Domeniul de boier al lui Dragnea scapă de sechestrul DNA

„Procurorii DNA au decis sa puna sechestru in dosarul Tel Drum in care este urmarit, printre altele, si presedintele PSD (…), suspectii si avocatii lor au fost notificati de procurorul de caz de masura impunerii sechestrului si vor fi informati si personal, ceea ce inseamna ca ar putea veni la DNA pentru desfasurarea procedurilor necesare.” (sursa)

De sechestru, însă, va scăpa tocmai cea mai emblematică posesiune a lui Dragnea, celebrul domeniu care se întinde pe două străzi în Alexandria. Pentru că, foarte inspirat, șeful PSD a transferat proprietatea, la divorț, fostei soții. Totuși, Dragnea a rămas cu aproape la fel de celebrul hotel „Turris”, care are o istorie zbuciumată.
„În vara lui 2015, Liviu Dragnea a divorțat de soția sa, Bombonica, în discreție maximă. În ciuda zvonurilor de presă, informația a devenit oficială abia anul acesta, când șeful PSD și-a publicat declarația de avere. Jurnaliștii s-au grăbit să remarce că domeniul de multe hectare al lui Dragnea a fost pierdut, la partaj, în favoarea Bombonicăi (fostă Dragnea, acum Prodana).
Presa a remarcat și că liderul PSD a primit, după partaj, un „spațiu comercial/de producție“ în Turnu Măgurele, de 1.528 de metri pătrați. Dar acest „spațiu comercial/de producție“, cum e clasificat de formularul declarației de avere, nu e unul oarecare, ci este clădirea unui hotel din Turnu Măgurele: hotelul „Turris“.
De ce e important hotelul „Turris“ din Turnu Măgurele?
Pentru că, în 2009, stabilimentul a ajuns în proprietatea Bombonicăi Dragnea în urma unei tranzacții atât de dubioase încât a generat un dosar penal de evaziune fiscală.
„Restituire“ cu dosar penal
În 2009, când Liviu Dragnea era șef al Consiliului Județean, soției sale, Bombonica, i s-a „restituit“ clădirea hotelului „Turris“, de 1.528 de metri pătrați. Decizia de „restituire“ a fost luată de către Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) a Hotel Turris SA. Adică de către aceeași Bombonica Dragnea, care tocmai intrase în posesia a peste 95% din acțiunile societății comerciale. În propria declarație de avere din iunie 2009, în care a menționat „restituirea“, Liviu Dragnea scria că acea clădire era evaluată la peste 110 milioane de lei. Practic, clădirea unui hotel, evaluată la peste 25 de milioane euro, a ajuns în proprietatea soției lui Dragnea prin propria ei decizie unilaterală, fără nici un fel de justificare comercială și/sau legală. ANAF a considerat „restituirea“ ca fiind doar o modalitate prin care Bombonica a mascat o tranzacție imobiliară de vânzare-cumpărare, stra­­tage­­mă menită să o scape pe soția lui Dragnea de plata unui impozit de 17 milioane de lei (peste patru milioane de euro).
Evident, Bombonica Dragnea a refuzat să plătească cele 17 milioane de lei. Prin urmare, ANAF a depus plângere penală pentru evaziune fiscală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, în 2011. În 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și-a declinat competența în favoarea Parchetului General, unde a și trimis dosarul, invocând prezența unui demnitar în dosar (firește, era vorba de Liviu Dragnea, devenit deputat din partea PSD în 2012). În 2014, când Victor Ponta era premier și Dragnea se visa viitor premier în mandatul eventualului președinte Victor Ponta, Parchetul General condus de Tiberiu Nițu a clasat dosarul. Pe scurt, procurorii lui Nițu au absolvit-o pe Bombonica Dragnea de orice acuzație de evaziune fiscală.
Hotelul îi datorează 200.000 de euro lui Dragnea
Importanța hotelului „Turris“ pentru Liviu Dragnea este mare. Chiar foarte mare, având în vedere că îi poate justifica șefului PSD câteva sute de mii de euro dacă, vreodată, vreo instituție a statului l-ar întreba pe Dragnea cum își permite unele cheltuieli cu vizite în străinătate, de exemplu. Încă de la „restituirea“ clădirii hotelului „Turris“ către Bombonica Dragnea, imobilul s-a dovedit a fi foarte rentabil.
Astfel, în declarația de avere din 2010, Liviu Dragnea a menționat creanțe (bani de încasat) ale familiei Dragnea la Hotel Turris SA de 128.000 de euro conform unor „contracte“. Cu alte cuvinte, după „restituirea“ clă­dirii hotelului de către societatea comercială Hotel Turris SA către Bombonica Dragnea, societatea comercială Hotel Turris SA și-a dat seama că trebuie să închirieze clădirea de la Bombonica și să o plătească pentru asta. Iar într-un an de zile, s-au adunat 128.000 de euro datorii ale Hotel Turris SA către familia Dragnea.
În 2011, datoria crescuse la 152.500 de euro, în 2012 a ajuns la 180.000 de euro, iar în 2013 s-a înregistrat o creanță a familiei Dragnea de 200.000 de euro. În declarația de avere din 2014 a lui Liviu Dragnea se înregistrează o creanță de numai 178.209 de euro, deci Hotel Turris SA a mai și plătit o parte din datorie (aproximativ 50.000 de euro, judecând după graficul de creștere anuală a creanței). În 2015, datoria Hotel Turris SA către familia Dragnea crescuse din nou, până la 183.557 de euro.
Netransparent în declarația de avere
Declarația de avere din 2016 a adus noutăți spectaculoase. În primul rând, Dragnea a făcut public faptul că partajul i-a adus clădirea hotelului, acel imobil producător de sute de mii de euro. În al doilea rând, se poate observa că fosta soție, Bombonica (fostă Dragnea, acum Prodana), a fost generoasă: i-a lăsat lui Dragnea și creanțele la Hotel Turris SA. Practic, acum, șeful PSD poate încasa oricând aproape 200.000 de euro de la Hotel Turris SA, astfel: 80.710 de euro și 460.110 de lei.
În al treilea rând, post-partaj, Dragnea a încheiat, în nume propriu, un contract de închiriere a clădirii hotelului, în august 2015. Ba mai mult, a și obținut, ba chiar și încasat, bani de pe urma închirierii: 60.000 în 2015 și 30.000 în 2016, până acum.
Curios, însă, Liviu Dragnea nu a menționat „sursa venitului“, adică plătitorul celor 90.000, deși formularul declarației de avere obligă la declararea acesteia. Cel mai probabil, „sursa venitului“ este tot Hotel Turris SA. De asemenea, Dragnea nu a pomenit nici moneda în care a încasat 90.000. Să fi fost vorba de lei, de euro? Este, în orice caz, încă o încălcare a legii declarării averilor.” (sursa)