A venit momentul să ni se facă frică. Fugim sau luptăm?
Încă nu era ora patru din noaptea de vineri spre sîmbătă, la o săptămînă după incendiul din „Colectiv”, și moartea a venit din nou. Pînă sîmbătă seara, în mai puțin de 20 de ore, a trecut nu doar prin spitalele în care erau victimele focului ucigaș din seara de 30 octombrie, ba pe două dintre ele le-a însoțit pe avion și le-a bifat fix înainte să ajungă în două spitale olandeze. În total, moartea a cules nouă vieți pe 7 noiembrie.
În paralel, s-au întețit știrile care conturează un binom catastrofal: autoritățile din Sănătate (atenție, nu medicii, vorbesc de birocrații sistemului, de cei care dau licitații și trag sforile prin minister și structuri subordonate) nu doar că sînt incompetente (nici acum nu e clar ce capacitate are sistemul medical bucureștean să trateze pacienți arși; e total de neînțeles de ce pacienți cu șanse să fie tratați mai bine în străinătate nu au fost trimiși în spitale europene care-i puteau salva încă de acum cinci-șase zile; de ce nu au fost prevenite complicațiile pulmonare, respiratorii cauzate de intoxicațiile cu fum?), ci și cinice (un pacient nu e trimis nici acum într-un spital din afara țării pentru că nu e… asigurat).
Atîtea întrebări fără răspuns nasc furie, frustrare, ură, protest, toate răspîndite viral pe în online. Simultan, protestele din stradă sînt confiscate de tot felul de marginali dubioși mînați de niște unii din umbră, fie că e vorba de umbra PSD, umbra Rusiei sau ambele umbre la un loc. Și parazitarea protestelor aduce furie, frustrare și ură în tabăra oamenilor sănătoși la cap care-și doresc doar să trăiască într-o țară în care li se respectă drepturile și taxele plătite statului le sînt cheltuite cinstit.
Pe scurt, pe lîngă catastrofa birocratic-guvernamentală (și nu numai din Sănătate, evident) care ne macină, se mai pune de o catastrofă atent gestionată de forțe invizibile, cu interese evidente în a destabiliza și mai tare funcționarea și așa precară a vieții noastre de zi cu zi.
Ca și cum toate cele de mai sus nu erau suficiente, avem un premier interimar corupt (care îi urmează unui premier și mai corupt) care gestionează un cabinet de zombi politici loviți brusc de damblaua pasivității specifice intervalului dintre o guvernare și alta. Și mai avem două partide care însumează 80% din opțiunile de vot care refuză să vină cu o opțiune de premier, adică nu vor să guverneze. Colac peste pupăză, președintele țării se mișcă lent ardelenește și amînă momentul în care să tranșeze subiectul și să propună un premier care să se apuce de treabă, să ne scape de bănicioi, de arafați și alții ca ei.
Din toate motivele astea, a cam venit momentul să ni se facă frică. Frica e bună. Frica eliberează adrenalina. Adrenalina e și ea bună pentru că ne dă instrumentele să ne protejăm de pericol. Ce instrumente? Flight or fight. Fugim sau luptăm. De fugit e tardiv. Și nici nu prea avem unde. Așadar, trebuie să luptăm. Să luptăm mult mai dur ca pînă acum. Avem cîteva nevoi foarte simple, foarte repede: 1. să scăpăm de nenorociții ăștia care ne guvernează acum, în frunte cu bănicioii, arafații și alții ca ei care ne omoară cu zile; 2. să avem un guvern funcțional și eficient care să nu mai calculeze electoral fiecare pas, ci să se concentreze pe soluții, rapid, fără minciuni, aroganțe, mizerii; 3. să urlăm la partide și la președintele țării să se trezească și să facă 1 și 2. Urgent.
P.S. Serviciile noastre, alea superperformante și superbugetate, chiar nu înțeleg că sîntem în pragul unui puseu de anarhie politică, socială, economică șamd de care niște vecini de la est ar fi absolut încîntați?
18 Comments
Poate serviciile alea ale noastre sunt prea ocupate să asculte telefoanele cetătenilor ca să se mai prindă de alte probleme, mai grave. Despre noi … luptăm, ce altceva să mai facem ? Ne-am pricopsit cu copii (să ne trăiască), prin urmare trebuie să-i creştem ceva mai mari decât râmele astea politice.
„I have no fear, for fear is the little death that kills me over and over. Without fear, I die but once.”
„I will not fear.
Fear is the mind-killer.
Fear is the little-death that brings total obliteration.
I will face my fear.
I will permit it to pass over me and through me.
And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path.
Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.”
Dune
Lupta a inceput, dar suntem suficient de puternici sa si castigam?
