În apropiere de Piața Mare. Deci, dacă ești turism român la Bruxelles (sau europarlamentar daco-getic) și simți fibra neaoșă pulsînd să facă implozie, lași Manneken Pis-ul și dai o fugă la „România”:
Iată și meniul, pentru interesați:
Uncategorized
Pur și simplu, altă treabă n-avea. Bruxelleganță, s-ar zice. Iar pantofii fac toți banii.
P.S. Că veni vorba de ziare (dar de la București, de data asta): mîine, la apariția pe piață, ilegal, a unui nou număr din Academia Cațavencu, Fiscul se va duce la chioșcul din colț și va cumpăra un exemplar? Sau va cere punerea în executare a hotărîrii de faliment FĂRĂ continuarea publicării revistei, pe care a obținut-o în instanță?
Cînd nu te ferești de maidanezi prin centrul unei capitale, înțelegi că nu ești în București. Cînd, tocmai din motivul ăsta, municipalitatea simte nevoie să instaleze un maidanez din bronz care performează un pipi, pricepi că acolo ar putea fi instalat chiar Parlamentul European. Deci, un fel de Manneken Pis canin, mai puțin celebru. Iată-l:
Totuși, într-o zi are șanse să devină la fel de celebru, cu ajutorul turiștilor rătăciți pe străduțele din apropierea Pieței Mari:
În galeria celor mai grețoși pitici de grădină din lume există unul cu totul și cu totul special: nu numai că este un pitic culturist, dar este singurul pitic de grădină de palat prezidențial din univers. În public, răspunde la numele de IT Morar, se îmbracă aproape civilizat și linge respectuos, cu șervet la gît și bălind discret, o pereche de mîini sau de fese, nu are a face, portocalii să fie. În particular, plăcerea lui e să fie numit Biju și să i se ceară să lingă cu patos, să împroaște cu salivă și să fie pocnit din cînd în cînd cu bocancul în coaste sau, pur și simplu, în dos, doar ca să provoace amuzamentul celor pe care-i linge.
Ce-i drept, acest pitic de grădina Cotrocenilor știe și de ce își dorește bocanci în dos. Ultima oară cînd și-a amprentat astfel posteriorul, impactul a fost suficient de puternic încît să-l trimită pînă la Marsilia, consul general. Cel puțin asta reiese dintr-o hotărîre semnată de premierul Boc în octombrie 2010. Asta l-ar face, deci, pe itemebiju’ ăsta un funcționar diplomatic de stat, nu? Adică un slujbaș al nației pe meleeaguri străine. Om de stat, ce mai încolo și-ncoace!
Păi, în cazul ăsta, părinte Baconschi de la filiala MAE a BOR, cum de îi permiteți lingăului consulist să-și dea cu părerea despre un faliment privat, din care statul are de recuperat vreo 13 milioane RON? Părințele Baconschi, poate nu am fost clar: dacă hotărîrea lui Boc a rămas în vigoare, slujbașul la stat ITM tocmai a micționat pe statul care-l plătește și care are de recuperat de la Cațavencu SA 13 milioane RON. Bașca, slujbașul la Guvern ITM are jenantul tupeu să evalueze o decizie de instanță. Cum ar veni, puterea executivă o înghiontește discret pe aia judecătorească. Dar discret, așa, diplomatic, ca o limbă umedă, experimentată, care abia atinge, cu vîrful, sfincterul încuietorii unui safe plin cu rahat.
Pe de altă parte, conform ceasloavelor MAE, nici vorbă de ITM la Marsilia, unde pare a fi consul, în continuare, Cornel Alecse, ăla pe care se lăuda Boc că l-a dat afară și trebuia să se care de la post în 90 de zile (de la data de 13 octombrie 2010). Doamne ferește! Starețe Baconschi, nu ziceți vorbă proastă: l-ați caterisit pe Biju din corpul celor mai băloși pseudodiplomați români? Și-a luat-o și-n mînă, așadar, nu numai în dos? E, deci, consul doar la el pe blog, printre micile șpăgi la vin și bucuria meschină a cenzurării comentariilor defavorabile?
Între două reprize de șters la gură cu batistuțe scumpe, de la Burberry, Doruleț Bușcu a găsit timp să dea un interviu. Unde credeți? Ei, haideți, nu fiți răutăcioși, nu s-a inventat încă revista de specialitate „Tulumba și hidrantul”. Nu, a dat un interviu în Jurnalul Național. Printre vechile lui prostii de marketing răsuflat, Doruleț a plîns (după care s-a șters cu aceeași batistuță Burberry pe care o folosește pe post de prezervativ) cu lacrimi de crocodil de Dunăre că îl hărțuiesc DNA și ANAF. Despre Tribunal (ăla de la București), nimic. Cum n-am văzut nici o descindere a DNA în sediul AC închiriat aproape moca de la RAAPPS și nici vreo poprire de conturi a ANAF, deduc că, în mod complet neașteptat, Doruleț se victimizează taman ca o centuristă care candidează la funcția de șefă a organizației non-guvernamentale a fetelor mari, filiala Hîrșova.
