Da, de Dragoș e vorba. Dar vă spun mîine restul. Are legătură cu peste 21 de milioane de lei noi, cu o evaziune fiscală și cu niște șmecheri de-ai lui SOV care l-au mîngîiat pe Stanca pe cap, cu o mînă, doar cît să-i distragă atenția că cu cealaltă îl cam împing în rahat.
Acest băiat (de care am auzit acum, absolut întîmplător) a jurat pe roșu că va scrie despre moartea jurnalismului de investigație în România. Între timp, însă, pînă la opera magna, vinde niște tricouri penibile. Să nu te caci pe tine de rîs? Da’ despre moartea sericiculturii nu vrei să scrii? Sau despre eros și thanatos în concepția fetelor de la APACA? Sau măcar despre decesul propriei tentative de a scrie, totuși, ceva, înainte de a nu scrie nimic despre orice?
Avem un fals revoluționar care și-a luat consilier, plătit de stat, un securist. Un securist-securist, fost ofițer, maior în ’89. Un om care i-a șoptit în ureche lui Băsescu, apoi lui Năstase, după aia lui Oprișan și acum s-a întors cu buzițele către Vasile. Într-o presă mai puțin cartelată ca a noastră, subiectul ăsta ar fi dezbătut, Vasile ar trebui să explice de ce aparatul de stat al republicii România puiește securiști ai Republicii Socialiste România, securistul ar trebui să ne spună ce a făcut în ultimii cinci ani etc. Sigur, nu e cazul la noi. Și, ca să revenim la întrebarea din titlu: ce cotidian credeți că va rămîne mut ca lebăda la Blaga? Sau, bonus: ce ziar credeți că se va înființa în mod special ca să rămînă mai mut decît filmele din anii ’20?
Ieri după-amiază, colegii de la Antena 3 m-au invitat la o emisiune la ei, azi, la 11. Pe la unșpe fără un sfert intram în sediul lor din Băneasa. Nu am apucat să-mi aprind o țigară, că a și sărit news alert-ul în aer: avionul președintelui polonez s-a prăbușit în Rusia. Pe cuvînt de onoare de kamikaze că nu am nici o legătură cu asta, chit că la rugămintea anteniștilor am rămas în studio să le umplu spațiul de emisie pe subiect (deși tema anunțată de ieri era dosarul Voicu). Îi rog, deci, pe cei care s-au uitat azi la Antena 3 între 11 și 12 și au văzut imaginile cu avionul prăbușit, pe o jumătate de ecran, iar pe cealaltă un kamikaze (adică pe mine) să înțeleagă că noi nu doborîm decît avioane din hîrtie de ziar de la Ikea. Cu alte cuvinte, nu era exclusivitate mondială a Antenei 3 cu atentatorul de la bordul aeronavei prezidențiale poloneze. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
P.S. Iată, așadar, că nu scriu numai despre RTV, na!
P.P.S. Nu, nu ne-a cumpărat Voiculescu.
Leul care dă cu laba-n păduchi, cum singur se recomandă Vadim (vedeți spre finalul filmulețului), a fost mutilat groaznic în orgoliu de către RTV, care nu i-a permis să rostească nici măcar o singură dată numele odios al Kamikaze. Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!
Acum, la TV, 17.000 cică îl moderează pe Vadim. Și 17.000 zice că autosesizarea ANI e „un montaj”. Tribunul neagă că povestea ar fi „un montaj” și mai produce o maree de bale pe camerele de luat vederi. Iar 17.000 rîde. Dar nu se referă la dividendele nedeclarate de Tribun, cele încasate de Vadim de la Editura Speranța SRL. Deci, da, e montaj.
Pentru mutarea de pe wordpress pe kamikazeonline.ro, am ales un moment eroic: Vadim într-un acces publicitar pentru Kamikaze.
Așadar, de acum, sînt de găsit numai aici (adică pe prisacariu.ro). Intrați, intrați, nu vă descălțați, faceți-vă comozi. Pup!
Îmi permit să te abordez. Ca blogăr tu, zic, că eu sînt un biet profan în domeniu. Deci, dragă blogăre Dan, vreau să-ți spun că mogulul Voiculescu are o politică inafilibilă de angajări în trust. Uite, de exemplu, îl știi pe unu’ Mihai Vasilescu, de la Financiarul? Nu? Nici eu. Și nici nu aș fi aflat de el, dacă nu aș fi citit un super-articol semnat de el. Atît de tare mi-a plăcut, că nu m-am lăsat pînă nu am descoperit și sursa lui, una super de încredere. Oricum, să știi, super-băiat Vasilescu ăsta, jurnalist adevărat: nu și-a deconspirat sursa nici o clipă! Respect și aferim! Dane, că aici voiam, deci, să ajung: dacă te întîlnești cu mogulul Voiculescu, zi-i să-i dea lui Vasilescu ăsta o primă din partea mea. Te rog mult. Pup!
Era agitat, mi-a spus că s-a întîlnit cu Tribunul României la o șuetă, la toaletă, singurul loc în care cei doi au ocazia să vorbească și prin gesturi – că li se dă drumul la cămășile de forță – , nu numai prin mimică cu botniță. În scurtul interval dintre prima picătură și ultima scuturătură, Tribunul i-a dictat Împăratului – deținător al unei memorii fabuloase – un comunicat de presă. Îl transmitem ca atare. Jos rafia, sus paria!
Să fure microfoane de la reporterițe, acolo a ajuns. Păi, nu era mai bine în campanie, cînd plătea ca să nu i se pună microfoanele alea în față? Și nu numai el, să ne înțelegem, ci și ăilalți, de la alelalte partide. Culmea e că totul e cît se poate de democratic: șpaga din campanie a funcționat doar la unii, adică a avut efect numai în cazul celor care au cîștigat alegerile, în timp ce ăia din opoziție se chinuie să camufleze sumele alea de „publicitate electorală” prin bugete ca să nu dea prost la Autoritatea Electorală Permanentă.
Nu am înțeles nici inflamarea CTP-ului, care compară gestul lui Boc cu ocuparea televiziunii în ’89. Păi, dacă era așa, nu-l vedeam acum pe Răzvan Dumitrescu făcîndu-și autocritica în fața poporului și dîndu-l pe SOV în gît, că l-a forțat să mănînce praf de rahat stelar pe niște sume astronomice, în timpul celor două ore (ale lui, ale lui Dumitrescu) de program zilnic?
Mă repet, poate nu m-am făcut înțeles, pe undeva: periculos nu e cînd Boc smulge un microfon, ci cînd Boc (sau orice altul aflat la putere) nu e nevoit să facă asta. Pentru că asta înseamnă că lesa purtătorului de microfon e destul de scurtă. Dar nu e cazul acum.