Pentru că „Procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au instituit, în cauză, măsura sechestrului asigurator asupra a aproximativ 81 imobile (aproximativ 46 terenuri intravilane şi extravilane, 5 apartamente, clădiri cu destinaţie de hotel, restaurante, alte spaţii comerciale, un bloc de 8 etaje, autoturisme, ambarcaţiuni, conturi bancare) în vederea recuperării prejudiciului” (din comunicatul oficial al Parchetului General). Deci, sechestru nu doar pe bunuri mobile și imobile, ci și pe bani. Pe ăia din bănci. Că ăia contează, cîți bani poți să ții la saltea? Păi, în condițiile astea, să nu zici mersi că vine gardianul să-ți aducă cîte un blid de mîncare de cîteva ori pe zi?
Cînd era consilier la Cotroceni se juca de-a frații mai mici și mai mucoși Grimm, cînd a ajuns ministru făcea pe politicianul și acum, de cînd e șomer, face pe autorul de texte de opinie la gazetă. Ce este, totuși, Sebastian Lăzăroiu? Mai e amploaiat pe undeva? Trăiește din ajutorul de șomaj? Din economii? Din scris? E stipendiat de PDL? De cei șapte pitici? Mănîncă din drepturi de autor?
E cineva așa de amabil să mă scoată din bezna ignoranței? Măcar cît să înțeleg din ce unghi abordează problema autorul acestui text.
Deputatul ministru de la Comunicații, Valerian Vreme, și colegul lui deputat sereist Bădulescu de la PDL au depus în Parlament un proiect de lege care să scoale din morții neconstituționalității vechea lege „big brother”, aia din 2008. Știți despre ce e vorba: legea care zice că operatorii de telefonie mobilă și de internet trebuie să stocheze, timp de șase luni, date despre pe cine sunăm/cui scriem, la ce oră, unde ne aflăm cînd facem asta, cît vorbim/scriem, de pe ce scule etc. În 2009, Curtea Constituțională a declarat legea din 2008 neconstituțională. Printre argumente, CC a pomenit că în textul legii din 2008 se vorbea de „date conexe” care să fie stocate de operatorii de telefonie & internet și că motivația principală a legiuitorului era prezervarea „siguranței naționale”. Dar, nota CC, nici formula „date conexe”, nici cea de „siguranță națională” nu erau definite, ceea ce permitea interpretarea abuzivă a legii de către stat.
Foarte frumos.
Acum, Vreme & Bădulescu spun că au curățat textul proiectului lor de defectele neconstituționale și că legea e necesară, că ne-o cere UE. Ceea ce e adevărat, ne-o cere UE. Dar nu într-o formă neconstituțională. Și aici avem o problemă. Da, în proiectul nou, nu se mai pomenesc nici „datele conexe”, nu se face referire nici la „siguranța națională”, așa, fără să se dea definiții și să se citeze de prin alte legi. Pînă aici, toate bune.
Însă inițiatorii noului proiect de lege nu înlătură celelalte argumente de neconstituționalitate invocate de CC în 2009. Care țin de chiar substanța legii. Dar nu mă credeți pe mine pe cuvînt, dați-mi voie să citez din decizia CC: „Un alt aspect ce duce la restrângerea nejustificată a dreptului la intimitate al persoanei este acela potrivit căruia Legea nr.298/2008 are ca efect identificarea nu numai a persoanei care transmite un mesaj, o informaţie, prin orice mijloc de comunicare, dar, astfel cum rezultă din cuprinsul art.4, şi a destinatarului acelei informaţii. Persoana apelată este astfel expusă sub aspectul reţinerii datelor ce ţin de viaţa sa privată, independent de un act sau o manifestare proprie de voinţă, ci numai în funcţie de comportamentul unei alte persoane – a apelantului –, ale cărei acţiuni nu i le poate cenzura pentru a se proteja împotriva relei sale credinţe sau a intenţiei de şantaj, hărţuire etc. Deşi este un subiect pasiv în relaţia de intercomunicare, persoana apelată poate deveni, fără voinţa sa, suspectă din perspectiva rigorilor sub care autorităţile statului îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală. Or, din acest punct de vedere, ingerinţa în viaţa intimă a persoanei, reglementată de Legea nr.298/2008, apare ca fiind excesivă.
