Ca politician, Elena Udrea trebuie să facă toate căcaturile pe care le fac și ceilalți coledzi de breaslă: să se dea importantă, să fie ipocrită, să se înjure cu ăilalți, să se laude în exces, să pară tot timpul pe fază. Deci, din punctul ăsta de vedere, nimic de reproșat. Totuși, în ultima vreme, două chestiuni pe care le-a făcut mi se pare că au fost pînă și pentru ea excesive. Într-o ordine oarecare, iată-le:
1. datul cu părerea despre WikiLeaks, pe teme strategice și geopolitice, nu orișicum. Iată un citat: „Cablogramele apărute ieri aruncă lumină asupra unora dintre temele lăsate în coadă de peşte în ultimii ani. Cu ocazia aceasta, putem vedea clar cine cum vrea să orienteze România, cine cum vrea să sacrifice interesele românilor pentru a avantaja pe unul sau altul dintre prea mulţii moguli de la noi. Avem confirmarea strategiei opoziţiei de acum referitoare la suspendarea din 2007 a Preşedintelui, dar şi implicarea lui Sorin Ovidiu Vântu şi a lui Dan Voiculescu. Avem confirmarea apropierii acestora de cercul de interese economice ruseşti. La fel cum avem confirmată orientarea pro-occidentală, pro-americană, a Preşedintelui şi a PDL. Românii pot să vadă foarte clar cine vrea să îndrepte ţara către Vest şi cine către Moscova. Şi pot să aleagă în consecinţă.” (de aici).
Dacă nu aș ști unde a citit tanti U. cablogramele, în ce formulă periată, aș fi impresionat de atîta putere de analiză și sinteză. Dar, deși știu, am fost impresionat, totuși. De faptul că, la două zile după, același tip de mesaj a apărut într-un text de opinie al unui jurnalist, asumat ca respectabil și echilibrat. Da, marile spirite se întîlnesc, știu clișeul, mulțumesc.
2. datul cu părerea despre București sub forma Bucureștiometrului (mare găselniță mare de PR). Nu văd cum, după ce Udrea identifică problemele, le va și rezolva, cîtă vreme nu e nici măcar primar de sector sau consilier general, darmite primar general. A, dacă se referă la blatul pe care-l are cu Vanghelie, pot să-i înțeleg strategia. Dar, în condițiile astea, mai poți să-l critici pe Oprescu, cînd tu pompezi zeci de milioane de euro în conturile lui Marean?
Uncategorized
Doamna din imaginea de mai sus este puritană. Dumneaei nu suportă să vadă puțină nuditate parțială, și aia acoperită de păr, într-o emisiune de umor, dar se promovează pe sine într-un sobru talk show politic (vezi înregistrarea aici, emisiunea din 24 februarie 2011) cu perucă roșie de centură. Ceea ce-mi amintește că, în defuncta revistă Psihologia azi, acum vrei doi, poate trei ani, doamna a dat un interviu în care vorbește de problemele personale cu căpuțu’ și suflețelu’ care nu prea o califică pentru păreri în chestiune. Dacă are cineva interviul ăla, îl/o rog să-l posteze aici sau să mi-l trimită. Mulțumesc!
Acum niște ani, în presa din România se purta jurnalistul agent de vînzări. Într-o singură persoană se întîlneau două profesii: cea de colector de informații și aceea de colector de bani din distribuția de reclamă în ziar. Prozaic, era cam așa: printre întîlnirile firești, profesionale, de documentare a unui subiect, jurnalistul își găsea timp și pentru întîlniri la care negocia contracte de publicitate. Uneori, ba chiar de cele mai multe ori (dacă nu chiar de fiecare dată), cele două tipuri de întîlniri se suprapuneau. Firesc, în astfel de situații, nu puteau să cîștige simultan și jurnalistul, și vînzătorul de publicitate. Așa că, dacă nu își impunea punctul de vedere agentul de vînzări (deci dacă nu se semna contractul de publicitate), jurnalistul intra în scenă și trîntea o anchetă usturătoare și imparțială. Dacă, însă, contractul se semna, în pagină apărea o reclamă frumoasă și inocentă, exact pe locul din care fusese expulzată ancheta despre subiectul în discuție.
Azi, acest tip de schizofrenie a dispărut aproape complet. Sigur, acum au apărut mogulii, care fac astfel de înțelegeri la scară mare: nu se mai oferă protecție pe cazuri punctuale, pe anumite subiecte, contra bani din publicitate (transparent sau nu). Nu, acum, mogulii negociază en gros, cu trustul, nu doar cu un articol sau o știre la TV. Beneficiile, evident, sînt ceva mai mari, profitul se maximizează. Jurnalismul pierde, firește, dar mogulul își vede afacerea crescînd.
