Respectul pentru viață este prima lege a omului. Asta presupune respect, compasiune, voință, dorință de bine, chiar sacrificiu. Respectul pentru viața celorlalți, nu doar pentru propria viață. Adică empatie, solidaritate.
Etichetă: români
Vă mirați că mii de români stau la cozi de ore, multe ore, prin orașe europene ca să voteze pentru președintele țării lor? Vă mirați că guvernul lui Ponta a fost în stare de asemenea mîrșăvie? Nu vă mirați: Ponta îi urăște pe românii care nu stau la mîna lui în țara asta, pe românii pe care nu-i minte zilnic, pe românii pe care nu-i poate mitui de la buget cu pomeni jalnice, ca pe cerșetori.
Românii domiciliați în străinătate decid, cu adevărat, la vot în doar două situații: cînd își aleg președintele și cînd îl dau jos, prin referendum (desigur, românii domiciliați în străinătate pot vota și la alte referendumuri, pentru alte chestiuni decît demiterea președintelui ales). La alegerile locale, românii domiciliați în străinătate nu au drept de vot. Iar la alegerile parlamentare, pot vota, dar numai în colegiile din care fac parte (acle cîteva colegii din diaspora), iar rezultatul votului lor echivalează cu alegerea a doar cîțiva parlamentari dintr-un total de aproape 500. Așadar, singurul vot cu adevărat important al românilor domiciliați în străinătate este cel care îi decide soarta președintelui țării.
În ultimii ani, pe lîngă românii dimiciliați în străinătate și românii domiciliați în România, a mai apărut o specie de alegător: românul domiciliat în România, dar care trăiește și muncește în străinătate. Conform legii, românul din ultima categorie trebuie să voteze în România, pe listele electorale permanente, sau în străinătate, pe liste suplimentare. În acest moment, Institutul Național de Statistică a decis (încă provizoriu, prin recensămîntul din 2011 ale cărui date nu au fost încă oficializate) că aproximativ un milion de români domiciliați în România locuiesc, de fapt, în străinătate. Alte surse vorbesc chiar de două-trei milioane de români care ar trăi în străinătate, în special în Italia și Spania, țări în care și-au găsit un loc de muncă.
La ultimele două runde de alegeri prezidențiale (2004 și 2009), fiecare candidat din finală (Băsescu și Năstase în 2004, Băsescu și Geoană în 2009) a luat puțin peste cinci milioane de voturi din țară. Iar arbitri au fost votanții din străinătate (și din cei cu domiciliul în străinătate, și din cei cu domiciliul în țară, dar care trăiesc în străinătate). Iar arbitrii, adică românii din afara țării, au înclinat balanța spre candidatul care nu aparținea PSD. Adică, de fiecare dată, a fost vorba de Traian Băsescu.
Inclusiv la referendumul de demitere a lui Băsescu de pe 29 iulie 2012, deși românii din România au ieșit masiv la vot, românii din străinătate au cam stat pe la casele lor. Și, practic, au arbitrat iar: dacă ar fi ieșit la vot așa cum au făcut-o la alegerile prezidențiale, prezența ar fi depășit 50% din totalul celor de pe liste și, acum, referendumul ar fi fost deja validat. Așadar, românii din străinătate l-au menținut pe Băsescu la Cotroceni (pînă la proba contrară, în funcție de cum va decide Curtea Constituțională).
Așadar, în linii foarte mari, românii din țară sînt mai roșii, cei din afară ceva mai portocalii (și chiar galbeni, cum s-a văzut în cazul Alianței DA, în 2004). Ca să îngroș și mai tare linia de demarcație între românii din țară și cei de afară, să mai spun că, în ultimii ani, vreo 300.000 de cetățeni moldoveni au primit și cetățenie română, deci au devenit automat votanți. Și, cum majoritatea lor au domiciliul în Republica Moldova, li se adaugă sutelor de mii de români cu domiciliul în străinătate. Evident, și moldovenii sînt susținători ai lui Băsescu, omul politic român cel mai insistent în a le acorda moldovenilor cetățenia română.
