O majoritate covîrșitoare a jurnaliștilor, analiștilor, facebook-iștilor etc a interpretat mesajul lui Traian Băsescu („Adio, PD! Adio, PDL!”) ca pe o gafă, ca pe o reacție emoțională impulsivă. Nu credeam și nu cred asta. Dimpotrivă, sub aparența unui impuls de comandant de navă rănit că echipajul l-a abandonat, Traian Băsescu a calculat foarte rece și foarte pragmatic: PDL chiar este un bolovan de moară. Or, dacă echipajul te-a abandonat și nava se scufundă, ești nevoit să înoți. Și cine dracu’ a văzut marinar atît de idiot încît să-și lege de picior un bolovan cînd vrea să supraviețuiască în apele oceanului, de unul singur? Așadar, mesaj țintit al președintelui către electoratul propriu, către acel electorat care vota, în trecut, PDL doar prin asociere cu Băsescu. Cînd, însă, ai un scor mai mare în sondaje, de unul singur, decît are un partid pe care l-ai dus la guvernare, e logic că trebuie să scapi de acel partid. Pe scurt: rațiune, nu simțire. Paranteză: exact asta a confirmat președintele aseară, pe B1, cînd nu și-a îndulcit deloc tonul critic la adresa PDL (așa cum se așteptau unii), ci dimpotrivă.
Dar Udrea, e unde e? Mă întrebam asta și după convenția PDL (aici): „Dar ce rol joacă în această strategie Elena Udrea? La puține momente după mesajul de aseară al președintelui, figura ei exprima stupefacție. Părea luată prin surprindere, confuză. Nici pînă acum, de altfel, nu există o reacție a Elenei Udrea la mesajul lui Traian Băsescu. Iar motivul nu este acela că Elena Udrea nu ar ști cum să se poziționeze, opțiunea ei pentru Traian Băsescu este indubitabilă. Problema Elenei Udrea e alta acum: dacă președintele nu vrea alături de el “vreo bucățică din PDL”, atunci ea nu are decît opțiunea de a demisiona din PDL. Acum. Nu mîine, nu poimîine, nu luna viitoare, ci acum. Iar după ce demisionează, Udrea nu are voie să scoată pe piața politică alt partid, o altă grupare, orice agregare din foști membri PDL, ci trebuie să aștepte mutarea lui Băsescu”.
Ei bine, Udrea nu a demisionat din PDL, ci l-a legitimat pe Blaga la șefia partidului atunci cînd a renunțat la contestații. În acest moment, Udrea s-a scos singură din jocul lui Traian Băsescu. Din voință proprie? La cererea președintelui țării? Cel mai probabil, a doua variantă e cea corectă. Pînă la urmă, din același motiv din care Băsescu se dispensează de PDL trebuie să se dispenseze și de Elena Udrea: blonda e tot un bolovan pentru președinte, chiar dacă e un bolovan estetic, strunjit și sulemenit. Cel puțin formal, aparent, Udrea trebuie să dispară. Fie și în PDL. În orice caz, să nu apară în preajma Mișcării Populare.
Pînă acum, Udrea a înțeles și joacă bine rolul. Cel puțin la prima vedere, s-a plasat (pentru că nu a părăsit PDL și a acceptat șefia lui Blaga) în tabăra de care Băsescu s-a despărțit. Dar pentru cîtă vreme? Răspunsul corect ar fi „pentru totdeauna”. Însă, cel mai probabil, ea va fi doar o iapă troiană, care va necheza, fornăi și da din copite cînd Blaga va avea garda jos.
Etichetă: mișcarea populară
Cam în cheia de mai sus trebuie să citiți ultima analiză politică a macdonaldizatului cu rețetă fixă de la HotNews. Păcat că, pe vremea lui, astfel de analize nu se răsplăteau nici cu funcția de consilier prezidențial, nici cu cea de ministru al Muncii, ci doar cu un efemer mandat de consilier la Ministerul Justiției. Mare păcat.