Coca nu e moca pe plajă, o plătim noi. Garantează ministra Carmen Dan

La multe zile după ce nisipul de pe plajele românești s-a întâlnit cu sute de kilograme de pudră albă care nu era nici praf de copt, nici zahăr tos, ministra Carmen Dan s-a prins că e o problemă la cum e performată activitatea de supraveghere a apelor teritoriale românești ale Mării Negre.
Și a grăit așa: „Este un sistem (SCOMAR – n.m.) care funcționează non stop de 10 ani de zile. Eu nu am avut informații că acest sistem ar fi căzut sau ar fi funcționat la capacitate redusă. Vă asigur că vom comunica la finalizarea tututror verificărilor pe care le-am dispus prin controlul intern al Poliției de frontieră. Au fost multe discuții referitoare la faptul că a existat un incendiu în apropierea țărmului, încă unul unde aveam stația.” (sursa)
Că tovarășa ministră habar n-are ce se petrece la ea în bătătură nu mă miră. Iar între a o crede pe Carmen Dan și a credita o investigație de presă, aleg a doua variantă. Că veni vorba, iată ce spunea o astfel de investigație publicată acum doi ani: „sistemul de supraveghere a graniței de la Marea Neagră este închis sau stricat pentru a permite pescuitul ilegal al morunului, pește care oferă icre negre. Este vorba de unul dintre cele nouă turnuri ale Sistemului Complex de Observare, Supraveghere și Control al Traficului de la Marea Neagră (denumit mai simplu SCOMAR). Mai exact, turnul de pe plaja Perișor. În fiecare dintre cele nouă turnuri sunt camere performante care permit furnizarea de imagini clare până la distanța de o sută de mile. Spre exemplu, se poate vedea ce este într-o barcă, ceea ce radarul nu poate face.”
Restul investigației poate fi citită aici.
Dar ce este acest SCOMAR? Conform Poliției de Frontieră, „SCOMAR constituie o componenta a Sistemului Integrat de Securizare a Frontierelor de Stat (S.I.S.F.).

SCOMAR este un sistem operativ de supraveghere, bazat pe tehnologia de ultima ora, care permite detectarea timpurie, urmarirea, recunoasterea si identificarea navelor ce desfasoara activitati ilegale de trafic la Marea Neagra. Suportul tehnic va asigura transmiterea, in timp real, a informatiilor obtinute de la statiile de senzori la Centrul de Comanda si Control si a dispozitiunilor necesare pentru interceptarea amenintarilor si realizarea misiunilor de cautare si salvare.

Sistemul va asigura monitorizarea permanenta a traficului la Marea Neagra prin folosirea echipamentelor radar, echipamentelor optoelectronice de supraveghere, navelor, aparatelor de zbor si vehiculelor de patrulare, precum si a altor elemente in zona, furnizand o imagine tactica a suprafetei apei, a activitatii aeriene si a situatiei terestre in urmatoarele zone:

• apelor teritoriale maritime (pana la 12 mile marine);
• zonei contigue (pana la 24 mile marine);
• zonei economice exclusive (pana la 100 mile marine);
• frontierei de uscat (in zona de competenta de 30 km. de la frontiera in interiorul teritoriului).”

Cum e posibil, atunci, ca folosind acest sistem foarte performant, Poliția de Frontieră să piardă traficanți de cocaină care se plimbau pe lângă plajele românești cu tone de cocaină pură? Și cum e posibil să existe idioți ca șeful DIICOT, care a precizat că răsturnarea ambarcaţiunii (în care se afla cam o tonă de cocaină pură – n.r) „a fost un lucru accidental”, dar depistarea cantităţii de cocaină „a fost rodul unei ample investigaţii pornind din seara zilei de miercuri, 20 martie 2019, şi care s-a finalizat cu descoperirea de pe malul Mării Negre.” (sursa)
Păi, și investigația aia amplă nu a descoperit nici un om în carne și oase care să fi transportat cocaina aia? Sau e vorba de spirite ale marinarilor Perlei Negre a „Piraților din Caraibe”? Ridicol de la un capăt la altul.
Poate, însă, că explicația e mult mai simplă, cum a aflat jurnalistul Silviu Sergiu de la surse foarte bine conectate: „Autorităţile din această ţară (Olanda – n.m.) aveau informaţii, de la ofiţeri sub acoperire infiltraţi în reţea, că un transport important plecase cu vaporul din America de Sud, cel mai probabil din Columbia, trecuse Bosforul şi ajunsese la Istanbul. Aici, impresionanta cantitate de droguri fusese încărcată în tiruri, iar acestea se pregăteau să intre în România pentru a o traversa, în drumul lor spre Europa Occidentală. Olandezii au informat autorităţile române despre acest transport şi le-au cerut ajutorul pentru a le intercepta. Ceea ce s-a şi întâmplat. Problema este că, după capturare, o mare parte din droguri au dispărut pur şi simplu. S-au evaporat cu complicitatea unor înalţi funcţionari publici ai Statului român. Numele vinovaţilor au fost cunoscute până la cel mai înalt nivel. Senine şi cinice, autorităţile române le-au informat pe cele din Olanda că a fost capturată o anumită cantitate de droguri în Portul Constanţa. Problema a fost că acea cantitate raportată a fost mult mai mică decât cea despre care olandezii aveau cunoştinţă că a plecat din America de Sud.” (sursa)
Altfel, ca să fie totul și mai penibil, valul de cocaină se întinde de la Sfântu Gheorghe (unde s-a răsturnat barca fantomelor), până la Mamaia (unde se caută cocaină zilele astea și se mai și găsește), adică mai pe toată întinderea litoralului românesc.
Cam atât despre SCOMAR.