A propos de Tribunalul București, iată ce a decis acesta acum două zile: „Dispune intrarea în faliment, în procedura generală, a debitoarei SC CAŢAVENCU SA. Dizolvă societatea debitoare”. Nu știu dacă aveți multe firme falimentare pe acasă, deci e posibil să nu știți ce înseamnă dizolvarea asta. Pe românește, e groasă, e gata, e adio. E final. Deci, societatea editoare a Academiei Cațavencu se dizolvă, așadar revista editată de societatea asta nu mai iese pe piață. Pînă cînd, desigur, marca „Academia Cațavencu”, bun al societății dizolvate, nu se vinde prin licitație și cumpărătorul ei, dacă vrea, decide să scoată o altă revistă sub această marcă.
De altfel, încetarea apariției revistei a fost cerută și de către ANAF, care are de recuperat de la Cațavencu SA cam 13 milioane RON, deci vreo trei milioane de euro. Încetarea apariției revistei a fost cerută în instanță, nu la NASA. Iar instanța, adică același Tribunal București, a decis asta în octombrie 2010, conform legii.
Altfel, dacă vă întrebați prin batistele cui va mai face presă Doruleț, pot să vă sugerez să vă întoarceți la pasajul în care am vorbit de interviu. S-ar putea să fie vorba de primul articol semnat DB pe statele de plată ale lui Felix.
Într-un iglu înghețat, ședință a Partidului Comunist din Antarctica. Participă toți membrii. Toți trei. Stau ciuciți pe jos. Unul din ei se ridică. Are o mină gravă.
– Tovarăși…
Tăcere, priviri întrebătoare de jos în sus.
– Tovarăși…
Îngrijorare, tensiune.
– Tovarăși… ne-a murit elanul!
P.S. Cam așa va fi și la RTV cît de curînd.
Sub deviza din titlu, niște mari oameni de presă s-au apucat să se dea cu curu’ de pămînt că în presă e patroni răi, meschini, e golani care vrea ei să fie șefi de ziariști. Iar „noi”, ziariștii, este niște fete mari care n-au acceptat scato și uro în viața lor. Decît pe niște zerouri bine plasate înainte de virgulă. Sau pe fonduri europene pentru portalurile lor, obținute cinstit de la oamenii politici care conduc niște ministere, care se traduc tot în zerourile alea. „Voi”, desigur, sînteți cititorii și căscătorii de gură la TV.
Pînă la urmă, l-au arestat (iar) pe Vîntu. Nici el n-a fost cuminte, ce-i drept. Mai nasol e că l-au arestat foarte ieftin. Și că, dacă-l vor și condamna, va fi și mai ieftin: doar 150.000 EUR de țigări. Sigur, un SOV de toată jena pe mărunțiș, penibilizat ca ultimul borfaș care ia taxă de protecție de la aprozarul din cartier. Altă daraveră era acum niște ani, după țeapa FNI, cînd SOV plimba, prin niște ruși, niște multe milioane tocmai pînă la marele licurici din Delaware. Atunci, dacă niște procurori n-ar fi fost mai ocupați să-și găsească loc de muncă sau să numere bani, era o pîine de mîncat (cum zic comentatorii de fotbal) pe banii lui Vîntu, luați de la popor și returnați la popor de stat. Că nu se făcea să-l deranjezi pe SOV de la masă. De la masa Puterii, oricare era ea, desigur.
Să punem cap la cap niște cifre. Mai întîi, suma totală cu care a fost finanțat proiectul: 500.000 EUR pe patru ani. Adică o medie de cam 10.000 EUR lunar. Apoi: salariul nevestei lui Botiș, tot lunar – 8.400 RON, deci cam 2.000 EUR. Trei: chiria plătită de asociația care a luat banii (aia care o plătește pe nevasta lui Botiș cu 2.000 EUR lunar) – 5.500 RON, deci cam 1.300 EUR.
Așadar, în fiecare lună, nevasta lui Botiș și firma nevestei lui Botiș (care i-a închiriat asociației cu proiectul un spațiu pentru cursuri) primesc, împreună, lunar, timp de patru ani, vreo 3.300 EUR. Da, din ăia 10.000 EUR buget lunar al proiectului.
Conform cifrelor publicate de timponline.ro, publicația din Bistrița de la care a plecat scandalul, un alt consilier din proiect primește și el vreo 8.000 RON lunar, deci se mai scad aproape 2.000 EUR din bugetul ăla de 10.000 EUR pe lună, pe lîngă alea 3.300 EUR de care am vorbit (și care merg la nevasta fostului ministru).
Și mai sînt alte cel puțin trei salarii de plătit, dar abia dacă mai sînt 5.000 EUR pentru asta (cît rămîne din 10.000, după ce se scad 3.300 EUR și aproape 2.000 EUR). Puneți voi ce sumă vreți pentru fiecare salariu din cele trei. O mie de euro de fiecare? Dacă da, atunci bugetul proiectului pentru altceva decît salarii se duce la 2.000 EUR lunar. Deci, da, e vorba de 20% din întreaga finanțare care se duce pe ceva (dracu’ știe pe ce, pe cursuri de frizeri pentru foști strungari, deși nu am auzit să fie sute de frizerii în Bistrița care să-i angajeze pe toți cursanții).
E mișto în UE.
