Ambasada americană despre posibila interdicție de intrare în SUA a lui Ponta: no comment
Ieri am scris că „informații din surse multiple indică posibilitatea ca (încă) premierul României să fi rămas fără posibilitatea de a călători oficial, cu viză diplomatică, în SUA” (sursa).
Azi, Ambasada SUA de la București mi-a trimis, oficial (la solicitarea mea), punctul de vedere în legătură cu acest subiect: „Documentele privind vizele sunt confidenţiale conform legislaţiei americane. Nu discutăm detalii despre cazurile individuale de vize„.
Deci, nici „da”, dar nici „nu”.
Așadar, rămîne cum am stabilit ieri aici: „Singurul care ne poate lămuri dacă a fost înștiințat în legătură cu o eventuală interdicție de intrare în SUA este chiar Ponta Victor Viorel. Așadar: Ponta Victor Viorel, ai primit o scrisoare de la Secția consulară a Ambasadei SUA de la București prin care să fii informat că nu mai poți merge la meciuri de basket în State? Ca să știm și noi cine se încăpățînează să ne guverneze cu dosar penal la purtător.”
22 Comments
Ambasada oricarui stat din lumea civilizata nu va da unei persoane informatii despre o alta persoana.
[…] să ceară azil politic în Federația Rusă cît de curînd. În SUA clar nu ar fi primit (sursa), for sure. E ceva foarte bolnav în numeroasele tentative ale lui Ponta de a obține o întîlnire […]
[…] să ceară azil politic în Federația Rusă cît de curînd. În SUA clar nu ar fi primit (sursa), for sure. E ceva foarte bolnav în numeroasele tentative ale lui Ponta de a obține o întîlnire […]
Se pare ca sursele tale au mucegăit 🙂
http://m.mediafax.ro/politic/premierul-victor-ponta-in-vacanta-in-statele-unite-ale-americii-foto-14656044
si eu care credeam ca vrei sa-mi povestesti de cazul rarinca:)
:)) bună asta. Şah din şah. Accept, este întemeiat şi elegant. Bun… A fost admisă în principiu contestaţia în anulare, adică motivul invocat de către DNA este unul dintre cele prevazute la art. 426 C.p.p., respectiv cel de la litera d). De altfel, daca vei citi relaxat, ai sa vezi ca instanta nu a facut altceva decat sa aplice ad literam dispozitiile art. 431 alin. (2) C.p.p.. Oricum, cu cea mai mare placere voi da acea Lavazza dar, cu si o mai mare placere voi savura o Coca-cola potrivit de rece 🙂 N.B. O sa dureze ceva, astfel dupa cum cu usurinta poti observa citind art. 432 alin. (4) C.p.p.. La recitire! 🙂
deal:)
Cât suspans, duamne 🙂 Eu zic că era mai bine dacă mergeam și noi la CAB în sală…adrenalină pură 🙂 după cât pot să simt în nări (na, mai plastic de atât nu puteam 🙂 ), se cam macină boabele alea pentru Lavazza 🙂 Dar lasă că și bulele alea de de CO doi stau frumos încolonate la buza sticlei 🙂 (speranța că hotărârile definitive trebuie să rămână definitive moare ultima și nu se predă).