Totuși, azi, o altă specie de jurnalist, înrudită cu ziaristul agent de vînzări, se afirmă plenar. Este vorba de jurnalistul agent de influență. Spre deosebire de jurnalistul agent de vînzări, jurnalistul agent de influență nu semnează contracte de publicitate, ci încheie înțelegeri ideologice. El, deci, nu vinde reclamă comercială în loc de informații și anchete, ci doctrină. Dar, la fel ca în cazul jurnalistului agent de vînzări, cele două nu sînt posibile simultan. Cu alte cuvinte, un subiect nu poate fi tratat decît pe principiul terțului exclus: ori toată informația disponibilă pe acel subiect e expusă complet și transparent, ori ignorată/trunchiată de dragul argumentelor ideologice care-i iau locul pe spații generoase. A treia posibilitate nu există. E logică clasică, bună, sănătoasă.
De ce am făcut introducerea asta lungă și didactic-plicticoasă? Pentru că mă văd nevoit să explic de ce iau distanță față un jurnalist cu care am lucrat împreună în ultimul an. Un jurnalist cu care am împărtășit aceleași principii ale meseriei, așa cum le înțeleg eu, cel puțin. Un jurnalist bun. Eficient. Onest. De aproape o săptămînă, însă, tot ce știam despre acest jurnalist s-a dus dracului.
Mă refer, desigur, la deja sleita poveste a cablogramelor americane obținute de WikiLeaks. Pe care Dan Tăpălagă, căci despre el este vorba, a început să le publice pe HotNews.ro începînd de duminică seara. Trec peste ce ați crede că e doar un motiv de frustrare și invidie profesionale (Tăpălagă a avut o exclusivitate pe care o urmăream și eu) din același motiv ca al lui Liviu Avram: „O asemenea invidie nu se strigă, ci se inventariază discret la experienţe de viaţă” (de aici). Trec chiar și peste lipsa totală de transparență a sursei cablogramelor asumate de HotNews.ro. Pînă la urmă (și aici Tăpălagă are dreptate în ce a afirmat dumincă seară, prin telefon, la B1 TV: „sursele sînt confidențiale”), importantă e informația livrată publicului, relevanța ei pentru public, nu sursa, oricît de interesată ar fi aceasta.
Dar nu trec (TOCMAI pentru că importantă e informația livrată către public) peste felul în care HotNews.ro a ales să selecteze această informație:
1. nu numai că site-ul menționat a livrat doar traduceri ale cablogramelor originale, scrise în engleză, dar
2. acele traduceri sînt parțiale. O să spuneți că, dacă e adevărat (și e adevărat) că sînt peste o mie de cablograme, o selecție era inevitabilă în cazul în care nu se alegea publicarea lor în bloc. E corect, dar eu nu la tipul acesta de trunchiere mă refer, ci la una mai „rafinată”: din cablograma X era scos doar un pasaj, tradus și aruncat pe site. Cititorul, deci, nu avea acces la telegrama completă, la contextul informației livrate de HotNews.ro, la nuanțe;
3. încă și mai grav este că selecția pasajelor publicate nu nu pare să fi fost inocentă. Referiri la trocul politic vize americane contra adopții internaționale românești, la condiționarea unei vizite oficiale în SUA a premierului Tăriceanu din același motiv (adopțiile internaționale), la susținerea, de către Ambasada SUA, lui Patriciu în procesul penal cu Parchetul General, la presiunile făcute de Ambasadă pentru derularea contractului Bechtel nu apar în pasajele selectate de HotNews.ro. Și acestea sînt doar o parte dintre exemple. O mică parte;
4. imediat ce toate informațiile relevante, conform grilei HotNews.ro, au fost servite, timp de 72 de ore, la foc automat, a apărut și explicit grila de lectură. Nici mai mult, nici mai puțin. Vasăzică, pentru HotNews.ro au fost suficiente trei zile, în care au fost publicate doar cîteva zeci de pasaje din peste o mie de cablograme, pentru ca subiectul să fie închis și morala să fie livrată. Iar în acest punct a intervenit mecanismul de care vă povesteam mai sus: cînd informația este scoasă de pe suportul ei, îi ia locul ideologia. Interpretarea. Opinia. Aproape propaganda. Ca orice propagandă, însă, aceasta are nevoie de cît mai puțină informație. Sau, dacă vreți, de cît mai puțină informație care să contrazică ideologia din spatele propagandei. Ceea ce s-a și întîmplat, după o rețetă clasică a manipulării, executată ireproșabil: cît mai multă informație „relevantă” în cît mai puțin timp probabil. Efectul? Clasic: saturație, lehamite, silă. Firește, în sensul dorit de furnizorul de informație. De data asta, sensul e clar: eu (român) sînt mic, tu (America, care ești uriașă) fă-mă mare, indiferent de costuri (că-s avioane F 16, că-s adopții internaționale, că e Bechtel sau altceva; a propos de Bechtel: haios e că Tăpălagă nu a publicat nimic din cablograme despre presiunile americane asupra autorităților românești pentru plata companiei Bechtel, dar se referă la presiunile astea – firești, în opinia lui – într-un text de opinie postat aseară pe HotNews.ro).
