Nimic nou pe frontul procedurii. Nimic politic, cel puțin. Dar au apărut cîteva păreri interesante în presă.
Liviu Avram: „Daniel Morar speră ca în cadrul procedurii publice de audiere a candidaţilor, atât în faţa ministrului Justiţiei, cât şi în faţa CSM, să se înscrie procurori suficient de mulţi şi suficient de buni, astfel încât să excludă numiri pe coterii politice. El supraestimează, cu o oarecare naivitate, bunul simţ al politicianului român. (…) Totodată, Daniel Morar nu sesizează un alt risc: orice procedură publică de selecţie, oricât de transparentă, poate măsura competenţa candidaţilor, dar nu şi cinstea lor. Or competenţa şi necinstea nu se exclud câtuşi de puţin” (sursa)
Sabina Fati: „Ce este însă mai periculos: să respecţi proceduriile ştiind că ele aduc în fruntea parchetelor preferaţii lui Dan Voiculescu (cel care prin Antena 3 l-a ameninţat direct pe primul ministru pentru a-l convinge să nu o accepte pe Kovesi) sau să scurtezi procedura printr-un compromis? Preşedintele a ales pragmatismul în detrimentul procedurilor democratice, pentru a salva într-o oarecare măsură ceea ce a construit în ultimii ani Daniel Morar. E adevărat, pe de altă parte, că ceea ce este util pe termen scurt nu este întotdeauna moral şi avantajos pe termen lung” (sursa)
Monica Macovei: „Ponta nu a aplicat nicio procedura de selectie pentru a ajunge la aceasta lista de propuneri, desi CSM i-a atras atentia public ca aceasta este calea de urmat, fiind cea convenita si cu Comisia Europeana. Ponta arata ca nu da doi bani pe recomandarile Comisiei si pe opiniile CSM” (sursa)
Gândul: „Pentru ca numirile procurorilor să fie depolitizată total trebuie modificată legea 303/2004 care la articolul 54 spune că procurorul general şi şeful DNA „sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii”. Astfel, acest articol ar trebui să fie modificat, readus la forma lui iniţială, înainte ca fostul ministru al Justiţiei să-l modifice. Iniţial legea prevedea la fel ca în cazul preşedintelui Curţii Supreme că procurorul general şi şeful DNA să fie numiţi de CSM” (sursa)
Procedurile, însă, au susținerea majorității procurorilor DNA. Oficial.
P.S. Traian Băsescu: „O procedura care ar da impresia unei selectii pe baza unui concurs nu ar face decat sa creeze demnitarilor si institutiilor implicate posibilitatea sa spuna pai merge prost, dar daca ei au castigat concursul? Acesta e spiritul legii, cei care fac desemnarile sa-si asume raspunderea pentru deciziile pe care le iau si sa raspunda de modul cum in exercitarea mandatului lor procurorii isi exercita mandatul. Legea stabileste clar raspunderea unor politicieni: ministrul Justitiei si presedintele” (sursa)
Etichetă: gândul.info
Deși nu par, sinucigașii sînt niște tipi raționali, foarte practici. Pînă la urmă, sinuciderea este rezolvarea unei disfuncționalități, de acolo și caracterul ei practic. Sinucigașii care mai sînt și ucigași sînt încă și mai inteligenți si practici: se sinucid abia DUPĂ ce ucid pe altcineva. Orice ați spune, e o dovadă de IQ ridicat să înțelegi că, după ce te sinucizi, nu mai poți ucide pe altcineva, deci ordinea pragmatică a operațiunilor trebuie să se bazeze pe politețe: mai întîi moartea altora, abia apoi cea proprie.
Victor Ponta, însă, este un sinucigaș idiot. El nu a priceput că, dacă nu voia ca noi să îl vedem mort (ca personaj politic, desigur, ca persoană privată îmi doresc să trăiască o mie de ani, poate va înțelege cîndva cam pe unde a greșit), trebuia să ne omoare înainte. Nu, Victor Ponta a făcut altceva: mai întîi, și-a tras niște gloanțe în picioare, în mîini, în gîtul lui Năstase și în alte părți anatomice personale, de partid și de stat. Pomenesc aici, pe scurt, unele din gloanțe, deși le cam știți: plagiatul la doctorat, masacrarea comisiilor care trebuiau să cerceteze plagiatul, ignorarea deciziei Curții Constituționale referitoare la prezența premierului/președintelui la Bruxelles, ordonanțele de urgență, obrăzniciile la adresa oficialilor UE etc. Așadar, după ce s-a rănit grav politic, singur, după ce s-a automutilat în public (și nu doar la București, ci și la Bruxelles), Ponta și-a dat singur lovitura de grație (tot politic): a semnat pe un document care prevedea, principial, desființarea unor instituții precum Curtea Constituțională, ANI, DNA, CNSAS și altele (amănunte, aici).
De azi, Victor Ponta nu mai există. El e doar un mort ambulant care a avut nefericita inspirație să vrea să fie premier.
Din păcate, însă, după această sinucidere spectaculoasă, Ponta, ca un sinucigaș idiot ce se află, ne va omorî și pe noi. Fabulos, nu? De ce? Păi, simplu: nu văd prea mulți lideri politici europeni și mondiali care să colaboreze cu un mort. Ar da prost pentru ei, desigur. Or, dacă mortul e chiar premierul, nu-i văd prea bine pe locuitori. E, nasol e că noi sîntem locuitorii ăia. Deci, fuga la cimitire: nu pot ei să scoată atîția morți la vot cîte gropi putem noi să ne săpăm nouă înșine din cauza lui Ponta.
Nimic nou pentru azi: și Gândul ia bani de la Roșia Montană Gold Corporation. Pe reclamă, normal, doar nu pe advertoriale, invidioșilor!
Un ziar central cunoscut pentru deontologia chelului care l-a înființat preia, azi, svastica lui Mihnea Năstase și o pune în capul ediției electronice. Fără să spună de unde a luat informația asta (fără să citeze, deci), rezumîndu-se, în mod penibil, să menționeze „o revistă”. În semn de solidaritate cu și apreciere pentru colegii nesimțiți de la ziarul ăsta care face gesturi jenante, îl voi numi și eu pe liderul lor spiritual „un chel”. Fără particularități, fără spume, fără „dă”-uri și „pă”-uri. Doar „un chel”, unul dintre atîția. Dă la un ziar, dă pă un site.