În mai puțin de o săptămână, Parlamentul României a generat următoarele știri: în Comisia de învățământ a deputaților s-a întocmit un document care conținea o semnătură falsificată; o decizie a Consiliului Uniunii Europene nu a fost ratificată din cauza chiulului parlamentarilor; Gabriel Oprea a fost salvat, prin vot, de urmărirea penală în cazul morții polițistului Bogdan Gigină; un condamnat penal, șeful PSD, i-a dat cu tifla unui premier fără dosare penale, dar cu funcția de comisar european în CV; pentru un deputat, Petre Roman, care și-a pierdut mandatul în urma unui dosar de incompatibilitate al ANI, se votează să fie readus în Legislativ.
messmedia
Când DNA l-a chemat pe Liviu Dragnea să descrie cum, în complicitate cu fosta soție, a plătit din banii Direcției de Protecție a Copilului Teleorman niște lucrătoare la PSD, am sperat că, de fapt, era vorba de dosarul Hotelului Turris din Turnu Măgurele. M-am înșelat.
De atunci încoace, am continuat să sper că acel dosar, închis în martie 2014 de către Parchetul General, condus atunci de Tiberiu Nițu, va fi redeschis. Până acum, cel puțin, m-am înșelat din nou.
Lipsa de transparență tipic securistă și gudurarea pe lângă șefii de la partid. Sunt caracteristicile principale ale miliției de dinainte de ’89. Dar și ale ultimului ministru de Interne al României europene și transatlantice, polițist conjunctural de carieră, dar milițian în cuget și-n simțiri.
Partidul unic, înarmat cu brațul represiv al Securității, a condus România vreme de peste patru decenii. În mâna Securității, însă, a stat tot timpul bâta lucioasă a Miliției. O forță brută comandată de niște demenți cinici, care, la rândul lor, respectau ordinele Partidului. Lanțul de decizie era scurt, iar ultima verigă, Miliția, nu avea decât rolul inerțial de a urma mișcarea imprimată în eșaloanele superioare ale PCR.
Nici unul nu a știut. Nici unul nu a vrut. Toți au fost șocați să afle. Dar nici unul nu a cerut să se afle adevărul. Pentru că adevărul e mult mai puțin spectaculos: s-au lăsat lingușiți, cu bună știință, de către un dezaxat moral.
Atât de dezaxat încât a împărțit recompense militare pe care veterani din al doilea război mondial nu le-au primit nici măcar după ce și-au lăsat o mână, un picior sau un ochi pe front.
Imaginați-vă scena: Călin urcă în trombă aleea care se desprinde din Bulevardul 13 Septembrie spre A1, în Porsche-ul lui lipit de caldarâm, parchează paralel cu capătul covorului (nu, nu e roșu, e verde, ce scăpare cromatică impardonabilă din partea lui Anton!), portiera din dreapta se aliniază cu prima treaptă de marmură, portiera din stânga se deschide și toate cele 120 de kile în viu ale Tăriceanului se preling afară din mașină, pe care o ocolesc (ele, kilele, pe ea, mașina) grațios ca să pășească pe covorul care acoperă marmura, treaptă cu treaptă, până la ușa impunătoare, principală, a Senatului; acolo, în sfârșit, Călin se oprește, apoi se întoarce și respiră cu nesaț, singur, uitându-se peste pajiștea cu cât mai multe terenuri de fotbal a Senatului: are în față o nouă zi în care este românul cel mai reprezentativ și, evident, unicul autorizat să legifereze. Ce vrea el.
România majoritară, statistic vorbind, este urâtă și proastă. Deci, săracă. Toate cifrele ne spun că sub pragul de sărăcie (cu venituri de mai puțin de 500 de lei lunar) se află peste 25% din români. Iar peste 40% din români se află în categoria pe care experții o numesc ca fiind cu „risc de sărăcie sau de excluziune socială“.
„Traian Băsescu: Numai cu Erdogan aveam discuția asta despre moschee, Gül n-a ridicat problema asta niciodată, ci problema cimitirului. Dar în discuțiile cu Erdogan, tot timpul subiectul moscheii revenea și tot timpul răspunsul era “Da, dați-ne teren în Istanbul”. Mai ales că știu că o dată îi argumentam “Păi, ai fost primarul Istanbulului, trebuie să știi unde este un teren pe care să se poată construi o biserică ortodoxă”. Recunosc, recunosc că-mi dădeam seama că nu-i convenea, dar trebuia să fie făcută contraponderea.
„Americanii realizează acum și eroarea pe care au făcut-o în 2008. În 2008, după câștigarea alegerilor de către președintele Obama, Statele Unite și-au schimbat prioritățile: de unde aveau o prioritate diplomatică în regiunea Mării Negre și în Asia Centrală, au spus că trebuie să-și mute efortul diplomatic în Pacific – Marea Chinei, probleme cu China, Coreea de Nord, de asemenea o amenințare în regiunea asiatică, problema propriilor lor baze militare din Japonia, unde începuseră oarecare tulburări ale populației împotriva prezenței militare americane, dezvoltările pe care le face China chiar în Marea Chinei.
Nici o agenție occidentală de știri nu difuzează informația conform căreia președintele turc Erdogan ar fi spus că intenționează să readucă pacea și stabilitatea „în regiune” împreună cu Rusia și Iran. Totuși, această informație a început să circule. Iar geneza acestei știri e relevantă.
1. Voi ști exact în ce a constat relația SRI – DNA (dar și SRI – orice alt parchet):
a.câte interceptări au ajuns în dosare prin efectul unui mandat judecătoresc cerut de procuror și câte interceptări au ajuns în dosare prin efectul unui mandat judecătoresc cerut de SRI pe „siguranță națională” (prin intermediul procurorului general – care procuror general, a propos, nu am prea auzit să se opună cererilor SRI, deși legea îi permite);