Uncategorized

Acum, pe site-ul EvZ, stirea ca Vintu (adica o firma detinuta de Luca si un offshore) isi vinde o cariera de marmura din Kazahstan este pozitionata cel mai bine. E, deci, cel putin pe online, stirea zilei pentru cotidianul cumparat de Bobby Paunescu. De ce e stirea asta cea mai importanta? De ce nu e doar un articol de economic? Pentru ca Vintu face audienta? Pentru ca Vintu a furat? Daca da, a furat, despre asta nu se spune nimic in text. Deci face audienta. Intreb si eu.

Draga Zoso,
Te rog sa-ti cer iertare domnului Doru Buscu! Public si fara intirziere! Crede-ma, asa un afront ca cel pe care tu ai avut tupeul sa-l comiti la adresa domnului mentionat nu se iarta. Pai, cum poti crede tu ca un vierme ca mine poate sa fie chiar si al doilea EL, chiar si o copie, poate nereusita, a celui invocat? Nu, el e unic, draga Zoso, chiar nu ai priceput atita lucru? Maturitatea pe care o dobindesti pe ponton (sau poate chiar la spa, ca nu numai Geoana o fi avut nevoie de relaxare, ma gindesc), dupa vinzari succesive, sau complexitatea gindirii (venita la pachet cu o sedinta de consiliu de administratie intesata de sindicalisti mai bogati decit angajatii unei intregi ramuri industriale la un loc) nu au nimic de  face cu elanul unor pusti beti sau cu betia unor elani pusti sau cu elanul unor bete pusti (ca nu mai tin minte exact cum s-a exprimat inegalabilul intr-un interviu luat de un fost redactor-sef de la „Cotidianul”). Te rog sa pricepi, da? Si sa nu mai spui niciodata lucruri asa urite despre mai sus pomenitul. Sau, pe scurt: in primul rind, nu poate exista un al doilea ca el. Si, chiar daca, prin absurd, ar exista, eu nu m-as ridica la asemenea inaltimi rarefiate, unde doar inteligenta pur-diamantina si naveta Discovery mai pot ajunge.
Te pup, draga Zoso, si te rog inca o data sa nu mai vorbesti asa urit despre stim noi cine!

Ii cer scuze, din start, lui Dragos Stanca pentru ca in acest post vor aparea link-uri nehyperlinkuit (sau cam asa ceva), deci care arata foarte urit, care e posibil sa-i afecteze vederea agera de creator de site-uri virtuale si bugete dureros de reale (pentru finantator, zic).
Asa: conform acestui link – al Ministerului de Finante, dati click cu incredere – , societatea comerciala Catavencu SA a incheiat anul 2008 cu pierderi de 32,6 milioane de lei. Noi. Deci cam opt milioane de euro. Conform aceluiasi link, de pierderea asta au fost responsabili vreo 367 de angajati ai Catavencu SA.
Tot in 2008, revista „Academia Catavencu” avea un profit de 400.000 de euro, conform declaratiilor lui Doru Buscu. Cu de vreo zece ori mai putini angajati decit toata societatea comerciala omonima.
Director general al Catavencu SA este Dragos Stanca, un tip care se ocupa de porno. Ceea ce mi se pare chiar misto.
P.S. Intre timp, inspirat de succesul F5 (SRL, parca), am transformat link-urile alea urite in hyperlink-uri frumoase. Din pacate, nu a trebuit sa cheltui nimic pentru asta, promit ca data viitoare sa angajez macar trei overhezi ca sa reusesc.

