Ani de zile, Raed Arafat și-a clădit enormul capital de simpatie publică de pe un post minuscul de subsecretar de stat în Ministerul Sănătății. La fel de adevărat e că acest post era mai degrabă veriga formală de care Arafat avea nevoie pentru a-și susține (impresionantul, s-o spunem) proiect SMURD. Cel care, de altfel, l-a și făcut pe Arafat omul care, dacă ar candida la președinție, l-ar bate cel puțin pe Crin Antonescu. Că simbolul SMURD poate să facă țara să se zgîlțîie din temelii s-a văzut cu ocazia „revoluției” din ianuarie. Tot cu ocazia aia, mi-am atras niscaiva antipatii declarînd public că am motivele mele să nu-l simpatizez pe Arafat (deși îi apreciez munca, inteligența și tenacitatea puse în slujba SMURD).
Acum cîteva luni, după o emisiune la RTV la care am participat împreună cu Raed Arafat, l-am întrebat pe acesta de ce nu acceptă, totuși, oferta repetată de a fi ministrul Sănătății. Nu vă pot cita vorbele lui Arafat, nu mi le amintesc cu atîta precizie, dar ideea, una simplă, concisă, era următoarea: nici un ministru nu poate să fie independent în a administra activitatea unui minister, ci pur dependent de interesele partidului care l-a numit în funcție (și nu era vorba numai de politici de guvernare, ci de interese de partid cît se poate de economice); în al doilea rînd, Arafat se temea de efemeritatea mandatelor de ministru (firesc: cîți miniștri au fost la Sănătate în ultimii patru ani?), care nu i-ar fi permis să-și aplice ideile de reformă a sistemului sanitar (și, da, Arafat are idei bune și știe ce se întîmplă în sistem de la ultima farmacie de țară pînă la cel mai mare spital din România).
Zilele acestea, cu numai o lună înainte de alegerile parlamentare care pot schimba Guvernul, Arafat a acceptat portofoliul de la Sănătate. Ce s-o fi întîmplat cu efemeritatea mandatelor de ministru? Ce s-o fi întîmplat cu presiunile și interesele de partid? Pe ce mizează Raed Arafat și nu știm noi? Pînă una, alta, ce știm sigur este că Arafat a jurat și a semnat. Pentru cine, vom afla în curînd.
