Cum vor greii rusofili ai pariurilor din Europa de Est să controleze piața românească cu mâna lui Burleanu de la FRF

Ironic sau nu, naționala de fotbal a României a ratat calificarea la mondialul din Rusia de la anul, dar nu trebuie să fiți triști: Burleanu, șeful FRF, a adus niște prieteni ai rușilor la vârful fotbalului românesc. Că prietenii rușilor se ocupă de pariuri și Burleanu are de gând să influențeze tocmai această piață, prin intermediul unui senator PSD, nu este, cum ați crede, conflict de interese, ci pură întâmplare, evident.

În martie a.c., Federația Română de Fotbal a decis să intre într-un parteneriat cu o casă de pariuri de pe piața românească: Fortuna (sursa). Nu este deloc clar nici de ce Fortuna și nu orice altă casă de pariuri sau mai multe, în consorțiu, și nici dacă FRF a avut în gând vreun criteriu de selecție atunci când a ales Fortuna. În lipsa oricărei informații de la Burleanu, trebuie să ne aruncăm în imensitatea internetului și să vedem ce găsim când ne scufundăm acolo. După foarte puține click-uri se poate afla că Fortuna de la București nu e chiar așa, de capul ei, singură-n ploaie, ci este o părticică dintr-un megagrup slovac răspândit în mai toată Europa centrală. Un grup care răspunde la numele de Penta Investments (site oficial, aici).
Despre implicarea acestui grup în economia României a făcut o analiză destul de detaliată Riseproject. Printre altele, sursa citată a zis așa: „Penta Investments este un puternic fond de investiții slovac înființat în 1994, la doi ani după divizarea Cehoslovaciei. În 2005 Penta a preluat în portofoliu Grupul Fortuna, un mare operator de pariuri. Tot atunci a demarat cucerirea piețelor de jocuri de noroc din regiune:Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria și România. De aproape cinci ani, grupul Penta este investigat oficial la Bratislava, într-unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție. Scandalul a izbucnit în urma unor scurgeri de informații din arhiva serviciul secret slovac și a devoalat cum fuseseră orchestrate privatizări strategice. Dosarul este cunoscut sub numele de Gorilla. Penta Investments, supranumită atunci “al cincilea partener de guvernare” avea un loc special la masa negocierilor, potrivit presei slovace. Fondul slovac încearcă de câteva luni să devină liderul pieței românești de pariuri sportive. Este în negocieri avansate să preia, la pachet, Casa Pariurilor – platformă dezvoltată pe scheletul unei alte afaceri care a păgubit bugetul României cu zeci de milioane de euro.” Deloc lipsit de interes este că FRF-ul lui Burleanu a decis ca și „Casa pariurilor” să intre într-un parteneriat cu Federația.
Despre fondatorii megagrupului Penta se mai poate spune că sunt foarte atașați de Rusia, cel puțin din punct de vedere al educației superioare: aceștia sunt absolvenți, în anii ’90, ai celebrei MGIMO, universitatea de relații externe de la Moscova (sursa). Mai mult, Penta a lucrat multă vreme cu Alojz Lorenc, „ultimul șef al operațiunilor de contraspionaj al regimului comunist cehoslovac. Generalul a fost acuzat că, pe 17 noiembrie 1989, în timpul Revoluției de Catifea, a ordonat arestări ilegale ale disidenților. Pentru aceste fapte, a fost condamnat, în  1993, la patru ani de închisoare de către Curtea Marțială din Tabor, Cehia. Pedeapsa nu a fost însă pusă în executare, Lorenc alegând cetățenia slovacă după divizarea Cehoslovaciei. Abia în 2002 a fost condamnat și în Slovacia pentru abuz de putere și a primit doi ani cu suspendare.  Lorenc acordat fost angajat al Penta Investments, fiind șeful departamentului de securitate. Ulterior, a demisionat dar a continuat să coopereze cu grupul de investiții din poziția de consultant extern.” (sursa). Numele lui Alojz Lorenc, de altfel, este un simbol al rezilienței comunismului în estul Europei (sursa).
Nu e deloc întâmplător, deci, că – atunci când a preluat grupuri media din Slovacia și Cehia – grupul Penta a fost considerat o catastrofă pentru presa independentă și fondatorii au fost puși în aceeași galerie cu patroni de presă precum Dan Voiculescu (sursa).
Rusofililor de la Penta, însă, nu le este suficient că dețin controlul asupra mai multor case de pariuri românești. Prin intermediul lui Burleanu de la FRF, aceștia și-ar dori un control total (și, probabil, nu doar în România, ci în toate țările în care dețin operațiuni de pariuri – dar, deocamdată, doar în România pare că au succes cu lobby-ul). Pentru ca scopul să fie îndeplinit, a fost pus în mișcare un mecanism care s-a dovedit, în primă fază, eficient: un proiect de lege. S-a pornit de la o ordonanță de urgență care reglementa niște chestiuni referitoare la legitimarea sportivilor (vezi aici OUG) dar, pe drum, un senator (Eugen Orlando Teodorovici) a introdus niște amendamente care, practic, spuneau că federațiile sportive trebuie să fie de acord cu funcționarea caselor de pariuri (aici, amendamentele lui Teodorovici). Amendamentele lui Teodorovici au rămas și în varianta proiectului de lege votat de Senat. Dar, la Camera Deputaților, Comisia de muncă a eliminat toate adăugirile psedistului. Până să fie votată și în plenul Camerei, însă, proiectul de lege mai trebuie să treacă prin niște comisii, așadar există toate posibilitățile ca amendamentele lui Teodorovici să revină, într-o formă sau alta.
Senatorul pesedist nu a explicat public de ce a ales să introducă acele amendamente în lege, dar a făcut-o Burleanu, care nu există, oficial, nicăieri pe traseul proiectului legislativ. „Legitimitatea inițiativei FRF este incontestabilă, câtă vreme poziția publică susținută de noi specifică în mod clar destinația acestor surse de venituri venite din pariuri sportive: investiții în dezvoltarea sportului la nivel de copii și juniori și dezvoltarea sportului de masă. Cât despre orice alt interes FRF privind presupuse intervenții în licențierea operatorilor de pariuri sportive, total nefondate și neadevărate, în proiectul de modificare normativă se prevede clar faptul că negocierea se face “în mod transparent și nediscriminatoriu”, modelul folosit de toate Federațiile sportive fiind asemănător vânzării drepturilor tv, unde sunt diferite reglementări în domeniu asumate de Consiliul Concurenței.”, a arătat FRF într-un comunicat.
Oficiul Național al Jocurilor de Noroc (ONJN) a infirmat argumentele FRF și a contestat amendamentele lui Teodorovici, ceea ce era firesc să facă, câtă vreme ONJN chiar cu aste se ocupă: autorizarea caselor de pariuri, jocurilor de noroc etc.
Dincolo de chestiunea juridică, însă, la mijloc apare un conflict de interese foarte evident: cum poate FRF să decidă că o casă de pariuri poate sau nu funcționa câtă vreme FRF are deja un parteneriat cu o anumită casă de pariuri sportive?