Ce vedeți în filmul de mai jos se întîmpla pe 30 ianuarie a.c., la zece zile după ce pilotul Adrian Iovan și studenta la Medicină Aura Ion mureau în frig, răniți, în Apuseni. E imposibil să nu fii cuprins de o greață profundă la vederea limbilor halucinante pe care cei trei și le dau în public, speculînd pentru avantaje de imagine un accident aviatic cu victime decedate.
Etichetă: ministerul de interne
Într-un acces telenovelistic demn de „Sclava Isaura” (de altfel, perioada de succes a telenovelei cu pricina a coincis cu formarea intelectuală a tînărului Ponta, abia ieșit din liceu), premierul Victor Ponta a bocit un pic pe facebook că lumea-i rea și toți vor să-i fure boii de la bicicletă. Postarea premierului e demnă de un mic tratat de psihiatrie, dar nu voi insista aici decît pe una din zicerile lui Victoraș, care zicere poate fi combătută cu fapte, nu cu interpretări relative. Iată fragmentul la care mă refer: „Trebuie sa punem capat tranzitiei de la societatea comunista (cu accesele sale securiste din ultimii 10 ani) spre o tara europeana, cu oameni mai linistiti si mai demni, guvernati de valori si obiective comune”.
„Procuratura din Norvegia acuza grupul Kongsberg de coruptie, in legatura cu livrarile de echipamente de comunicatii efectuate in Romania in perioada 1999-2008, a anuntat marti grupul norvegian, scrie Mediafax. Autoritatea Nationala Norvegiana pentru Investigarea si Inculparea Delictelor Economice si de Mediu (OKOKRIM)”, scrie Hotnews.ro în seara ruperii USL.
Cum Kongsberg e un nume pe care-l ții minte dacă trăiești pe malurile Dîmboviței, mi-am amintit că, acum opt ani, am confecționat (împreună cu Roxana Jipa) o anchetă taman pe acest subiect, adică pe subiectul achizițiilor publice ale Kongsberg în România. Iată un fragment din această anchetă (publicată în Academia Cațavencu): „Ministru de Interne intre 2000 si 2004. In calitatea asta, Rus (…) a venit cu ditamai contractul de electronice pentru un sistem de comunicatii al Ministerului de Interne (…) de la Kongsberg Defence Communication Norvegia.
Remanierea guvernamentală și aducerea în Executiv a loialilor lui Crin în locul maleabililor Chițoiu și Stroe nu este decît partea vizibilă a iceberg-ului care amenință să lovească și să scufunde USL. Adevărata miză a conflictului se află sub apele învolburate ale politicii românești: în acest moment, PSD își dorește rău de tot să pună mîna pe Ministerul de Interne. La schimb, Ponta vrea să dea Ministerul Apărării. Firește, pînă și Crin Antonescu s-a prins că mutarea asta ar fi sfîrșitul jalnic al PNL în lupta oricum inegală cu PSD. Deci, Crin a zis „pas” și mașinuța USL s-a gripat.
Acum vreun sfert de oră mă sună o fătucă, de pe număr necunoscut. Se recomandă ca operatoare pentru o cercetare de piață efectuată de compania Yougov în parteneriat cu Universitatea „Babeș – Bolyai” din Cluj. Tema: relația Poliției Române cu cetățeanul. Fătuca a precizat, de la bun început, că întrebările mi se adresau în calitatea mea de jurnalist. Jurnalistul Prisacariu, deci, nu cetățeanul Prisacariu, era cel căruia i se cereau răspunsuri. Ok, zic, să-i dăm drumul. După ce am răspuns vreo zece minute la întrebări legate de autoritatea Poliției, de cum ar trebui să interacționeze cu cetățenii și altele de gen, la final apare întrebarea capcană: „Sînteți de stînga sau de dreapta? Pe o scară de la 0 la 10, unde 0 ar fi foarte de stînga și 10 cel mai de dreapta, ce ați alege?”. What the fuck?!
Văd că unii o tot țin langa cu recensămîntul care ar dovedi că sîntem mai puțini decît putem vota. Și că, deci, ar trebui scăzut pragul de 50%+1 la referendumul de demitere al lui Traian Băsescu.
De aceea, să stabilim clar un lucru încă de la început: NU pe baza unui recensămînt, oricare ar fi acela, se fac listele cu alegători, ci pe baza datelor de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (DEPABD), subordonată Internelor.