Curtea Constituţională subliniază că nu utilizarea justificată, în condiţiile reglementate de Legea nr.298/2008, este cea care, în sine, prejudiciază într-un mod neacceptabil exercitarea dreptului la viaţă intimă sau libertatea de exprimare, ci obligaţia legală cu caracter continuu, general aplicabilă, de stocare a datelor. Această operaţiune priveşte în egală măsură pe toţi destinatarii legii, indiferent dacă au săvârşit sau nu fapte penale sau dacă sunt sau nu subiectul unor anchete penale, ceea ce este de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să transforme a priori toţi utilizatorii serviciilor de comunicaţii electronice sau de reţele publice de comunicaţii în persoane susceptibile de săvârşirea unor infracţiuni de terorism sau a unor infracţiuni grave. Or, Legea nr.298/2008, deşi utilizează noţiuni şi proceduri specifice dreptului penal, are o largă aplicabilitate – practic, asupra tuturor persoanelor fizice şi juridice utilizatoare ale serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, astfel că nu poate fi considerată ca fiind conformă prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la garantarea drepturilor la viaţă intimă, la secretul corespondenţei şi la liberă exprimare.
Curtea Constituţională constată că, deşi Legea nr.298/2008 se referă la date cu un caracter predominant tehnic, acestea sunt reţinute cu scopul furnizării informaţiilor cu privire la persoană şi viaţa sa privată. Chiar dacă, potrivit art.1 alin.(3) din lege, aceasta nu se aplică şi conţinutului comunicării sau informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, celelalte date reţinute, având ca scop identificarea apelantului şi a apelatului, respectiv a utilizatorului şi a destinatarului unei informaţii comunicate pe cale electronică, a sursei, destinaţiei, datei, orei şi duratei unei comunicări, a tipului de comunicare, a echipamentului de comunicaţie sau a dispozitivelor folosite de utilizator, a locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile, precum şi a altor „date conexe” – nedefinite în lege –, sunt de natură să prejudicieze, să stingherească manifestarea liberă a dreptului la comunicare sau la exprimare. Reţinerea acestor date în mod continuu, în privinţa oricărui utilizator de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, reglementată ca obligaţie a furnizorilor de la care nu se pot abate fără a fi supuşi sancţiunilor prevăzute de art.18 din Legea nr.298/2008, reprezintă o operaţiune suficientă să genereze în conştiinţa persoanelor bănuiala legitimă cu privire la respectarea intimităţii lor şi săvârşirea unor abuzuri. Garanţiile legale privind utilizarea în concret a datelor reţinute – referitoare la excluderea conţinutului ca obiect al stocării datelor, la autorizarea motivată şi prealabilă a preşedintelui instanţei competente să judece fapta pentru care s-a început urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de art.16 din lege şi cu aplicarea sancţiunilor reglementate la art.18 şi 19 din aceasta – nu sunt suficiente şi adecvate, astfel încât saîndepărteze teama că drepturile personale, de natură intimă, nu sunt violate, astfel încât manifestarea acestora să aibă loc într-o manieră acceptabilă.”
Sau, tot din decizia Curții: „Persoanele fizice şi juridice, utilizatori în masă ai serviciilor de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, sunt supuse în permanenţă acestei ingerinţe în exerciţiul drepturilor lor intime la corespondenţă şi liberă exprimare, fără a exista posibilitatea unor manifestări libere, necenzurate, decât sub forma comunicării directe, fiind excluse mijloacele de comunicare principale folosite în prezent.”
