Sub deviza din titlu, niște mari oameni de presă s-au apucat să se dea cu curu’ de pămînt că în presă e patroni răi, meschini, e golani care vrea ei să fie șefi de ziariști. Iar „noi”, ziariștii, este niște fete mari care n-au acceptat scato și uro în viața lor. Decît pe niște zerouri bine plasate înainte de virgulă. Sau pe fonduri europene pentru portalurile lor, obținute cinstit de la oamenii politici care conduc niște ministere, care se traduc tot în zerourile alea. „Voi”, desigur, sînteți cititorii și căscătorii de gură la TV.
Pînă la urmă, l-au arestat (iar) pe Vîntu. Nici el n-a fost cuminte, ce-i drept. Mai nasol e că l-au arestat foarte ieftin. Și că, dacă-l vor și condamna, va fi și mai ieftin: doar 150.000 EUR de țigări. Sigur, un SOV de toată jena pe mărunțiș, penibilizat ca ultimul borfaș care ia taxă de protecție de la aprozarul din cartier. Altă daraveră era acum niște ani, după țeapa FNI, cînd SOV plimba, prin niște ruși, niște multe milioane tocmai pînă la marele licurici din Delaware. Atunci, dacă niște procurori n-ar fi fost mai ocupați să-și găsească loc de muncă sau să numere bani, era o pîine de mîncat (cum zic comentatorii de fotbal) pe banii lui Vîntu, luați de la popor și returnați la popor de stat. Că nu se făcea să-l deranjezi pe SOV de la masă. De la masa Puterii, oricare era ea, desigur.
Să punem cap la cap niște cifre. Mai întîi, suma totală cu care a fost finanțat proiectul: 500.000 EUR pe patru ani. Adică o medie de cam 10.000 EUR lunar. Apoi: salariul nevestei lui Botiș, tot lunar – 8.400 RON, deci cam 2.000 EUR. Trei: chiria plătită de asociația care a luat banii (aia care o plătește pe nevasta lui Botiș cu 2.000 EUR lunar) – 5.500 RON, deci cam 1.300 EUR.
Așadar, în fiecare lună, nevasta lui Botiș și firma nevestei lui Botiș (care i-a închiriat asociației cu proiectul un spațiu pentru cursuri) primesc, împreună, lunar, timp de patru ani, vreo 3.300 EUR. Da, din ăia 10.000 EUR buget lunar al proiectului.
Conform cifrelor publicate de timponline.ro, publicația din Bistrița de la care a plecat scandalul, un alt consilier din proiect primește și el vreo 8.000 RON lunar, deci se mai scad aproape 2.000 EUR din bugetul ăla de 10.000 EUR pe lună, pe lîngă alea 3.300 EUR de care am vorbit (și care merg la nevasta fostului ministru).
Și mai sînt alte cel puțin trei salarii de plătit, dar abia dacă mai sînt 5.000 EUR pentru asta (cît rămîne din 10.000, după ce se scad 3.300 EUR și aproape 2.000 EUR). Puneți voi ce sumă vreți pentru fiecare salariu din cele trei. O mie de euro de fiecare? Dacă da, atunci bugetul proiectului pentru altceva decît salarii se duce la 2.000 EUR lunar. Deci, da, e vorba de 20% din întreaga finanțare care se duce pe ceva (dracu’ știe pe ce, pe cursuri de frizeri pentru foști strungari, deși nu am auzit să fie sute de frizerii în Bistrița care să-i angajeze pe toți cursanții).
E mișto în UE.
Botiș, acest Nelu al Guvernului României, și-a dat demisia. Să fie primită și să-l ierte Doamne-Doamne, mai ales dacă nu l-ar ierta DNA. Care chiar nu are ce să ierte: conflictul de interese e clar și penal. Un alt Nelu, însă, Oltean pe numele lui, e mai departe la butoane. El, bistrițeanul cu mustață și obrajii supți, a fost în tot timpul ăsta adevăratul Nelu din spatele lui Nelu. El, Oltean, l-a ghidonat pe Botiș, i-a dat foncție, l-a sfătuit de bine în afaceri și în politică, i-a spus cînd să respire și cînd să facă pe mortul. Despre asta-i vorba: în spatele tuturor Neilor e întotdeauna un Nelu ceva mai deștept și mai pervers. Iar Nelul ăsta esențial nu moare niciodată. Matrix, frate!
Un băiat hrănit de răposatul Mușetescu la AVAS (sau APAPS, cum îi zicea pe vremuri) și refugiat acum, ca un șobolan, în silozurile de rahat de la Antene, unde papă niște miuțe bune de euroi lunar, stă în locul unei familii care mănîncă de pe jos. Stă, adică, într-un apartament social, proprietate a Primăriei Capitalei, și plătește o chirie lunară de 130 RON. Deci, abia vreo 30 EUR din cele cîteva mii pe care i le bagă-n buzunar Felix. Despre cît de bolnav trebuie să fii să faci așa ceva, cînd sînt pline canalele Bucureștiului de aurolaci, dați-vă voi cu părerea, după ce citiți povestea incredibilă a domeniului ciutăcesc de la Primărie.
Cît despre colegii de siloz ai șobolanului, iată reacția lor: ne-au înjurat copios acum vreo oră, sub pretextul că-i plîng de milă TVR-ului care ne plătește emisiunea indecentă „Rîdem pînă la capăt”, produsă de revista Kamikaze și difuzată de TVR 2. TVR, însă, plătește doar niște mărunțiș pentru primele ediții ale emisiunii, mult sub costurile de producție. De fapt, „Rîdem pînă la capăt” se face pe banii revistei Kamikaze și ai unor sponsori. Deci, dragi rozătoare de la Antene, vă rog să șobolăniți la alte mese.