Recunosc că n-aș fi vrut să scriu acest text. Îmi lasă o senzație bizară descoperirea asta recentă, că un jurnalist cu care rezonam în foarte multe chestiuni s-a dovedit a fi un iluzionist de geniu: purta un joben cu stele și dungi, îndesat bine pe cap, colorat și țipător, de care e foarte mîndru, pe care eu nu-l văzusem. De unde se poate trage concluzia ori că eu trebuie să mă duc urgent la oftalmolog, ori că purtătorii unor astfel de acoperăminte de cap sînt mult mai discreți, în situații cotidiene, decît purtătorii de bască cu stea roșie-n frunte.
Am ales, însă, să scriu, în cele din urmă, pentru că m-a obligat chiar Tăpălagă. Sau colaborarea cu el din ultimul an, tot aia. Pentru că, dacă n-aș fi scris nimic din ce ați citit mai sus, aș fi devenit complice cu metodele lui, cu ideologia lui. Din nefericire pentru mine, sînt suficient de rudimentar încît să nu înțeleg rafinamentul unei astfel de transmutări, de la jurnalism la propagandă, deci nu pot lăsa nici măcar impresia că m-am raliat, fie și tacit, unui astfel de demers. Nici nu mai pomenesc de interpretările absolut penibile care s-au dat întîmplării, pe care mă văd nevoit să le neg încă o dată.
Așadar, cam asta a fost. Tăpălagă va rămîne în continuare, pe subiecte mai puțin americane, un jurnalist excelent. Din păcate, de data asta nu a fost. Sau a fost mai puțin, doar cît să-i iasă niște texte de opinie direcționate propagandistic. Îi mulțumesc, oricum, pentru colaborarea din ultimul an și pentru că mi-a dat ocazia să înțeleg ce n-aș fi putut în altfel de condiții.
P.S. Reiau aici un PS de la un post mai vechi: „Sigur că e preferabil să faci presă într-o țară americanizată, nu într-una rusificată, nu e nici o îndoială. Singura problemă e că trebuie să te ferești, dacă te pretinzi jurnalist, de macdonaldizarea meseriei tale, oricît de mult îți place America”.
Se publică un articol care se referă la cablograma cutare. Și, conex, se afișează telegrama, în original. Oamenii care-și fac meseria cu onestitate așa procedează. Aici s-a întîmplat la fel. Aiurea, pe la alții, nu.
P.S. V-am zis că a venit primăvara? Restul sînt rahaturi neimportante.
Ești ziarist. Și obișnuit al ambasadei SUA de la București, unde te duci mai des decît la piață. Într-o zi, s-ar putea să zică și alții asta, chiar colegi de-ai tăi, care citesc despre vizitele tale în telegramele WikiLeaks. Sau, mă rog, ar citi, doar că tu nu apari acolo, ești suficient de apropiat de ambasadă încît să fii considerat de-al casei (nu chiar albe, dar măcar apropiat al unei bucătării de vară din chirpici al Casei Albe, tot e bine), așa încît să fii alintat ca „contact”, „analyst” sau „source”. Dar nenominal, că genul ăsta de publicitate n-a făcut bine nimănui. Ba chiar ar putea face rău, foarte rău, nu? Da, și tu știi asta. Așa că te plasezi corect, în partea cu stele și dungi a telegramelor, combați corespunzător dușmanii axei București – Londra – Washington, arăți cu degetul pericolul de la Răsărit, scoți din context, trunchiezi, traduci pe înțelesul maselor care n-au fost la școală, deci nu știu engleză (cine dracu’ mai învață engleză în ziua de azi, nu? e limbă moartă, e un fel de greacă veche), le arăți calea, adevărul și viața. Live the american dream!
P.S. Sigur că e preferabil să faci presă într-o țară americanizată, nu într-una rusificată, nu e nici o îndoială. Singura problemă e că trebuie să te ferești, dacă te pretinzi jurnalist, de macdonaldizarea meseriei tale, oricît de mult îți place America.
