La ședința de Guvern de azi, premiera Veorica Dăncilă a anunțat că a cerut oficial ca Serviciul de Protecție și Pază să nu mai lucreze nici pentru ea, nici pentru ceilalți membri ai Cabinetului. Mai mult, s-ar pregăti audieri în comisiile parlamentare de apărare ale șefului SPP, Lucian Pahonțu.
Etichetă: CSAȚ
Premierul Victor Ponta nu a cerut convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării ca să obțină demiterea șefului Serviciului de Telecomunicații Speciale, generalul Marcel Opriș, ci tocmai ca să nu o obțină. Pentru că Ponta nu este interesat să îndepărteze din fruntea STS un loial al președintelui Traian Băsescu, ci este extrem de interesat să îndepărteze STS de CSAȚ.
Prin urmare, dacă Victor Ponta nu a minţit şi hotărîrea CSAT referitoare la identificarea utilizatorilor de cartele preplătite chiar există, această hotărîre are caracter secret (din moment ce nu a fost comunicată de Secretariatul CSAT, conform legii). Iar dacă această hotărîre are caracter secret, nu cumva Victor Ponta a încălcat legea CSAT atunci cînd a declarat public existenţa acestei hotărîri? Pentru că, regula e clară: doar secretariatul CSAT poate transmite comunicate de presă, comunicate al căror conţinut trebuie aprobat de CSAT. S-a consultat Ponta cu CSAT înainte să devoaleze o hotărîre secretă a CSAT? Continuarea, aici.
Victor Ponta, azi: „In acest moment sunt peste 10 mil de cartele pre pay si nu poate fi aplicata retroactiv. Este o decizie din luna august anul trecut adoptata de CSAT. Nu doar ca o sustin, repet, este decizie CSAT, daca nu ma insel este in perioada interimatului la presedintie al lui Crin Antonescu. A fost luata aceasta decizie imediat dupa atentatul din bulgaria, in care s-au folosit cartele pre-platite” (sursa)
Așadar, premierul nostru spune că a fost ședință CSAT în august 2012. Să cercetăm: conform site-ului CSAT, nu a fost nici o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării în august 2012. A fost una în iulie 2012 și una în septembrie 2012, dar nici una în august. Cea din iulie a fost condusă de președintele interimar Crin Antonescu, cea din septembrie de nedemisul prin referendum Traian Băsescu.
Ce vă propun mai jos poate fi intitulat „modelul Moldova”. Republica Moldova, de unde m-am inspirat pentru neprețuitele sfaturi pe care vi le voi da. Care sfaturi sînt unul singur: dați la TV-urile voastre, la radiourile voastre, în ziarele voastre mesaje ca cele de mai jos (desigur, unde apare „Moldova”, înlocuiți cu „România”), alocați spații generoase de emisie și pagini întregi pentru ele, nu pentru campanii de presă comandate. Și va fi bine. Iar la final, băi, mogulilor, faceți donații pentru ca președinția să aibă un sediu precum cel moldovenesc – vezi ultima poză (o combinație arhitecturală între URSS și Lord of the rings).
Ani în șir, Dan Diaconescu Direct a fost ca vinul spumant ieftin, înlocuitor de șampanie bună. Ani în șir, DDD a făcut fîs în loc de poc, s-a lăsat cu dureri de cap și greață în loc să producă euforie, a fost ieftin și mult, excesiv de mult. Deci a prins la popor. Spre deosebire de spumantul DDD, CTP a fost tot timpul „spumegos”. Licența poetică îi aparține lui Dan Tapalagă (e de găsit aici). Posomorît ca vulcanii noroioși, CTP a avut izbucniri aproape epice, erupții vulcanice necontrolate. Dar quality, serioase, grave. Rezultatul: el și DDD împart primele locuri la popularitate jurnalistică. Desigur, numai împreună cu Mircea Badea. Ceea ce mă face să cred că discernămîntul publicului ține exclusiv de recuzita mimico-gestuală a jurnalistului, este implacabil sedus de moaca celui care livrează mesaje la televizor. În cazul nostru, vorbim de debilitatea țopăită a lui DDD, de isteria lui Badea și de gravitatea sumbră a lui CTP. Măști. Unele purtate atît de multă vreme încît nu mai pot fi scoase nici seara, la culcare. Au devenit niște proteze permanente, niște grefe de personalitate.
Scuzați această introducere lungă, de fapt voiam să vă spun că e puțin cam tîrziu pentru inflamările lui CTP în legătură cu „derapajele anti-democratice” ale CSAȚ pe tema presei ca vulnerabilitate a statului. Și e tîrziu pentru că inclusiv CTP a contribuit la coacerea acestei decizii a CSAȚ. Din motive pe care le-am expus deja, aici și aici.
P.S. Altfel, nici eu nu cred că presa e treaba CSAȚ. E, cu siguranță, treaba Justiției. Mai ales cînd vorbim de șantaje de presă și de mită (publicitate pe sub masă) dată de politicieni în campanie electorală, televiziunilor, în special.
UPDATE: S-au mai prins și alții că buba e la Justiție. Dan Șelaru, de exemplu.