Emilia Sercan. Sefa departamentului de investigatii la EvZ in 2005, cind am ajuns eu acolo. Deci si sefa mea, din septembrie 2005 pina in iulie 2006, cind am parasit EvZ pentru „Academia Catavencu”. Nu-i discut Emiliei calitatile profesionale, care nu ma intereseaza. Dar imi amintesc foarte clar ca avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vintu. Morbida, aproape. Sigur, gusturile femeii la barbati nu se discuta, deci nu comentez. Totusi, inca imi amintesc fapte. Sa va povestesc una din ele: era in toamna lui 2005. Nu mai tin minte ziua, dar stiu ca era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vintu. Cu ocazia asta, pisicher, Vintu, i-a trimis Emiliei trandafiri si niste sticle cu vin, pe care le-a lasat la intrarea in redactia EvZ din Pipera. Reactia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare brusca, preludiul unui atac de cord si altele asemenea. Dupa ce si-a revenit, Emilia a decis: nu avea sa se minjeasca cu darurile lui Vintu, ii va inapoia acestuia si florile si vinul. S-a urcat intr-o masina a redactiei, a zburat pina pe strada Paris, la vila mogulului si a lasat la poarta ofrandele. Apoi s-a intors in redactie si a facut un tur de onoare. Invinsese! Ramasese curata, nu acceptase nimic de la SOV, nici macar flori!
In aceeasi perioada (sau poate la inceputul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la „Cotidianul”. De la „Cotidianul” lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-si vinde virginitatea jurnalistic-deontologica pentru a lucra la Vintu, despre care scria articole in rafala.
In iulie 2006, am parasit redactia EvZ. Si am uitat de Emilia. Pina cind, prin 2008, parca, ceva mi-a amintit de ea: un comunicat de presa al Realitatea-Catavencu, in care se vorbea de o achizitie jurnalistica de prestigiu. Da, Emilia Sercan acceptase oferta trustului lui Vintu de a pune pe picioare un departament de investigatii. Tocmai ea, cea care refuzase cu doi ani se ceva inainte trandafirii lui Vintu. Vorba aia: pe femeie sa nu o lovesti nici cu o floare, dar poti sa o abuzezi cit vrei cu un teanc de mii de euroi lunar, sa nu i se aplece de la deflorarea independentei deontologic-jurnalistice.
Apoi am uitat iar de Emilia. Pina ieri, cind, devenita intre timp bloggerita, Emilia a oferit o noua mostra de jurnalism.
Emilia, cum spuneam si mai sus: pasiunile tale morbide pentru anumiti barbati nu ma intereseaza, dar as vrea sa te atentionez ca e posibil sa suferi de complexul sovian si sa vezi mina aia care-ti dadea tie teancuri de mii de euroi lunar peste tot, chiar daca ea nu exista.
Apoi, draga Emilia, Mircea Toma a fost invitat sa se alature demersului redactiei Catavencu de a parasi trustul (si a acceptat), nu a initiat el miscarea si nici nu o conduce. Doar s-a alaturat acestei miscari si o sustine.
Cit despre relatia lui Toma cu SOV, daca stii mai multe, nu te sfii, lumineaza-ne. Apoi spune-ne ceva si despre relatia ta cu SOV. Sau macar despre dobinda pe care o iei lunar din banii incasati de la mogulul cel rau care iti bintuie fanteziile virtuale.

„Academia Catavencu” nu angajeaza. Cel putin asa zice Istodor pe blogul lui, ca un ecou agitat al lui Buscu. Probabil ca revenirea unor Simona Tache, Nic Sirbu sau Alin Ionescu se cheama recidiva, nu angajare. A propos de ei: abia astept sa citesc primele anchete roz, semnate Tache, despre stilul vestimentar al lui Vintu, primele investigatii ionesciene despre sistemul de gindire sovian si, in premiera, niste articole cosmice despre cum se aliniaza astrofizic planetele pentru un control cit mai eficient al ANAF la trust. Eu chiar le astept, sigur vor fi de ris. Si bine ar fi sa fie foarte de ris, pentru ca altfel e de plins. Si ma refer doar la partea de informatii si investigatii a „Academiei Catavencu”, pentru care acum nu mai presteaza decit un singur reporter din echipa redactionala care a plecat de acolo. Cum va umple acel om cinci-sase pagini de articole de informatii (birfe, ancheta, chix-uri, rubrici) e o intrebare cu raspuns mult mai „discutabil” decit „nivelul discutabil” al echipei care a parasit revista lui Vintu.
Oricum, ii doresc multa sanatate acelui reporter de investigatii, putere de munca si sa nu precupeteasca nici un efort in a propasi bugetul „Academiei Catavencu”, cel care acum respira cu toti plaminii, cum a declarat Doru Buscu in presa. Sigur, niste plamini afectati de un TBC care poate fi extirpat cu doar 15.000 de euro, cit il costa pe SOV salariul liderului AC. 
Succes, inca o data, fosti colegi, si un sfat amical: daca nu le veti da cititorilor dureri de burta cauzate de ris, sigur isi vor da seama ca au dureri de cap provocate de lipsa brusca de c*aie a „Academiei Catavencu”, traduse in articole de investigatii subtirele, de vara.

