Pesediștii țin cu dinții ca Rovana Plumb să nu fie cercetată de către DNA. Cu dinții și cu ghearele. Fac anchete prostești la Parlament ca să o scape de urmărire penală, inventează regulamente, invocă argumente fictive.
Etichetă: credit
Aaaajuuutaaaațiiii-ooooooo pe Rovana, că are și ea o sarcină fiscală ca plumbu’ de grea! Serios, nu facem mișto, femeia moare de foame: mai are 15 ani de plătit pentru un credit bancar de 800.000 de euro. Și nu are de unde. Da’ cumva, nu știm cum, plătește. Deci ar avea. Or fi bani negri? Ia să socotim.
Peste 75.000 de debitori în franci elvețieni se uită spre Guvern și BNR zilele astea: va interveni statul în plafonarea/rescadențarea etc ratelor după ce francul elvețian a sărit în aer? Vom vedea, semnalele publice spun că da, statul va interveni într-un fel sau altul.
Inculpat în dosarul ICA alături de Dan Voiculescu, Sorin Pantiș a dezvăluit ieri, în instanță, că Voiculescu a folosit patrimoniul ICA pentru a garanta credite bancare în favoarea trustului media al lui Felix. Voiculescu a negat informația și a arătat că nu crede că Pantiș a făcut o astfel de declarație. Un document pe care vi-l prezint în exclusivitate, însă, demonstrează că Pantiș a avut dreptate: Institutul de Cercetări Alimentare și GRIVCO și-au gajat bunurile la o bancă pentru ca Antena 1 să obțină o linie de finanțare de 46 de milioane de euro. Documentul prezintă fiecare bun din patrimoniul ICA ce a fost constituit gaj.
Are trei apartamente, trei case de locuit, nici o mașină și trei conturi bancare amărîte în care abia se adună 30.000 de euro, în total. Trăiește din salariul de primar, de aproape 40.000 RON anual, și din chirii (114.000 RON anual, la care se adaugă tot pe atît din chiriile soției, Carmen – declarația de avere, aici).
Dar acum aproape o lună, Klaus Iohannis și-a deschis un card de credit de… 2.000 RON.
Politicienii USL au decis să investigheze creditul contractat de Ioana Băsescu cu CEC Bank, dar se feresc ca dracu’ de tămîie să scrie negru pe alb că e vorba de anchetarea parlamentară a unei persoane private. Conform hotărîrii 68 din 18 noiembrie 2013 a Senatului, hotărîre semnată chiar de Crin Antonescu, este vorba de „desfășurarea unei anchete parlamentare privind activitatea CEC Bank SA de către Comisia pentru buget, finanțe, activitatea bancară și piața de capital” (articolul 1).
Ieri, vă spuneam că Antenele lui Felix au datorii uriașe la bănci, cauzate de probleme cu lichiditățile (au bani pe hîrtie, nu au bani în conturi – sursa). N-am spus nici că e ilegal să iei credite, nici că alții nu au credite. Am spus doar că, avînd în vedere creditele de milioane de euro către bănci, șantajul de care-l acuză procurorii pe Sorin Alexandrescu (directorul Antena Group) denotă disperare: Felix avea nevoie urgentă de lichidități, pe care intenționa să le obțină de la RCS-RDS prin amenințări cu dezvăluiri la tv.
Publicat aici și preluat aici, povestea statului debitor pentru creditele luate de Ghiță „Asesoft” de a bănci a determinat niște fini cunoscători ai fenomenului să se exprime despre cît de firească e procedura de a strînge statul de coițe cînd ai de luat bani de la el. Ceea ce, să nu mă înțelegeți greșit, nu e deloc rău, principial vorbind. De ce, însă, numai unii au astfel de instrumente mecanice (mă refer, desigur, la menghina testiculară în relația cu statul) e cu totul altă poveste. Despre care vă puteți face o idee citind, mai jos, explicațiile unui bancher care, după ce lucrat mulți ani într-o bancă mare finanțatoare de stat, la București, a ales să se mute la Viena, la o altă bancă.
Iată, deci, cum vede acest om menajul în trei dintre Asesoft, stat și bancă: „Situatia cu Asesoft nu e singulara, cei care au noroc de contracte babane cu statul arareori asteapta sa-si primeasca banii de la stat, ci mai degraba cesioneaza la banci creantele. Bancile inghit cu mare placere astfel de tranzactii ca deh, statul e considerat bun platnic si practic cu risc 0 (bun platnic cu bancile, mai putin cu furnizorii).
Spilul afacerilor de acest gen este ca in contractul comercial intre stat si furnizor sa fie permisa cesiunea de creanta, eventual aspectul acesta sa fie cuprins si in caietul de sarcini pe baza caruia s-a facut licitatia, pe baza careia s-a incheiat contractul. Alt spil este ca o cesiune de genul asta presupune o scontare a creantelor, adica pentru faptul ca isi primeste banii de la banca acum, firma primeste doar un procent (sa zicem 80%) din suma contractului cu statul, restul (sa zicem 20%) e ceea ce castiga banca pentru ca a finantat. Deci ca sa merite o astfel de tranzactie, furnizorul trebuie sa aiba preturile binisor umflate, astfel incat ceea ce-i ramane dupa ce imparte banii cu banca sa ii fie suficient (doct s-ar spune ca isi „include in pret costurile de finantare”).
Dezavantajul principal pentru stat este ca el plateste o finantare pe care el nu a contractat-o. adica in mod normal statul ar trebui sa ia un credit si sa-i plateasca lui Asesoft facturile, statul urmand sa-si achite datoria catre banca la un anumit termen. in situatia de fata insa, tot statul plateste, dar plateste un credit pe care l-a contractat Asesoft. Diferenta e ca cel contractat de Asesoft va fi intotdeauna mai scump (prin „includerea in pret a costurilor de finantare”) decat cel contractat direct de stat. „Avantajul” pentru stat este ca nu organizeaza 2 licitatii (una pentru furnizor, alta pentru finantator) ci o rezolva dintr-un foc, inghitind astfel si un cost de finantare mult mai mare.
Alt „avantaj”, in special la contractele incheiate direct cu ministerele sau municipiile, ar fi ca un credit contractat direct de catre ei e clasificat ca datorie publica (pe care cica incercam sa o tinem in frau) pe cand o datorie catre un furnizor (fie si cesionata catre o banca) ramane o datorie comerciala si deci nu e clasificata ca datorie publica.”
Nu e rău, recunoașteți. Invidioșilor!