Dorneanu – politruc comunist și propagandist jegos. Și turnător?

Că Dorneanu era un țucălar al lui Ponta, în tandem cu Tudorel Toader, am mai scris. De când, însă, s-a transformat într-un soi de interlop juridic în CCR al lui Dragnea, am început să mă întreb dacă nu e mai mult la mijloc decât trecutul comunist care nu-l lasă să doarmă noaptea.

În linii mari, CV-ul lui Dorneanu arată așa:
„Un om școlit în comunism și care a lucrat cu sîrg pentru PCR din postura de creier al legilor comuniste. Un om care, imediat după 2000, era unul din vîrfurile PSD. Cu acest nomenclaturist pînă-n măduvă vrea Victor Ponta și să depolitizeze CCR, și să o facă europeană, modernă. Iată cum arată CV-ul lui Dorneanu (cel de dinainte de ’89):
2010 – Adjunct al Avocatului Poporului
2008-2010 – Secretar general adjunct la Camera Deputaţilor
2005-2008 – Vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor
2004-2005 – Preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii;
2002 – Preşedinte al Comisiei pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei;
2000-2008 – Deputat în Circumscripţia electorală Iaşi; Preşedinte al Camerei Deputaţilor; – Preşedinte al Consiliului Legislativ;
1992-1995 – Membru al Guvernului – ministru pentru relaţia cu Parlamentul;
1990-1992 – Consilier al Preşedintelui României pe probleme de legislaţie;
1989-1990 – Membru în Comisia Juridică şi Constituţională din cadrul Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională;
1985-1989 – Consilier la Consiliul Legislativ;
1980-1985 – Procuror la Direcţia Recursuri Extraordinare Civile din Procuratura Generală;
1974-1980 – Consilier pe probleme de legislaţia muncii la Uniunea Generală a Sindicatelor din România;
1967-1974 – Succesiv, procuror la procuraturile locale ale sectoarelor 5 şi 6 din municipiul Bucureşti;
Ca totul să fie și mai frumos, acum cîțiva ani PSD propunea un amendament la legea lustrației prin care procurorii de dinainte de ’89 să nu mai aibă nici o funcție publică. Dacă acel amendament ar fi fost aprobat, azi Dorneanu era un pensionar prin Cișmigiu, nu ditamai comunistul la Curtea Constituțională. Amendament susținut, atunci, și de actualul deputat UNPR Eugen Nicolicea, cel care azi i-a luat apărarea lui Dorneanu (aici, de la minutul 11).” (sursa)
Pentru puțină „carne” pe scheletul personajului, iată și fragmente propagandistice de neuitat: „Valer Dorneanu, președintele Curții Constituționale, are și un trecut de cronicar al unei epoci când drepturile omului erau călcate în picioare. În 1981, la Editura Politică apărea volumul „Participarea sindicatelor la elaborarea și aplicarea legislației muncii“, care (potrivit indicațiilor de pe copertă) fusese elaborat „în sprijinul activității organizațiilor de partid, de masă, obștești și a consiliilor oamenilor muncii”. Lucrarea de 110 pagini este semnată de Valer Dorneanu și Mihail Albici (jurist de profesie). Jumătate din volum conține „extrase din principalele acte normative care se referă la activitatea sindicatelor”.
În prima parte a lucrării, autorii arată rolul activ pe care sindicatele trebuie să și-l asume, în societatea, comunistă, în elaborarea legislației muncii, pentru îndeplinirea obiectivelor de partid. „Sindicatele trebuie să asigure unirea conștientă a tuturor oamenilor muncii în activitatea de dezvoltare economico-socială a țării și, totodată, să acționeze pentru întărirea controlului organizat desfășurat de clasa muncitoare, de oamenii muncii asupra felului cum se aplică legile și hotărârile de stat și de partid asupra conducerii tuturor domeniilor de activitate”, este citatul din Nicolae Ceaușescu ales de Valer Dorneanu ca motto al cărții.
Despre libertatea din comunism
Prima frază din „Cuvântul înainte” este: „Partidul (Comunist Român n.r.) nostru a acordat și acordă o atenție deosebită dezvoltării democrației socialiste, considerând-o ca o latură esențială a construcției socialiste. În acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu sublinia că «democrația socialistă constituie nu numai o parte inseparabilă a socialismului, ci și o necesitate obiectivă pentru făurirea cu succes a noii orânduiri sociale. Esența democrației socialiste constă în asigurarea tuturor condițiilor pentru exercitarea de către popor a dreptului său suveran de a participa la conducerea treburilor țării, în antrenarea maselor largi populare și înflorirea societății socialiste»”. Valer Dorneanu amintește că  „în lumina orientărilor și indicațiilor secretarului general al partidului, sub directa sa îndrumare, în țara noastră s-a dezvoltat un adevărat sistem de conducere democratică a țării de către popor, ale cărui organisme funcționează… ca un mecanism unitar, sub conducerea Partidului Comunist Român”.
Scrisă în anii ’80, cartea susține că „în jurul Partidului Comunist Român se realizează unirea și coordonarea întregului popor în procesul de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate”. Deformarea realității se face cu un nou citat din Ceaușescu: „Sindicatele sunt chemate să asigure îndeplinirea neabătută a rolului istoric al clasei muncitoare în conducerea societății, în asigurarea bunăstării materiale și spirituale a întregului popor”. Nimic nu se putea înfăptui în afara partidului, dar autorii ne asigură că „cetățenii din Republica Socialistă România au dreptul de a se asocia prin libera lor adeziune”, dar – atenție – în activitatea sindicatelor, ca „în orice domeniu de activitate, PCR, își exercită rolul de forță politică conducătoare”. Altfel, „sindicatele militează pentru dezvoltarea conștiinței socialiste a membrilor săi… dezvoltarea unei opinii de masă împotriva celor care nesocotesc aceste principii, disciplina socialistă, legile țării”. Deocamdată, nimic despre lupta pentru drepturile salariale și condiții mai bune pentru muncitori.” (sursa)