Mi se pare că Marga, după tonele de miștouri pe care și le-a luat pentru dorința de a promova caloriferul ca act de cultură și tradiție transilvană, a ieșit chiar simpatic. Ușor prost, poate senil, ba poate chiar idiot sadea, însă simpatic, benign. Nici vorbă: omul e toxic de-a dreptul. Și, dacă ne îndepărtăm puțin de calorifer, ne iau fiori reci pe șira spinării.
Ce vreau să zic? Că, de exemplu, nu se poate să fie întîmplător că tocmai caloriferul a fost găselnița mondială cu care Marga a decis să ne lase cu gurile căscate de admirație pentru geniul lui carpatic. Dar de ce caloriferul? De ce nu avionul cu reacție? De ce nu podul de la Cernavodă? Sau chiar ața de tăiat mămăliga? Că, uite, acum ne deosebește, în reclame comerciale, de mari nații asiatice specialiste în meditație și arte marțiale. Deci, de ce caloriferul? N-am de unde ști, dar am o vagă bănuială că e vorba de o nostalgie a studentului utecist, comunist, cel care se băga în față la funcții de conducere în structurile studențești ca să apuce să țină o cuvîntare despre tovarășul Nicolae Ceaușescu. Și, astfel, să-și asigure un post, o sinecură, o locuință. Poate chiar la una cu sobă. Care să-l diferențieze de restul nimenilor care nu se pricepeau la discursuri adulatorii pentru marele cîrmaci și care umpleau căminele totdeauna oricum prea pline, în care apa caldă era pe sponci și caloriferele întotdeauna călduțe și prea aproape de geamul rece. Nu? Păi, dacă îți era frig, mai puneai o pătură pe tine, nu? Da, dar dacă erai membru de partid cu funcție, mai puneai un calorifer în casă. Iar dacă erai și turnător, aveai chiar acces la calorifere de-a dreptul fierbinți atunci cînd călătoreai în străinătate. Nu? De cînd aștepta el, Marga, revanșa caloriferului transilvan în fața tuturor caloriferelor fierbinți ale lumii! Hehe, încă din studenție. Da, bă, străinilor, capitaliștilor veroși, ăți avea voi calorifere fierbinți, dar v-ați fi încălzit la foc din balegă uscată dacă nu inventam noi, în Transilvania, caloriferul!
Iar dacă ar fi doar asta aproape că aș putea să înțeleg. Dar să vorbești de calorifer ca invenție românească atunci cînd propriul tău guvern a condamnat orașul care trăiește din mila Oltchim la calorifere glaciale în iarna asta, atunci cînd prețul la energie electrică stă să crească în prag de iarnă (ca și cel la gaze) și cînd subvențiile pentru căldură nu se știe dacă se aplică și iarna asta e o dovadă de cinism vecin cu debilitatea.
Așa că, poate mă repet: Marga nu merită miștouri, ci o pensionare de la Oltchim într-un apartament din orașul Oltchim, fără subvenții la încălzire.
* text scris pentru revista „Kamikaze”
Etichetă: andrei marga
Zilele acestea, guvernul Victor Ponta și-a luat niște bobîrnace (că așa e în diplomație, nu se dau scatoalce din prima) de prin Europa și de prin SUA. Nemții au fost destul de tranșanți (preluarea și sursa), americanii „doar” fermi. Că o fi mîna lungă a agenturilor malefice ale lui Băsescu, că a fost cîntecul de sirenă al Monicăi Macovei, nici nu mai contează. Ce e relevant acum e cum va face cabinetul Ponta să înlăture suspiciunile cancelariilor occidentale și transatlantice în legătură cu România. Și cum, deci, vor calma potențialii investitori străini, eventual îngrijorați de țara în care și-ar băga banii.
Pînă acum, însă, ministrul român de Externe, Andrei Marga, nu a făcut nici o declarație publică în legătură cu reacțiile germană, respectiv americană. Comunicarea diplomatică românească a fost lăsată pe mîna unor amatori care au acuzat comploturi străine, pe model Ceaușescu, sau au povestit cum diplomații străini sînt niște naivi care își iau informațiile despre ce se întîmplă în România de pe wikipedia.
Dar nu vă îngrijorați, ministrul Marga chiar face ceva. Își face reclamă. Lui însuși. Chiar pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe. După ce s-a întors de la Consiliul European, de exemplu, ministrul român de Externe a trîntit un discurs pe www.mae.ro, intitulat inteligent „Poziții ale României în Uniunea Europeană”. Generalitățile abundă, informațiile vagi sînt regula cînd vine vorba de ce s-a discutat practic la Consiliul European (da, consiliul ăla la care s-a dus Ponta în ciuda Curții Constituționale care a hotărît că era treaba lui Băsescu să conducă delegația României). Atunci, însă, cînd vine vorba de teorie, nimeni nu-l întrece pe Marga. Iată pasajul relevant: „În mod evident, documentul repune în dezbatere tema organizării lăuntrice a Uniunii Europene (sau tema „modelării noii Europe”, cum am numit-o în două cărţi pe care le-am publicat – „Filosofia Unificării Europene„, EFES, Cluj, 2005, 489p., şi „The Destiny of Europe„, Editura Academiei, Bucureşti, 2012, 496p. – ale căror descrieri detaliate nu le mai reiau aici) şi promovează soluţia „mai multă integrare europeană, economică şi politică””.
Așadar, cînd vine vorba de ce ne afectează pe toți pălmașii contributori la bugetul UE, e treaba lui Ponta să ne zică (tot din discurs: „Recent încheiatul Consiliu European (28-29 iunie 2012) a luat decizii în privința unor puncte majore de pe agendă și a lansat dezbaterea asupra „ideii europene” pentru lunile ce vin. Primul Ministru al României urmează să prezinte în mod detaliat deciziile adoptate, în Parlamentul țării”). Dar, cînd vine vorba de nemurirea academică a sufletului european, ministrul de Externe Andrei Marga îl citează pe finul intelectual si profesor Andrei Marga de la Cluj. Ceea ce pînă și premierul care a pontat un doctorat prin metoda copy & paste știe că e la fel de eficient ca un glonț care trece pe lîngă gît cînd vrei să te sinucizi.
P.S. Să sperăm că Marga a scris o carte și despre cum să răspunzi la așa o palmă de la Merkel.
1. informat?
2. informatician?
3. informal?
Alte sugestii?