și dosarul a trecut cu bine de SSPR și a ajuns la Comisia pentru revoluționari din Parlament. Surpriză însă, în urma ședințelor comisiei din 23 – 25 ianuarie se constată că în listele transmise “se regăsesc persoane care sînt contestate și asupra cărora planeasă suspiciuni sau îndoieli în legătură cu calitatea de revoluționar”, iar printre numele enumerate se găsea și Vasile Blaga. Comisia a votat în unanimitate iar dosarele persoanelor “cu probleme”, printre care și cel al lui Vasile Blaga, au fost reținute pentru verificări suplimentare. Mai apoi, la finalul anului, fără publicarea vreunui rezultat al verificărilor suplimentare, în 25 noiembrie 2006, dosarul lui Vasile Blaga apare ca avizat. Iar ministrul de Interne (și atunci, și acum) a intrat în posesia certificatului de revoluționar preschimbat.
Blaga e revoluționar pentru că a fost membru FSN!
Timp de cîteva săptămîni am încercat să-l găsim pe ministrul Blaga, să auzim și explicațiile acestuia. Am încercat cu telefoane, cu mesaje, cu e-mail-uri. Era chiar era să închiriem un porumbel călător. Într-un final, am reușit să vorbim cu un consilier de la Interne, care a dat niște telefoane. În cele din urmă, ne-a sunat însuși consilierul personal al ministrului, Mihai Șomfelean. De la acesta am aflat că ministrul Blaga are carnetul de revoluționar pentru că “a fost responsabil în Ștei din partea Consiliului Frontului Salvării Naționale”. Adică, trecînd peste ridicolul explicației, se pare că Vasile Blaga a ajuns la putere pentru a deveni revoluționar și nu a participat la revoluție pentru a ajunge la putere și a schimba lucrurile. E drept, consilierul și-a continuat explicația cu “știți și dumneavoastră cum erau vremurile și cum e treaba cu aceste certificate”.
Revoluționar ilegal, Blaga a primit și teren. Tot ilegal
Că Buldogul PD-L a vrut neapărat să se laude că e erou am mai putea înțelege. Că s-a și folosit de statutul ăsta inventat pentru un teren deja ni se pare meschinărie. Dar așa s-a întîmplat: Blaga a și beneficiat de drepturile de revoluționar, că doar nu solicitase certificatul așa, pentru a-l înrăma și atîrna în sufrageria apartamentului, acest kilometru 0 al revoluției din Ștei. Mai exact, așa cum ne-a explicat consilierul personal al ministrului, Vasile Blaga a solicitat o parcelă de teren intravilan în Oradea, în 2002, în baza certificatului de revoluționar. Pe care teren, a mai zis Șomfelean, Blaga l-ar fi donat unei familii nevoiașe din localitate, să-și construiască amărăștenii casă. Ba chiar a plătit el întabularea terenului. Totuși, autoritățile orădene nu au confirmat încă donația.
Însă, dacă a fost într-adevăr așa, Blaga a încălcat legea de două ori. În primul rînd, pentru că, așa cum scrie în lege, terenul intravilan poate fi solicitat numai în cazul în care revoluționarul nu deține sau nu a deținut vreodată un imobil proprietate personală. Ceea ce nu e cazul lui Vasile Blaga, care deținea un apartament în 2002. În al doilea rînd, tot în lege se specifică negru pe alb că terenul primit nu poate fi înstrăinat (deci nici donat) timp de zece ani de la dobîndire.
Cine sînt revoluționarii și de ce
Există, conform legii, mai multe titluri acordate participanților la evenimentele din 1989. Pe lîngă cele de simplu participant, care au un caracter onorific, există două care aduc diferite beneficii posesorilor sau urmașilor lor, cum e cazul “eroilor martir”. Cei mai mulți revoluționari au certificate de “luptător pentru victoria revoluției”. Teoretic, fiecare beneficiar a trebuit să solicite acordarea titlului numai după aducerea unor dovezi. Categoria cuprinde mai multe titluri: “luptător rănit”, “luptător reținut” și “luptător remarcat”. Dacă, în cazul primelor două categorii (de “rănit” și “reținut”), dovezile pe care se întemeiază acordarea acestui titlu nu prea pot face subiectul interpretărilor, nu la fel se poate spune despre categoria “luptător remarcat”. Motiv pentru care această categorie de revoluționari are și cei mai mulți membri, numărul lor crescînd exponențial în anii de după revluție: de la aproximativ 3.000 în 1992, la 10.000 în 1997 și, mai apoi, la 27.000 în anul 2000. Conform textului de lege, “luptătorul remarcat” este acela care a acționat împotriva regimului în primele zile ale revoltei, înainte de 22 decembrie și care, prin acțiunile sale, a riscat o eventuală repercusiune a organelor comuniste, în cazul în care revoluția ar fi eșuat.
Falșii revoluționari ne costă 400.000.000 euro
Așa cum am scris într-unul din numerele trecute, statul romån se pregătește să scoată din buzunar aproape 400 de milioane de euroi pentru a plăti, retroactiv, pensii reparatorii pentru toți posesorii de certificate de revoluționar care au un venit mai mic decît salariul mediu brut pe economie. Adică pentru cea mai mare parte dintre cei aproape 17.000 de posesori de astfel de certificate. O nimica toată de aproximativ 1.800 de lei lunar, plătiți retroactiv din 2004 și pînă acum. Ca să nu mai vorbim de cheltuiala permanentă de aproape zece milioane de euro lunar de acum înainte ori de faptul că aceștia beneficiază și de o serie de gratuități și terenuri moca de la stat. Și asta pentru că, deși prin legea din 2004 ar fi trebuit să existe un proces de triere al revoluționarilor, s-a ajuns în situația paradoxală ca acum să avem chiar mai mulți posesori de carnete decît numărul celor ce trebuiau triați. Și adevărul e că am fi putut avea și mai mulți. Pentru că, așa cum ne-a declarat fostul primar al Capitalei, Crin Halaicu, aceste certificate se obțineau chiar ușor, dacă erai un cineva: “nu, eu nu am și nu am avut niciodată certificat de revoluționar. Mi-au oferit niște organizații de revoluționari, dar am refuzat. Mi s-a părut o prostie”.
P.S. Ce ați citit mai sus este o anchetă publicată în Academia Cațavencu din 3 februarie 2010 (cu titlul „Ministrul Blaga, „luptător remarcat” al Revoluției la care a dormit acasă”) sub semnătura lui Alexandru Cristorian (un membru al Biroului de Investigații – pe care-l conduceam – al acelei Academii Cațavencu). Cum www.catavencu.ro nu mai există după ce Academia Cațavencu de atunci și-a pierdut numele, mi-am permis să readuc pe internet un text relevant pentru un personaj care mîine-poimîine se vrea iar ministru. Ancheta a fost preluată și nu prea, acum mai bine de cinci ani, de restul presei. Un exemplu, aici.