P.S. Alt coleg de siloz al ciutacului, mai musculos, a dus lupta mai departe.
P.P.S. Ciutacu s-a exprimat: nu e vina lui că trăiește cu cîteva mii de euro pe lună, dar plătește abia 30 de euro (tot lunar) pe un apartament social, ci a Primăriei, care nu vrea, a dracului instituție, să-i ia bani mai mulți. Am zis că e bolnav? O mai zic o dată.
Botiș. Nelu Botiș. Mă înnebunesc după numele mici, mici, dar trecute în buletin. Îl cheamă Nelu. Ioan Nelu. Dacă nu-ți place serios, biblic, Ioan, o dai neaoș, pe românește: îi zici Nelu. Deja simți că te-ai împrietenit cu el. Parcă îl simți că, dacă-i propui ceva, un pișcot, un firfirel, pune bot(iș)ul. Iar dacă în loc de pișcot e un program european, ceva, un firfirel de la Guvern, unde e el, Nelu, ministru, atunci își bagă și nevasta. Și face pișcotăreala, firfireala, acasă la el. Că el e ardelean cinstit, nu se ascunde, ca alții, după interpuși și off shore-uri. Și-l mai cheamă și Nelu: seriozitate ardelenească și pișcotăreală din fibra cea mai autentică a românului, în același buletin.
Pe scurt, Nelu Botiș e un țăran de la oraș, din Ardeal, făcut pentru lucruri mici. Moale ca bivolul și inteligent ca boul. Dar reflectează. Cogitează. Deci există. El e Nelu.
Mona Pivniceru, femeia jude de la Înalta Curte, a intrat într-o după-amiază cu o ținută în casa lui Mișu Vlasov de la Camera de Comerț și a ieșit a doua zi dimineață în altă ținută. Ca de la ea de acasă. Sau ca de la Vlasov de acasă, tot aia. Amănunte și poze, aici. Filajul s-a întîmplat în ianuarie, dar obiceiul locativ al madamei Pivniceru era mult mai vechi.
La trei luni după, în revista Florianei Jucan, Pivniceru zice așa: „Eu mă duceam să îi hrănesc mâţa şi pe cei doi bichoni, că Mişu era plecat la Viena, sau nu ştiu pe unde, şi ăia au zis că locuiesc acolo” (interviul complet). Aha! Cred că mîța aia, în cîrdășie cu bișonii, i-au sfîșiat hainele Monei P., apoi au și făcut treabă mică, respectiv mare, pe ele, deci așa se explică de ce madam magistrat a trebuit să iasă, a doua zi dimineața, cu alte haine. Pe care nu le cărase cu ea în după-amiaza zilei anterioare. Deci, hainele de dimineață erau deja acolo. Unde Mona P. nu locuiește, doar se duce să dea de mîncare menajeriei lui Vlasov.
1. cioran, -că, ciorani, -ce s. m., s. f. 1. țigan. 2. hoț. 3. individ zgârcit. 4. (deț.) deținut care refuză să-și împartă pachetul de alimente cu vecinii de celulă. (de aici);
2. a se ciorăni (cf. argoului) = a se țigăni, a face o hoție, a se zgîrci;
3. Paleologu zice că a avut prea mic mandatul în 2009 ca să cumpere manuscrisele, deci s-a ciorănit din cauze obiective, Kelemen spune că n-a știut de licitația de la Paris, deci s-a ciorănit din motive la fel de obiective;
4. ambii omit niște informații, dacă mă întrebați pe mine:
– Paleologu nu spune cînd a primit oferta să cumpere manuscrisele, în 2009. În ce lună, mai precis, ca să ne dăm seama dacă ar fi avut timp au ba să le achiziționeze pînă în decembrie, același an, cînd a ieșit din mandat. Și nici reporterii Adevărului n-au fost din cale-afară de curioși să afle, au părut mai preocupați să-i tragă o zmetie lui Kelemen;
– Kelemen, pe de altă parte, îl acuză pe Paleologu, dar nu explică de ce, din decembrie 2009 încoace (deși știa că Ministerului Culturii i se făcuse o ofertă de preluare a manuscriselor, FĂRĂ licitație), nu a făcut nimic. Iar reporterii Agerpres, citați de Hotnews.ro, nu au fost nici ei prea interesați să întrebe.
Priviți poza atașată acestui articol. Îl recunoașteți pe nenea în costum care se joacă de-a vatmanul? Nu, nu este chiar vatman, ci primar. De Arad. Îi zice Falcă. Un fel de rudă prin alianță cu un președinte de țară. Și un fel de politician, tot prin alianță, cu o ministră de la Turism, de obicei blondă. Zilele trecute, o doamnă ceva mai brunetă și mai aspră la telegenie și fotogenie (cunoscută și ca posesoarea unor chiloței infantili vizionați de același președinte invocat mai sus) a făcut o vizită la întreprinderea privată care fabrică tramvaiele alea roșii, frumoase, în care s-a pozat Falcă. Iar întreprinderea asta de tramvaie roșii tocmai a încheiat un parteneriat cu RATB, instituție condusă de un băiat simplu, Criț, de la PDL sectorul 6, organizația-mamă a ministresei blonde la Turism. Despre care parteneriat mîrlănesc cu șpagă inclusă s-a povestit aici.
Concluzie n-am, da’ nu-i așa că lui Falcă îi vine bine ca vatman?