Deci, dacă legea asta va fi adoptată de parlamentari, se impune o nouă contestare la Curtea Constituțională. Argumentele deja le avem.
Sau despre asemănările dintre marii oameni de stat. Sesizați diferențele.
Sau mi se pare mie?:D
Iar acum prestează la RTV, tot în direct. Sînt confuz. Ea se numește Roxana Lăzărescu.
Priviți-l pe Chirieac, imediat după minutul 3 al acestui film, cum îi explică Drăgoteascăi despre „grăsuțul” de Vîntu și despre cum a preluat „briliantul” emisia Realitatea TV. Priviți-i fața de marmotă expandată, transpirată și mioapă. Vi se pare că nu știe că e o cameră la doi metri de el, care-l filmează? Mie mi se pare că abia se abține să nu se uite în obiectiv. Drăgoteascăi, parcă, îi iese și mai puțin, e conștientă de prezența camerei, ar vrea să fie mai rece, dar nu-i iese decît o replică constipată care intră în jocul lui Chirieac. Pielea pulii joacă un rol, Drăgoteasca face figurație, dar în aceeași piesă.
Cît timp piesa se joacă între marele banalist, Drăgoteasca și cine mai e în studio, Chirieac îl admiră pe Vîntu. „Grăsuțul” e „genial”, e „briliant”. Cînd filmarea scenetei, însă, devine publică, falsetul e deplin și evident: Chirieac îl deconspiră pe SOV cu aerul că-i linge mîna. Eu nu m-am hotărît pentru ce să vomit mai întîi: pentru capacitatea fantastică a lui Chirieac de a băli la comandă în timp ce-i mușcă mîna lui SOV sau pentru abilitatea lui extraordinară de a se suporta pe el însuși în timp ce bălește la comandă.
Cam în cheia asta, Sorine, ar trebui să citești desele vizite (pe omăt, cu trandafiri sau într-o însorită zi de toamnă) ale lui Chirieac la matale acasă.
P.S. A propos, Sorine, datoria aia a lu’ matale către Chirieac, de vreun milion de euro, nu a fost, cumva, cesionată de cel din urmă? Și, dacă da, cui? Cu alte cuvinte, la cine te-a făcut dator?
Să crezi că ultima invenție în materie de integritate de la PDL va scăpa partidul de la guvernare de corupți este o beție orgiastică cu cea mai pură, cristalină și rece apă de izvor. Vorbim, firește, de codul de etică, impus de Monica Macovei după lupte seculare. De departe, prevederea mea favorită din acest cod este cea referitoare la sancționarea colaboratorilor fostei Securități. Colaboratori, deci. Despre ofițeri, numai de bine. A propos, Silvian Ionescu o fi votat și el codul ăsta? Și cam cîți colaboratori o cunoaște el, simpaticul? Oare o să-i dea în gît la partid, ca să fie ostracizați în conformitate cu codul etic? Sau, dacă am înțeles eu bine, e vorba doar de fraierii care au turnat din teamă/convingere/etc, nu de pragmaticii care au luat și salariu pentru o frumoasă carieră, nu?
Și, că veni vorba de bani: e bun codul ăsta de etică, nimic de zis, dă bine la televizor. Dar nu înainte de alegeri. Care costă. Mult. Iar banii pentru partid nu-i produc nici incoruptibilii, nici intelectualii puși în geamul PDL să dea impresia de primăvară etică. Ci ăia care intră pe ușa din spate și nu papă cod, chiar dacă au fețe de pești.
Se îngroașă schizofrenia televizată: din seara asta, RTV a pătruns și pe cablu. Deocamdată, pe UPC (cum se vede și în poza de mai jos, telefonată din fața unui televizor), dar nu numai (zice rtv.net). Păi, în audiențe să se bată. Sau, mă rog, să se înjure ca la ușa cortului lui Elan din Otopeni. Cîtă vreme telecomanda e la noi, nu are cum să fie așa rău.