În jurul domeniului de nabab al lui Dragnea din Teleorman, oamenii subzistă. În timp ce șeful PSD prosperă într-un castel înconjurat de un vast gazon tuns englezește, asezonat cu piscină și teren de tenis, conjudețenii lui se târăsc de la o zi la alta pe drumuri proaste, trăind, în majoritate, din salariul minim pe economie, într-un județ în care agricultura – activitatea de bază din Teleorman – nu reușește să hrănească pe toată lumea.
messmedia
Între comisia de partid a lui Dragnea care să monitorizeze activitatea guvernului și “brigăzi complexe și colective ale C.C. al P.C.R.” care “au controlat într-un număr mare de județe, ministere și instituții centrale modul în care se aplică hotărîrile partidului și legile țării, ajutînd organele de partid respective, conducerile unităților economice în soluționarea problemelor cu care s-au confruntat” nu există nici o deosebire de esență.
Încă de luni, a doua zi după alegerile parlamentare, cancelariile ambasadelor de la București au transmis către centralele diplomatice câteva mesaje simple:
Multe dintre figurile care au făcut din legislatura aflată acum pe final de mandat un circ al ororilor au primit de la popor câte un nou mandat.
Excepțiile se regăsesc, în majoritate, la USR. Dar dacă Uniunea Salvați România nu va face opoziție la baionetă, agresiv și inteligent, va sfârși măcinată de pietrele de moară ale partidelor vechi.
„Orice român are dreptul și trebuie să se bucure de Ziua Națională și nu se pot pune restricții“, a spus Liviu Dragnea, șeful PSD, referindu-se la refuzul președintelui Klaus Iohannis de a-l invita la recepția de 1 Decembrie de la Palatul Cotroceni.
Ca de obicei, Dragnea vorbește mai mult decât gândește.
Numai vracii ruși experți în parapsihopupu, bioenergii și linguri lipite pe pieptul gol prin magnetism îl mai pot salva pe Victor Viorel Ponta de boala plăsmuirii unei realități paralele prezentate drept înșiruire de fapte reale. Dar până și lor le-ar fi greu, în ciuda apropierii naturale, ca de la lacheu la stăpân, a lui Victor Viorel P. de Vladimir P.
La doi ani de la câștigarea surprinzătoare a prezidențialelor, Iohannis își poate asigura și al doilea mandat. Da, cu trei ani înainte să-l epuizeze pe primul. Dar nu succesul personal al politicianului de la Sibiu este în joc, miza e mult mai mare: demantelarea rețelelor politico-mafiote ale României.
România e o țară periculoasă pentru cetățeanul care încearcă să stabilească o relație eficientă cu politicienii. O astfel de relație presupune dialog, schimb de argumente, asumarea adevărului, transparență, bună-credință și altele de aceeași natură. Politicienii români, însă, sunt deficitari aproape constant la mai toate cele enumerate mai sus. Prin urmare, comunicarea cu aceștia este, de multe ori, doar un joc meschin al manipulării pe care liderii de partide îl execută mai talentat sau mai grosolan, în funcție de talent, educație, context.
Dragă Călin, știu că ești fanul genului epistolar, așa că-ți trimit o scrisorică. Deschisă, precum cele cu care obișnuiești să ne obosești de ceva vreme sub antetul Senatului. Încep, dragă Călin, prin a-ți spune că ești una din cele mai mari greșeli pe care politica românească a făcut-o după 1990.
Polițistul motociclist Bogdan Gigină nu putea fi omorât de către Gabriel Oprea de pe bancheta din spate a luxosului Audi cumpărat din banii DIPI. Aceasta este principala teză a apărării lui Oprea, exprimată atât de el, cât și de alții, susținători mai vechi și mai noi ai fostului vicepremier pe siguranță națională.
Într-adevăr, Oprea nu a apăsat accelerația motorului lui Gigină și nici nu a săpat o groapă în asfalt. Da, cu siguranță, Oprea stătea pe bancheta din spate.