Vedetul procurorilor brașoveni, Marian Drilea, cel care a inserat în dosarul penal al lui Blejnar stenograme fără nici o relevanță cu dosarul (interceptări ale unor convorbiri ale lui Blejnar cu Băsescu, Udrea, Ostaficiuc și alții), este acum cercetat de Inspecția Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii. Pe lîngă cercetări referitoare la argumentele juridice pentru care stenogramele au rămas în dosar, inspectorii mai caută și prin hățișurile imobiliare din declarația de avere a lui Drilea, dar au luat și urma unor scurgeri de informații din dosare. Și, da, vorbim inclusiv de scurgeri din dosarul lui Blejnar. Scurgeri de stenograme. Aceleași stenograme de care vorbeam mai sus. Pentru fanii detaliilor: e vorba de trimiterea stenogramelor, în iunie anul curent, către cel mai cunoscut copilot din țărișoară. Care copilot chiar nu ar vrea ca informația asta să apară în dosarul Inspecției Judiciare.
Etichetă: stenograme
Cătăline, mai întîi chapeau! pentru ancheta intra muros (dintre zidurile presei, adicătelea) referitoare la intrarea stenogramelor soviene pe fluxurile de știri. Doar că am niscaiva îndoieli referitoare la pericolul care pîndește ante portas (porțile alea care permit intrarea între zidurile presei). Nu sînt foarte convins, adicătelea, că, așa cum spui, cineva „are interesul de a prezenta toată presa din România drept un pericol naţional din cauza faptului că şi-a pierdut în integralitatea sa şi în fiecare moment libertatea”. Vorba folclorului recent urban: ori sîntem jurnaliști ori nu mai sîntem? Dacă sîntem, hai să identificăm personajul. Cine, deci, are interesul ăsta? Și pe ce ne bazăm cînd spunem asta? Pe ce probe? Pe stenograme care au apărut trunchiat, în primă fază, apoi integral? Care stenograme trunchiate ce spun? Exact, că un mogul impune (sau încearcă să impună) formula editorială mai ceva decît Gigi la Steaua, peste capul antrenorului. Care stenograme integrale ce spun? Aha: că, cu mici excepții, șefii de redacții și-au cam însușit indicațiile patronale. Eu nu prea văd, deci, mega-manipularea stenogramelor și pericolul iminent pentru presa noastră virginală (în ciuda faptului că, așa cum ai arătat, ele au apărut în presă în două faze). Dar văd un mare cîștig în publicarea acestor stenograme: s-a risipit îndoiala. Îndoiala că pe moguli nu i-ar interesa linia editorială, că ei nu sînt decît niște Mecena rafinați, că unii din cei pe care-i plătesc răspund la comenzi.
Altfel, abia aștept să văd ce părere are și CTP despre toată această poveste.
Am citit ce a scris ieri Cătălin Tolontan despre cum generalizarea e periculoasă. Un truism, desigur, însă unul util. Și, ca orice truism, extrem de adevărat. Așadar, îl citez pe Tolo: „Da, unii patroni incearca sa intervina in editorial. Si, chiar daca nu o fac, ei au alte valori decit jurnalistii, e o lege de fier, dar asta nu inseamna ceea ce spune Elena Udrea, ca “jurnalistii” sint toti comandati doar pentru ca lucreaza undeva! E o judecata generica si gresita.”
Ok, așa e. Dar ce aș vrea eu de la tine, Cătăline, ar fi să nu uiți că printre oamenii ăștia – pe care a început să-i dea abia acum sinceritatea afară din casă – se află mai ales cei care au ridicat lunar, în ultimii ani, multe mii de euro lunar de la mogulii ăștia răi. Sigur, ei trebuiau plătiți pentru munca lor, cu niște sume mai mici sau mai mari. Dar te rog, Cătăline, să nu-i confundăm pe pălmașii presei, pe acei zilieri hărțuiți de toată lumea (de la editor care urlă după știre și prietena/prietenul care țipă că e neglijat(ă) și pînă la colegii de la concurență) și plătiți așa și așa cu șefii care nu erau hărțuiți decît de cum să-și gestioneze cardurile, conturile firmelor și relația cu mogulul. Sînt două categorii atît de distincte încît a le suprapune acum e o indecență. Să admitem, măcar între noi, că marafeții ăia din titlu (și care, știi bine, au fost uneori nesimțit de mulți pentru cît de profitabilă nu e presa română) au ținut, uneori, loc și de deontologie, și de profesionalism.