Suntem nebuni, îi bănuim de bună-credință pe Tăriceanu, Dragnea, Iordache, Nicolicea, Nicolae, Olguța și restul?

Tu, care presupui că, poate, printre modificările alea la legile Justiției, ar fi și unele bune, ți-ai lăsa copilul, fie și câteva ore, cu Șerban Nicolae? Sau ți-ai lăsa economiile de o viață pe mâna lui Florin Iordache? Dar cheile casei i le-ai da lui lui Liviu Dragnea/Tăriceanu? Ori te-ai asocia cu Lia Olguța Vasilescu într-o afacere în care ți-ai investi banii?

Am niște bănuieli că, la fiecare din întrebările de mai sus, răspunsul ar fi „nu”. Și mai cred că nici unul din cei nominalizați nu a avut vreodată votul tău. Iar toate astea s-au întâmplat cu un motiv: tu nu ai încredere în ăștia. În primul rând, le miroși demagogia de la o poștă. Apoi, înțelegi că nu au nici o meserie, că sunt incompetenți. După aia, știi că-s necinstiți, că au furat, că s-au îmbogățit pe nedrept. Și încă: nu ai ieși nici măcar la țigară cu un votant al lor, darmite la o bere sau la un picnic. Practic, oamenii ăștia nu au nici o legătură cu viața ta, cu aspirațiile tale, cu ideile tale despre societate, cu visurile tale. Dar, brusc, într-o zi, ai decis că ei merită o șansă. Și în ce moment ai decis asta? Exact în momentul în care această gașcă a hotărât că urgența esențială a patriei este schimbarea legilor Justiției. Ignoranți siniștri ca Iordache și Nicolicea, lichele monstruoase ca Șerban Nicolae și Cătăniciu, hoți perverși ca Dragnea – ăștia au compus noua armătură legală a Justiției și tu mai crezi că asta e ok, îi bănuiești de bună-credință, exact când Dragnea și Tăriceanu sunt pe punctul să se ducă la pușcărie și nici ăilalți nu se simt mai bine.
Și chiar dacă (mai degrabă din calcul pragmatic, decât din bună-credință) ar exista în pachetul ăla legislativ ceva bun, ar fi doar un grăunte de nisip într-un deșert. Iar dacă tocmai acel grăunte de nisip ți-a intrat în ochi și nu mai vezi deșertul, meriți să delirezi după fete morgana.