Ceea ce remarc este ca avem un presedinte absolut jalnic, care nu lucreaza in weekend nici macar in momentele cand tara e pe jar… Daca ma gandesc la Mihalache, la acea fotografie in care „cancelarul sef” era surprins stand tolanit ca la birt, pe care Iohannis il tine in continuare in post facandu-se ca nmimic nu s-a intamplat, nici nu ma mira faptul ca prezidentul nostru e fanul ultras declarat al weekend-urilor… Monumentul de impotenta de la Cotroceni pare ca e absent si atunci cand e prezent… Poate ca e momentul sa-i cerem demisia si Marelui Mut, adica lui Iohannis, si sa organizam alegeri cap-coada, sa resetam totul. Si sa iasa naibii in fata oamenii onesti si profesionisti din aceasta tara, atatia cati au mai ramas.
P.S. Constat ca revolta s-a calmat si a fost oarecum deturnata de trolii antenisti si uselisti care si-au facut aparitia, la comanda, in Piata Universitatii, iar multi par sa-si spuna ca, gata, s-a rezolvat, noi nu mai avem ce face de acum inainte… Asta a si asteptat Sistemul si paiata acestui monstru had care ne-a otravit vietile, Iohannis. Sa ne trimita la culcare pe toti… Romani, bine ati revenit la stadiul de hibernare de dinainte de tragedia de la Colectiv!
Ne aflam mai degraba in situatia „do or die”. Instinctul de conservare al tuturor filistinilor, fariseilor, politrucilor le dicteaza: „scapa cine poate”… de puscarie, bineinteles, in timp ce pentru restul de muritori dictonul capata urmatorul sens: „scapa cine poate…cu viata”. Haosul si degringolada din sistem s-a manifestat cu prisosinta in aceasta catastrofa si n-am nicio indoiala ca s-a incercat acoperirea magnitudinii sale. „Bunul samaritean” Arafat n-a reusit decat sa ne explice la modul cel mai penibil teoria relativitatii, a timpului care se dilata in momente critice. Scuze peste scuze, dar cine se scuza, in fond, se acuza. Si da, a devenit un filistin nu numai la propriu dar si la figurat.
Cat despre libidinosul de banicioiu, el face parte din categoria de medici aflati sub mantaua rosie a socialistilor multilateral dezvoltati.
N-as zice ca s-a instaurat inca anarhia desi hienele si gruparile de fedaini ai unor fosti conducatori de guvern si tara au iesit din barlog sa se infrupte din cadavre.
[…] prisacariu.ro […]
Mie imi este de-a dreptul GROAZA. Sa luptam, dar cum ? Sunt puternici, foarte puternici. Au reusit sa destabilizeze Piata. Cum ? Prin dezbinare. Pentru a intelege de ce gandesc asa, am sa va povestesc ce s-a intamplat aseara, fapte povestite de fiica mea care a fost acolo.
Eu am fost joi impreuna cu ea. Erau intr-adevar si tineri probabil obisnuitii stadioanelor. Nu faceau nimic rau. Ba chiar animau piata cu al lor Romania si batut din palme. Toti cei prezenti joi seara, mai tineri, mai batrani ii urmau. Repet, nu mi se parea ca intreprind nimic rau.
Aseara, imi povesteste fiica mea au fost izolati. Toata lumea asa zis „buna” s-a delimitat de ei. Ce trist ! De parca ei n-ar fi tot cetateni romani, de parca ei sunt foarte vinovati doar ca merg si striga pe stadioane.
Asadar, lumea, mai putina decat in alte seri, s-a separat de ei.. Cand s-au vazut izolati, au intrebat fara artag, oarecum dezamagiti, sigur, foarte tristi
de ce ati plecat de langa noi, suntem toti romani, ne dorim aceleasi lucruri ca si voi, n-am facut nimic rau, veniti langa noi.
Unii dintre cei retrasi le adresau cuvinte jignitoare, insultatoare. Nu le-au raspuns deloc la fel. Ii chemau sa vina alaturi de ei. Ramasesera singuri in mijlocul pietei. La un moment dat un barbos din „lumea buna” a spus haideti si noi acolo, in fond au dreptate, nu fac nimic rau. Vreo doi, trei au spus ca e periculos sa te apropii de ei ca s-ar putea sa inceapa vreo bataie, ceva.
Repet, nimic din ce intreprinsesera pana atunci nu te-ar fi lasat sa tragi asemenea concluzii.
Mi-au amarat sufletul, mami, de ce ar fi trebuit sa ne delimitam de ei, ce rau ne-au facut, sunt rai doar ca sunt mai tineri ca noi (adolescenti) si merg pe stadioane ?
Ce trist, mami. Vezi, de aceea merg treburile asa cum merg, la noi . Trist.
Vedeti, de ce imi este de-a dreptul GROAZA, ci nu doar frica ?
