Uncategorized
UPDATE: Dacă vreți excursia în Indonezia:D, iată un pont.
Pe 4 decembrie 2009, la două zile după arestarea lui Popa la Jakarta, MAE emitea aceste precizări: „În urma articolelor de presă referitoare la situaţia cetăţeanului român Nicolae Popa, Ministerul Afacerilor Externe face următoarele precizări:
Cetăţeanul român Nicolae Popa nu figurează în evidenţele MAE ca deţinător de paşaport diplomatic sau de serviciu.
Conform datelor existente în arhiva Ambasadei României în Indonezia, Nicolae Popa s-a prezentat în ziua de 13.02.2001 la sediul misiunii din Jakarta şi a solicitat prelungirea valabilităţii paşaportului simplu, această dată fiind cu un an înainte de ziua în care a fost emis mandatul de arestare.
Ambasada României la Jakarta a prelungit paşaportul simplu până la data de 16. 07.2004, conform normelor legale în vigoare la acea dată.
Motivul prezentat de cetăţeanul român pentru această prelungire a fost necesitatea de a avea un paşaport simplu valabil pe o perioadă mai mare de 6 luni, astfel încât să poată obţine viză indoneziană.
Precizăm că, în urma verificării arhivei Ambasadei României la Jakarta, Nicolae Popa nu a mai solicitat niciun fel de serviciu consular misiunii noastre după data de 13.02.2001.
Având în vedere că mandatul de arestare a fost emis în ianuarie 2002, la momentul prelungirii paşaportului simplu de către Ambasada României la Jakarta Nicolae Popa nu figura cu vreo interdicţie în baza căreia acest serviciu consular să îi fie refuzat.” (de aici)
Sună bine, rotund, fără pată. Dar nu e. Undeva, în textul dintre ghilimele, MAE minte. Din ignoranță sau ca să nu se murdărească pe mîini, dar minte. Descoperiți diferența dintre comunicatul MAE și realitate și primiți o excursie în Indonezia. Vă pupă tata, golănașilor!
Îmi e milă de șobolanii aciuați într-o gaură din imensitatea internetului. De unde, periodic, lansează cîte un jet de bale și rahat cu care își marchează ceea ce ei cred că ar fi teritoriul lor de competență. Sînt inși cocoșați în gaura lor, cu priviri fixe și rictusuri de zombi, fără nuanțe și fără umor, mînați de o misie gravă și paranoică. Unul din ei a opinat că revista Kamikaze ar fi „tot spălătoria de presă a lui Vîntu – nota mea„, doar pentru că în revistă a apărut un interviu cu Turcescu. Care Turcescu și-o luase în mai multe rînduri de la mine, ca să vezi lipsă crasă de consecvență din parte-mi (aici și aici).
Șobolanului care a scris tîmpenia asta îi comunic: Kamikaze nu e spălătorie de presă, dar gaura ta de șobolan e, cu siguranță, o spălătorie de creiere. Iar creierul tău e curățat periodic și permanent, ca nu cumva să rămînă vreo pată de inteligență care să întunece strălucirea prostiei.
P.S. A nu se înțelege că îi iau apărarea lui Turcescu în vreun fel sau că aș contesta informațiile șobolanului despre Turcescu.
Nu vă lăsați înșelați de acest titlu civilizat, mai întîi am vrut să scriu „Cine e cretinul care a zis că Rodriguez = Tarantino?”. Asta după ce am ieșit de la „Macete” la cel mult o oră după ce a început. Nu numai din cauza replicilor idiot de previzibile, a scenariului oligoid sau a excesului de sînge împroșcat absolut inutil printre scene, ci și din cauza spectatorilor care rîdeau la toate poantele răsuflate, grohăiau cînd apărea un sfîrc și, în genere, erau foarte fericiți că se uită la tîmpenia aia de film.
P.S. Promit să revin la subiecte mult mai amuzante (politică, presă, furăciuni de la buget etc), mă scuzați pentru acest derapaj.
Da, sînt generos azi, vă dau 80 de minute cadou cu Turcescu. Doar audio. Dacă vreți mai mult, știți ce să faceți: îl așteptați pe Calea Victoriei, că omul s-a făcut cu emisiune la B1. Deci, interviu. Cu politică, moguli, presă, prostii. Numai aici.
Ăsta e:
Omul și-l pune pe curu’ mașinii. Da, stimasilor? S-a priceput? Ce dovadă mai vreți că-și iubește țara? Ce, ziceți că o dovadă mai bună ar fi să nu mai fure de la fraieri cu feneiul? Sau să nu căpușeze Petrom-ul cu mîinile lungi ale lui Luca? Vedesi că sîntesi fraieri, stimasilor? Nu înselegesi nimic!
(sursa foto)
Operațiunea „Free SOV!” a fost îndeplinită cu succes, cum era de așteptat. Sigur că cercetarea penală va continua și că rechizitoriul, adică decizia procurorilor de a-l trimite pe SOV în instanță, nu are nici o legătură cu arestul. Dar să-l eliberezi pe Vîntu – după ce, la arestare, ai spus (tu, Justiție) că e din cauza unor fapte foarte grave – dă un semnal prost rău pentru fraierii ăia necorupți care mai speră într-o anchetă corectă.
Bine, totuși, că știm că Baron e teafăr și aproape vioi.
… de exemplu, interceptările din cazul SOV ar fi fost făcute plecînd de la informațiile din dosarul penal al lui Cătălin Voicu (așa cum s-a speculat). Mie îmi e greu să cred că un judecător/judecătoare ar fi lovit de obiectivitate taman cînd ar judeca o speță aflată în legătură directă cu cea a soției/soțului. Iar Florin Costiniu, soțul judecătoarei Viorica Costiniu (cea care judecă recursul înaintat de avocații lui SOV & co după arestări), este inculpat în dosarul lui Voicu. Instituția recuzării este legală și foarte onorabilă, ca să nu mai spunem că ar fi o rezolvare elegantă a chestiunii. Sau poate că interceptările din cazul SOV nu au nici o legătură cu cele din cazul Voicu, deci judecătoarea Costiniu nu are nici o tresărire cînd judecă recursul.
Încît să schimbe telefoanele, ca să nu fie interceptat, dar să transmită de pe vechile telefoane SMS-uri cu noile numere de telefon? Dacă da, cred și eu că s-a prins toată lumea că vrea să angajeze interlopi să omoare oameni. Eu, însă, abia aștept rechizitoriul ăla care să mă lămurească.
Sau poate chiar mai dinainte. Ce parfum, dom’le, ce melancolie, ce boom economic ne aștepta! Pentru pelerinaj nostalgic, mergeți pe strada Mihai Eminescu, unde puteți pipăi și urla „a fost!”.