Ca să ne fie și mai limpede: cînd ne naștem, statul ne dă un certificat de naștere. La 14 ani, ne dă o carte de identitate. Cînd decedăm, ne dă și un certificat de deces, să știe că a scăpat de noi. Toate aceste documente sînt centralizate, într-o bază de date, la Evidența Persoanelor. Pe baza documentelor de la DEPABD se fac listele cu alegători. Cum? Simplu: Internele se uită în baza de date, îi alege pe cei peste 18 ani și întocmește cu acele persoane listele de alegători, pe unități teritorial-administrative (comune, orașe etc.) și secții de vot. Deci, încă o dată: listele de vot se fac după documentele de identitate, administrate de Interne.
Ce face, însă, un recensămînt, o să întrebați. Păi, să clarificăm un lucru: un recensămînt este minat de eroare din start. De ce? Și mai simplu ca mai sus: nici un cetățean nu e obligat să răspundă recenzorilor care vin să adune date pentru recensămînt, nu are nici o îndatorire legală, poate să refuze recenzorul și nu i se întîmplă nimic. Ce înseamnă asta? Că, încă de la bun început, recensămîntul își asumă, legal, o eroare. Mai mult, de unde credeți că știu recenzorii cum să ajungă la voi acasă? De la Evidența Persoanelor, desigur, care știe, de fapt, cîți cetățeni sînt în țara asta și unde stau ei. Cu datele de la DEPABD în buzunar, recenzorii vin la voi și la noi acasă și culeg ALTE date, nu pe cele de identitate. Ci pe cele referitoare la spațiul în care locuim, la vizitele în străinătate, la venituri, la ce avem prin casă, la etnie etc.
Așadar, un recensămînt nu întocmește o bază de date a persoanelor care locuiesc legal într-o țară, ci doar adună date suplimentare despre cetățenii acelei țări, pentru scopuri statistice. STATISTICE, nu legale.
Pe scurt, un recensămînt nu poate și nu trebuie să fie sursa listelor de alegători NICIODATĂ. Tocmai de aia, abureala cu recensămîntul care ar arăta că sîntem mai puțini decît acum 20 de ani, deci asta ar trebui să ducă la schimbarea listelor de alegători (în minus, desigur), asta și e: o abureală.
Totuși, veți spune, nu se poate ca un recensămînt, așa failibil cum e el, să nu dea măcar direcția în care se îndreaptă populația unei țări. Așa e, aveți dreptate: sîntem mai puțini români decît eram. Dar, dacă sîntem mai puțini, asta trebuie să se vadă și la Evidența Persoanelor. Adică, DEPABD să aibă în baza lor de date mai puțini alegători. Mai ales că acea bază de date se actualizează în timp real: cum apare un certificat de deces pe numele Ionel Popescu, dispare cartea de identitate a lui Ionel Popescu. Care Ionel Popescu, desigur, nu mai poate vota.
Ei, o să vă întrebați voi, dar de ce avem noi aceleași liste de alegători de zece ani încoace, dacă ne-am mai împuținat? Păi, la întrebarea asta ar trebui să răspundă toți miniștrii de Interne din ultimii zece ani. Iar întrebarea e: de ce nu s-au mai actualizat listele de vot, în funcție de cîți cetățeni peste 18 ani au mai apărut, respectiv cîți au mai murit?
Un răspuns ar exista (deși nu e singurul): deputații și senatorii sînt aleși în funcție de numărul cetățenilor. Un deputat la vreo 70.000 de români, un senator la vreo 130.000 de români. Dacă listele de alegători ar fi mai scurte, deci românii ar fi mai puțini, și parlamentarii ar fi mai puțini. În plus, morții de pe listele de alegători sînt utili. Nu de alta, dar ei nu vorbesc, nu fac scandal și, în general, votează cum vrea puterea (oricare putere).
Așadar, deci și în concluzie: nu recensămîntul e problema, ci DEPABD de la Interne. Iar Ioan Rus, ministrul pesedist de Interne, știe prea bine asta. Întrebarea e dacă și PNL știa asta cînd s-a aruncat în povestea cu referendumul:).
Nu? Doar Igaș și-a atins limita maximă a incompetenței iar găștile din PDL și UNPR au nevoie de niște miniștri ca să mai slăbească din presiunea pusă pe săracu’ Boc. Zicem și noi, nu dăm cu paru’ certitudinii.