da, e adevarat: si eu am cenzurat. mai precis, v-am cenzurat. comentariile la postul anterior. pe care abia acum le-am observat, deci abia acum le-am si publicat. pe toate. numai ca eu nu am cistigat nimic din asta, nu ca vintu. va multumesc tuturor pentru comentarii, iertati un biet ignorant in ale blogaritului. revin.

Azi, Sorin Ovidiu Vintu a dat declaratii de presa. A opinat, ‘timatilor, ca cei care au plecat de la „Academia Catavencu” au „un nivel discutabil”. Si a adaugat ca se simte usurat, totusi, ca „discutabilii” au parasit revista.
Nu pot decit sa-i dau dreptate lui SOV: da, sintem „discutabili”; da, e o usurare (inclusiv pentru noi) ca am plecat de la „Catavencul” lui.
Asa ca, ‘timate fost patron, sa facem putina istorie recenta, deci sa dezgropam din cimitirul arheologic al trustului niscaiva vestigii. In toamna lui 2006, in vila matale de pe strada Paris, unde ne-ai invitat (pe toti cei din redactie) sa ne juri ca nu vei interveni in continutul editorial al revistei, te-am intrebat: „Cum vei reactiona cind vom scrie despre eventualele tale afaceri, altele decit presa?”. Mi-ai raspuns, ‘timate ex-patron, inconfundabil: „Eu nu am afaceri in Romania!”. In insolenta mea inconstienta, am insistat: „Dar poate o sa ai, deci problema ramine”. De data asta, ‘timate odata-patron, te-ai ratoit la mine: „Eu nu am afaceri in Romania!”. ‘Timate fost patron, recunosc: eram „discutabil” inca de pe atunci. Si nu te-am crezut. Iar tu ai vazut asta. Asa cum ai vazut in „Academia Catavencu” texte de investigatii despre Liviu Luca (il stii, baiatul ala cu alura de Hoffa de Ploiesti cu care nu ai nici o legatura, pentru ca nu ai afaceri in Romania), despre avocatul matale Mircea Andrei, senator PD-L acum (pe care sigur nici nu-l cunosti), despre un ministru al Agriculturii cu care o firma din Romania (deci nu a ta, am retinut – doar mi-ai spus de doua ori! – ca nu ai afaceri in tarisoara noastra) negocia niste contracte de milioane de euro sau, sa zicem, despre un mare constructor cu dosar la DNA care a sponsorizat Realitatea TV cu niste sute de mii de euro (bine, pe constructorul asta din urma s-ar putea sa-l cunosti, chit ca face afaceri in Romania – nu ca matale, ‘timate ex! – , macar pentru aia ca omul a dat bani la Realitatea TV).
‘Timate, ma predau: da, sint „discutabil”. Confirm: am „un nivel discutabil” de umor si detasare, daca nu am inteles ca trebuie sa execut zimbind comenzile. Dar, ‘timate, nu fi trist, doar ai toate motivele sa fii usurat, cum ziceai: a ramas acolo, la „Catavencul” matale, un sef complet nediscutabil (daca nu chiar indiscutabil), care – pentru cele 15.000 de euro incasate lunar (din bugetul pe care-l trageam noi in jos) – va scoate din revista cu cel putin 15% mai multe texte decit pina acum.

acesta este un blog