Deci: cum ne descurcăm noi, românii din țară, cu românii din afară care, de opt ani încoace, arbitrează disputa dintre PSD și anti-PSD? Cum ne place? Sau nu ne place? Ni se pare firesc ca ei să decidă cine conduce România? Ne lasă reci? Dar voi, românii din străinătate, cum ne vedeți pe noi, ăștia legați de glie? Știm cu votul? Ne pricepem cu urna?
Curtea Constituțională și-a luat un răgaz de 40 de zile, cît să nu-și strice concediile membrii ei, ca să verifice dacă în România sînt au ba 18,2 milioane de votanți. Dar de ce vorbim noi de DOAR 18,2 milioane de cetățeni români cu drept de vot? Da, știu, asta a fost cifra comunicată oficial de Interne Biroului Electoral Central: 18,292 milioane (documentul) de alegători la referendum.
Foarte interesant, însă, este că aproape același număr de alegători a găsit Internele și la alegerile locale care tocmai au avut loc. Mai precis, 18,3 milioane de votanți (documentul).
Așa, și? Nu e normal? Păi, nu e. Pentru că (MARE ATENȚIEEE!!!), la locale au votat numai cetățenii români cu domiciliul în România (conform legii). În timp ce la referendumul pentru demiterea lui Băsescu au votat și românii cu domiciliul în străinătate (tot legal).
Ce înseamnă asta? Că, pe lîngă cele 18,292 de milioane de votanți din țară, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) trebuia să mai adauge la numărul de votanți încă niște sute de mii, dacă nu peste un milion sau poate chiar mai mult. Deci, s-ar ajunge la un total al alegătorilor înscriși pe liste de peste 19 milioane.
Șoc? Groază? Nu, avem probe. Iată, de exemplu, legea 35/2008, referitoare la alegeri. Care spune așa, la articolul 26, alineatul 1: „Listele electorale permanente pentru subdiviziunile administrativ-teritoriale de pe teritoriul național se întocmesc de către primarul comunei, orașului sau municipiului ori al sectorului municipiului București, după caz, pe baza datelor și informațiilor cuprinse în Registrul electoral și comunicate primarului de către biroul teritorial al Autorității Electorale Permanente care funcționează la nivelul județului pe teritoriul căruia se află localitatea. Listele electorale permanente ce cuprind cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate se întocmesc de către Autoritatea Electorală Permanentă și vor sta la baza delimitării secțiilor de votare ce vor fi organizate în străinătate” (sursa).
Să repetăm pasajul relevant: „Listele electorale permanente ce cuprind cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate se întocmesc de către Autoritatea Electorală Permanentă și vor sta la baza delimitării secțiilor de votare ce vor fi organizate în străinătate„. Și să reținem formularea magică „listele electorale permanente ce cuprind cetățeni români cu domiciliul sau reședința în străinătate”. Păi, ați auzit de vreo listă electorală permanentă în străinătate? Nu, nici vorbă: guvernul Ponta le-a transformat în liste suplimentare la acest referendum, tocmai CA SĂ NU SE ADUNE la lista permanentă a românilor cu domiciliul în țară. Și, deci, să nu crească numărul total de alegători, astfel încît și jumătate din ei, cît e nevoie să valideze referendumul, să fie în jur de 9,5 milioane sau peste.
Așadar, aștept lămuriri de la Guvern și de la AEP: ce s-a întîmplat cu listele permanente de români cu domiciul în străinătate? De ce acestea nu există, deși sînt cerute expres de o lege? De ce Biroul Electoral Central nu a luat în calcul aceste liste permanente cu români domiciliați în afara României?
P.S. Hotnews.ro a săpat un pic mai departe decît mine și a aflat că, de fapt, premierul Tăriceanu (nu premierul Ponta) a transformat listele electorale permanente cu români domiciliați în străinătate în liste suplimentare.
Că tot a descoperit presa din România că se face mișto de noi în Franța, iar: se face tot timpul mișto de noi. De exemplu, tipul din poza de mai jos era adineauri pe France 2 și spunea ce se vede sub poza. Baconschi, te aștept cu declarații.