hotărîrile definitive rămîn definitive numai după epuizarea căilor extraordinare de atac:)
Fără să vrei ai spus un adevăr:) Așa este, hotărârile definitive rămân definitive după respingerea căilor extraordinare de atac exercitate împotriva acestora 🙂 Dacă una (contestația în anulare) sau ambele (contestația în anulare și revizuirea) s-ar admite, atunci hotărârile definitive s-ar desființa ori anula, în tot sau în parte, după caz, urmând ca instanța să rejudece cauza în fond, pronunțând o hotărâre care va fi supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea definitivă atacată. Aici ești pe teritoriul meu, așa că nu poți avea tu ultimul argument irefutabil 🙂
eu credeam că am spus o banalitate, logică de altfel. însă știi că nu ai dreptate: căile de atac extraordinare funcționează doar o dată, nu etern, deci nu se intră într-o spirală infinită a căilor extraordinare de atac:)
:)Nu știu dacă ai înțeles subînțelesul zicerii de mai sus, așa că explic pe larg:) Tu ai spus așa: ”hotărîrile definitive rămîn definitive numai după epuizarea căilor extraordinare de atac:)” – Eu, cu intenție, ca să am un argument superior, și ca să îmi apăr punctul de vedere potrivit cu care contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, am vrut să îți demonstrez faptul că chiar și tu ești de partea mea, fără să vrei, ca urmare a exprimării citate anterior. Astfel, atunci când spui că ”hotărîrile definitive rămîn definitive numai după epuizarea căilor extraordinare de atac:)”, practic, din punct de vedere procedural, spui, cu alte cuvinte, că hotărârile rămân definitive după respingerea (zic eu – epuizare ai spus tu) căii/căilor de atac extraordinare exercitate în cauză. Pentru că dacă s-ar admite una dintre aceste căi extraordinare de atac, atunci este evident (și logic totodată) faptul că acea hotărâre nu mai este definitivă, ci va fi desființată. Era o chestie de finețe a interpretării exprimării tale din punct de vedere procesual penal, pentru a-mi susține punctul meu de vedere. Mai clar de atât nu pot să explic ce am vrut să spun:)
corect, dar chiar și desființată după o cale extraordinară de atac, o hotărîre rejudecată rămîne chiar definitivă de data asta, fără a mai putea fi atacată extraordinar:)
Greșit:) O hotărâre pronunțată în rejudecare urmare atacării cu contestație în anulare și desființării hotărârii inițiale, poate fi atacată pe calea revizuirii, ca și cale extraordinară de atac. Iar nimic (nicio prevedere legală) nu împiedică exercitarea din nou a unei contestații în anulare sau a unei revizuiri dacă în rejudecare va fi incident vreunul din cazurile de la art. 426 C.p.p., pentru că, astfel după cum cu ușurință poți observa, potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) C.p.p., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă:) Doar în civil, potrivit art 504 alin. (3) C.p.c. o hotărâre împotriva căreia s-a execitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive. Am sau n-am dreptate? Să te văd!
eu nu prea știu, din practică, ca o hotărîre rămasă definitivă DUPĂ exercitarea unei căi extraordinare de atac să fi fost iar atacată extraordinar. dar, dacă ai fie și un singur exemplu, mă predau:)
Ok, trebuie sa recunosc, sunt dator cu o Lavazza. Ramane sa-mi spui unde si cand… p.s. mai am o sansa sa o achite din nou in rejudecare:)
îmi consult agenda și te anunț:)
1. Să nu fie carecumva la JW Mariott (fii modest, ce naiba…:) )
2. Prefer să îmi dai un mail, ceva, cu câteva zile înainte. Aceea de la ”lasă un răspuns” este adresa mea validă de mail.
Ce te faci dacă în apelul declarat împotriva sentinței date în rejudecare este incident cazul prevăzut în art. 426 lit. a) C.p.p.? Nu ai cum repara acest lucru decât pe calea unei contestații în anulare:)
Îți dai seama că aspectele astea sunt doar teoretice. Nici eu nu cunosc, la acest moment, o astfel de hotărâre, însă eu am argumentat că, cel puțin teoretic, este posibil. Să ai o zi bună, mi-a făcut plăcere! Discutăm după o soluție de la CAB, ca să stabilim unde și când dau Lavazza:)
da, să zicem că sîntem, ca la șah, în imposibilitatea de a mai muta. deocamdată:)
Consens. Elegant. Sunt total de acord:) P.S. Permite-mi să îți aduc spre știință un punct de vedere excelent al domnului profesor Cioclei cu privire la un subiect extrem de actual. Chiar mi-ar prinde bine (prin ricoșeu de la nevastă 🙂 ) și un punct de vedere de-al tău cu privire la subiectul medicilor și al statutului și salarizării acestora, dacă te bagi:)
http://www.juridice.ro/395749/sutor-ne-supra-crepidam-sau-despre-riscul-iccj-de-a-se-transforma-intr-un-organ-legiuitor-sui-generis.html