Le mulțumesc tuturor celor care au apreciat publicarea, de către revista Kamikaze, a cablogramelor WikiLeaks inclusiv în original, în engleză. Respect și părerea celor care le-au cerut în română, dar resursele mele de timp sînt, din păcate, limitate. Totuși, cititorii noștri sînt cu școala la zi, așa cum se vede aici (mă refer la comentarii). Așa că-i invit pe toți cei care au sugestii sau comentarii să nu se abțină, să le exprime: dacă sînt rezonabile, le vom lua în calcul. Și nu uitați: Kamikaze publică textele originale pentru că cititorii au dreptul să consulte sursa primară, nu doar traduceri parțiale.
Ieri, unii s-au apucat să toarne pe un site niște cablograme trimise de către Ambasada SUA de la București către șefii de la Washington. Sau, mă rog, ce cred ei că ar fi cablograme. Iată un exemplu: „Intr-o telegrama din 2009 a Ambasadei SUA clasificata “Confidential”, liderul PDL Vasile Blaga este citat de oficialii americani cu caracterizari la adresa adversarilor politici Marian Vanghelie, Crin Antonescu si Ludovic Orban. “Blaga l-a catalogat pe Vanghelie ca «unealta» unei clici obscure din Ministerul de Interne”, noteaza oficialii americani in telegrama. In acelasi document se mentioneaza ca generalul Voicu (Catalin Voicu, n.red.) a fost sustinut de Vanghelie pentru a ocupa functia de ministru de Interne, insa nu este clar daca informatia a parvenit de la Vasile Blaga sau este informatie adaugata de reprezentantii ambasadei.
Telegrama intitulata “Ministrul dezvoltarii regionale Vasile Blaga: populatia vrea stabilitate”, din 2009, relateaza intalnirea dintre un oficial al ambasadei si ministrul Vasile Blaga. Intreaga discutie, dupa cum este relatata in telegrama, s-a concentrat in jurul alegerilor pentru Parlamentul European (PE) din 2009 si a viitoarei campanii prezidentiale de la finalul anului.
In prima parte a telegramei, Vasile Blaga a relatat ca PDL urma sa duca o campanie electorala austera pentru alegerile pentru PE. Vasile Blaga i-a informat pe reprezentantii ambasadei ca Marian Vanghelie a preluat sapte containere de telefoane mobile pregatite pentru a fi date drept cadouri electorale. Iata pasajul din telegrama relevant:
“Blaga sustine ca PSD nu va avea constrangeri financiare, de vreme ce el are informatii ca primarul PSD al Sectorului 5, Marian Vanghelie, a intrat in posesia a sapte containere de telefoane mobile destinate pentru a fi date alegatorilor din Bucuresti si zona limitrofa Ilfov drept cadouri electorale. Blaga a recunoscut ca PSD are avantajul ca isi mobilizeaza electoratul: «Sunt fosti comunisti. Vor face cum li se spune, dar noi trebuie sa convingem pe toata lumea sa se prezinte la vot pe baza unei campanii din usa in usa». El a mai adaugat ca prezenta va fi scazuta si din cauza ca ziua alegerilor a fost plasata in mijlocul unui weekend prelungit de trei zile.” (sursa: telegrama ambasadei SUA)
In cadrul aceleiasi discutii, Blaga le-a povestit reprezentantilor Ambasadei SUA care este planul de bataie pentru alegerile pentru PE si cum va actiona PDL in cazul candidaturii independente a Elenei Basescu. Iata fragmentul relevant din telegrama:
“Blaga a recunoscut ca prezenta fiicei presedintelui, Elena Basescu, pe buletinele de vot ca si candidat independent a reprezentat o decizie riscanta deoarece era greu de controlat cu precizie cate voturi vor ajunge la ea sau cate voturi va lua ea de la PDL. El a spus ca mai bine ar fi sa ia mai multe voturi decat prea putine, de vreme ce toate voturile ei ar fi pierdute daca nu ar atinge cota necesara pentru a intra in PE. In final, a punctat el, ea se va intoarce in PDL si procentele electorale vor fi contabilizate PDL-ului.” (sursa: telegrama ambasadei SUA)
Telegrama il citeaza pe Blaga caracterizandu-i pe liderii PNL Ludovic Orban drept “bun de arestat” si pe Antonescu drept “lenes”. Redam in continuare paragraful relevant din telegrama:
