Se fac aproape doi ani de cînd, din somptuosul lui living în care se afla un întreg car de reportaj al Realitatea TV, Dinu Patriciu transmitea națiunii că Traian Băsescu, președintele candidat la al doilea mandat, ar fi lovit un băiat cu pumnul în față. A doua zi, pe site-ul defunctului Gardianul apărea și filmul care proba agresiunea. Ceva zile mai încolo, Băsescu rostea celebrele vorbe „Un pas mic pentru om…”. Nu, nu astea, ci alelalte: „Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu!”. Cu, desigur, lacrimi abia ținute în frîul pleoapelor, una mai căzută ca ailaltă.
Acum, vede orice chior, chiar și Traian Băsescu, că lui Patriciu i-a fost rușine. Atît de rușine, încît Adevărul e, de luni bune, un fel de EvZ ceva mai spălat, mai gros și mai cu carte (cînd nu e cu Rahan). Dar portocaliu cu acte în regulă. Iar episoade jurnalistice de mare respirație etică, de tipul „Crin e un chiulangiu, hai să-i facem poze cînd nu se duce la serviciu, iar nevastă-sa face bani dubioși și apără Roșia Montană, după ce a înfierat-o, mai demult, hai să o dăm la gazetă și să-i facem pe amîndoi de căcat”, sînt doar vîrfurile cele mai vizibile ale acestui iceberg.
Deci: ce dracu’ vrea Dinu Patriciu și de ce? Cine răspunde rezonabil și veridic la întrebările astea primește un croissant de la mic.ro. Nu cu rahat, că n-au. Ci cu Rahan, că și așa au returul mare.
P.S. Off topic: v-am zis că, acum cîteva seri, la un mic.ro de lîngă casa mea, mi-au dat o pîine gratuit? Cică era „discount”. La ce, maică? La țigările, apa și dulciurile pe care le luasem? Poate „bonus”? În fine, v-am povestit asta ca să nu mai ziceți că nu e adevărat ce se zice. Despre mușcatul mîinii care te hrănește, desigur.
Etichetă: dinu patriciu
Un răspuns ar avea Moise Guran. De la minutul 42.40 încolo.
Și bucata relevantă:
În august anul trecut, cînd încă falimentul era departe și mic.ro abia se punea pe picioarele pline de bătături ale cartierelor cu blocuri comuniste, Academia Cațavencu îl bușcula puțin pe Dinuțu, într-un text care începea cam așa: „Dinu Patriciu și-a conceput averea cu o mamă-eroină, celebra FPS, care a dat naștere mai multor mii de averi nelegitime, cu tați din florile Securității. Apoi, Dinu și-a dorit să-și crească averea în țară, pe banii statului, și s-o educe într-un offshore, ceea ce a și făcut” (restul, aici). În alte zeci de articole, numai în ultimul an, bușcularzii l-au tras pe Dinu ba de bretele, ba de barbă, ba de burtă, ba de PNL, ba de nu știu ce mall, ba de petrol, ba de dosare penale. Arhiva acestor duioșii e, încă, publică.
Acum, bușcularzii s-au cazat la Dinu în ogradă, unde și-au desfăcut iar cortul lor de nomazi mogularzi ai print-ului. Presupun că, de data asta, cocoșeii lor de aur coclit vor avea profilul lui Dinu. Și, poate, și un abdomen supradezvoltat, din tinichelele rămase de la mustața lui SOV.
Un român a lucrat pentru un britanic. Britanicul e parlamentar. Pentru parlamentar a lucrat și o rusoaică. Serviciul secret britanic spune că rusoaica e spion și o arestează. Un ziar britanic găsește niște est-europeni care au lucrat pentru parlamentarul britanic și scrie despre ei. Printre aceștia, și românul de care am zis la început. Ziarul britanic nu zice că românul a fost spion, doar arată că e un tip interesant: are afaceri de lobby și cu armament, la nivel guvernamental.
Ăsta e tabloul general. La noi în țărișoară, însă, presa are multe certitudini. Pe care și le întemeiază „decît” pe cîte o declarație. Adevărul, de exemplu, știe că românul nostru a fost „băgat fără să vrea într-o poveste cu spioni ruși”. Iar „fără să vrea” se traduce prin „fără să aibă vreo implicare”, dacă citiți textul. Eu l-am citit, căutînd proba pe care se sprijină autoarea articolului. Și am găsit doar o declarație, pe care o citez (a lui Humă, desigur): „Contactat de „Adevărul”, Călin Humă a explicat că nu are nicio legătură cu scandalul de spionaj. „Acum zece ani după ce am terminat Ştiinţele Politice în Marea Britanie, am decis să fac un stagiu de pregătire la cabinetul lui Mike Hancock. Rolul meu acolo era strict administrativ. Mă ocupam de relaţia dintre domnul deputat şi oamenii din circumscripţia sa”, a declarat el. „Informaţiile secrete sau sensibile nu au ajuns la mine, există proceduri stricte în Parlamentul britanic”, a adăugat el precizând că în ultimii ani nu a mai ţinut legătura cu deputatul britanic. „Pe Hancock l-am cunoscut în circumstanţele oficiale pe care le oferă munca de asistent parlamentar. Cred că este un om deosebit şi se pare un politician iubit, a fost ales a treia oară”, a declarat Humă pentru „Adevărul”.”
Aha: Adevărul, deci, nu a făcut vreo anchetă pe cont propriu, nu are informații de la serviciile secrete britanice, nu a vorbit nici măcar cu parlamentarul britanic să vază cu ce se ocupa Humă pe acolo, dar știe, exclusiv pe baza declarației lui Humă, că acesta din urmă nu are nici o implicare în povestea de spionaj. Și poate că nu are. Însă certitudinea Adevărului nu se sprijină pe nimic. A, ar fi ceva, totuși: se sprijină pe relația extrem de amicală și de afaceri între patronul Dinu Patriciu și un nene pe numele lui Marian Victor Popa. Cum, care Popa? Ăsta! Păi, vedeți că nu e greu să faci presă adevărată în România?