Cum sa luptam cu acest balaur cu infinite capete, daca ne lasam manipulati, asa cum ne lasam ? Cuuuum ? Si cand te gandesti ca fiica mea abia in aceasta vara s-a intors definitiv acasa, dupa 10 ani de peregrinari prin lumea asta mare. Ultima data n-a reusit sa voteze la Londra, dar n-a avut mari regrete. A stat acolo in ploaie si in frig 12 ore vrand sa se vada ca suntem multi, multi si de toate felurile si romani scoliti si nescoliti si cei care erau la burse si cei care lucram in multinationale si cei care lucrau pe santiere. Toti, LAOLALTA de NEINGENUNCHIAT
Spun toate acestea, ca sa intelegeti de ce ma ia cu GROAZA.
Facand un arc peste timp, impreuna cu sotul meu am fost in 1990 aproape in fiecare seara in Piata Universitatii. Sotul meu cu fiica noastra dupa umeri. Dupa alegerile nefaste pentru Romania din mai 1990, intr-o seara, la TVR, ne este aratata o tiganca cu fuste lungi ca fiind, vezi Doamne, oamenii ramasi in Piata, dupa alegeri. Ne-am suit imediat in masina si am ajuns la Universitate. Ca noi au mai facut si alti bucuresteni. Tiganca cu fuste lungi era acolo. A fost luata de brat de cei sositi, spun de cei sositi ca alde noi, pentru ca noi vazuseram la tv. imaginea cu tiganca. Cum spuneam, a fost luata de brat si am facut un sir lung in dreapta si stanga ei si impreuna am strigat Somn usor, somn usor, ati votat dictator. Nu ne-a mai filmat nimeni, bineinteles.
Nu-i acuz pe cei care aseara s-au delimitat de tinerii stadioanelor dar nu pot sa nu ma ingrozesc cand vad cat sunt de puternici si de nenorociti si cum reusesc in tot ce intreprind impotriva noastra a romanilor de rand. NU POT.
Cum sa luptam cu ei cand jurnalisti ca dvs. ori ca Alex Cautis sunt alungati de pe ecranele televizoarelor si inlocuiti cu alde Striblea Manastire, Banciu ori Oreste ? Cuuuum ?
Lies, I can’t stand these
Lies anymore
These tells about
A better world
A better world for you and me
Hate, our hate is growing,
That’s for sure
Future thoughts till us with rage
Uncertainty about our fate
Cry out in fear of the future
Cry out in fear of the unknown
Cry out in fear of our planet
That the human race calls
It’s own
[CHORUS]
And the gods are watching
From lofty places
Indifferent to you and me
I wonder if their
Creations can handle
The violent forces
Of fatal energy
Violence, cruel violence,
In the minds of all
The killer instinct
Is still intact
It never leaves our minds alone
Greed, our greed will
Cause us to fall
Destroy the land of unborn sons
I hear them cry, I hear them call
Screaming in desperation
Screaming from hunger and pain
Scream for relife from this misery
Searching for someone to blame
[CHORUS REPEATS]
Easy, it’s so easy to control
Our fate
Turn the world into a bomb
That destiny will detonate
Tomorrow, tomorrow it will be to late
When the children cry
In the fear of death
A horrid death they can’t escape
Crying tears of confusion
Crying for they don’t understand
Crying because their young lives
Will be taken by their creator’s
Hands
And the gods are watching
From lofty places
Indifferent to you and me
The test is through, the human race
Destroyed
Destroyed by the fatal energy
nu fugim! că dacă-i să murim sînt destui să spună …
„Serviciile” noastre seCURistice au pur si simplu orgasme multiple cand vad ce au reusit sa faca, in cateva zile, din revolta pe buna dreptate a tinerilor din toata tara.
„Serviciile” noastre au CREAT cu buna stiinta (ca sa nu mai scriu de CINISM) acest puseu de „anarhie”.
Orice s-ar zice, de cand e lumea si pamantul. nici o schimbare reala nu a avut loc fara nitica „anarhie”.
[…] Sursa: Catalin Prisacariu […]
[…] sursa: prisacariu.ro […]
[…] Sursa: prisacariu.ro […]
eexcelent articolul, cu o mica observatie: ardelenii nu se misca mai lent decat restul lumii. e doar o aparenta 😛 . nu suntem noi de vina ca pe ala de la Cotroceni il doare la basca si pare a fi un incapabil. ala ezita pentru ca habar nu are ce sa faca, unu la mana, si doi la mana trag toti de el in toate partile. e clar ca e depasit de evenimente.
😀
Decat idealuri fara acoperire mai bine 2, doar 2 revendicari. Marirea pedepselor pentru coruptie si BOR independent, fara finantare de la stat.
[…] sursa: prisacariu.ro […]