“El a incuviintat cand Polcouns (consilierul politic, n.red) a punctat ca observatiile evidente arata ca – spre deosebire de PSD si PNL, unde rivalii asteptau cu nerabdare sa vada daca Crin Antonescu sau Mircea Geoana ar da semne de nesiguranta – PDL ramane singurul partid care-si sustine ferm candidatul prezidential. Blaga a raspuns ca prin-vicepresedintele Ludovic Orban era «in mod evident» nerabdator sa-l inlocuiasca pe Antonescu. El a adaugat: «Amandoi sunt ingrozitori. Orban ar trebui sa fie arestat pentru ca a depasit bugetul ministerului cu 600 milioane de euro. Antonescu este un bun orator, dar este lenes si lucreaza doar doua ore pe zi, iar asta numai daca are chef»”. (sursa: telegrama ambasadei SUA)
In aceeasi telegrama, Vasile Blaga este citat prezentand gruparile din PSD. In opinia lui Blaga, citat in telegrama, PSD era impartit in trei grupari: una condusa de Miron Mitrea, aflata „in stare de adormire”, una condusa de Nastase si Iliescu, si gruparea Geoana condusa de primarul Marian Vanghelie. Despre Marian Vanghelie, Blaga, citat in telegrama de oficialii americani, a spus ca este “unealta unui grup obscur de oficiali ai Ministerului de Interne”. In cadrul aceluiasi pasaj din telegrama se noteaza ca generalul Voicu (Catalin Voicu, n.red.) a fost sustinut de Vanghelie pentru a ocupa functia de ministru de Interne. Nu este clar daca informatia a fost furnizata de Blaga sau este comentariul reprezentantilor ambasadei. Iata pasajul relevant din telgrama:
“Blaga l-a catalogat pe Vanghelie drept «unealta» unei clici obscure din Ministerul de Interne care ii include pe generalul Iliescu, Toma Zaharia, si generalul Voicu (pe care Vanghelie a incercat sa il promoveze pentru postul de ministru de Interne). «Ei sunt adevaratii sefi, Vanghelie este cel care la urma plateste factura pentru ei.»” (sursa: telegrama ambasadei SUA)
In finalul documentului, reprezentantii ambasadei fac si un comentariu propriu asupra informatiilor transmise de Blaga. Iata comentariul integral:
“Blaga este unul dintre oamenii din interiorul PDL care spune lucrurilor pe nume atat in spatiul public cat si cu noi, pe cand colegii sai sunt scumpi la vorba. Asta e si motivul pentru care, probabil, Basescu l-a ales pe mai maleabilul Emil Boc drept premier. Cu toate acestea, Blaga ramane indispensabilul organizator si creier din spatele PDL si nu e nici o surpriza ca este inca o data alegerea naturala pentru a conduce campania electorala. Cu toate ca am auzit de zvonuri recente despre o ruptura intre Basescu si garda veche (inclusiv Blaga si ministrul Transporturilor Videanu [NOTA: eroare a ambasadei, in 2009 la Ministerul Transporturilor era Radu Berceanu, Videanu nu a fost ministru al Transporturilor in nici un cabinet]) insa nu au existat probe vizibile ale acestei rupturi in afara de mici rabufniri cauzate de alegerile politice ale lui Basescu, inclusiv decizia de a forma un guvern cu PSD si intelepciunea de a-l confrunta direct pe seful PSD Geoana.” (sursa: telegrama ambasadei SUA)”.
Ați citit cablograma? Nu, ați citit doar o traducere fragmentară a adevăratei cablograme, care se găsește aici.
Dacă veți compara cablograma originală cu traducerea parțială a băieților de la site-ul cu pricina, veți constata că din versiunea lor ciopîrțită lipsesc niște pasaje. Întîmplător, e vorba de pasaje referitoare la o înțelegere PSD-PDL pe opt ani (negociată între Hrebenciuc și Blaga) și la o mică frondă a lui Blaga împotriva lui Băsescu. Sigur, o mică scăpare. Dar nu știu a cui: a celor care le-au dat direct traducerea, sau a ălora care nu au găsit relevante pasajele alea urîte cu Blaga versus Băsescu și Blaga + Hrebenciuc = love?
În momentul ăsta, SOV nu vinde iar Teszari nu mai cumpără nimic, dar discuțiile au existat. S-au împiedicat, însă, în preț, mai ales că Vîntu n-a fost entuziasmat de ideea lui Teszari de a evalua RTV prin intermediul unui audit. Pînă una, alta, Teszari se consolează cu un proiect departe de a fi similar: un canal de știri atașat la „10 TV”. Deci, da: Teszari de la RCS-RDS își face televiziune de știri.
De la 1 aprilie. Și cică nu e farsă. Că, deh, totul devine din ce în ce mai virtual.