Acum vreun sfert de oră mă sună o fătucă, de pe număr necunoscut. Se recomandă ca operatoare pentru o cercetare de piață efectuată de compania Yougov în parteneriat cu Universitatea „Babeș – Bolyai” din Cluj. Tema: relația Poliției Române cu cetățeanul. Fătuca a precizat, de la bun început, că întrebările mi se adresau în calitatea mea de jurnalist. Jurnalistul Prisacariu, deci, nu cetățeanul Prisacariu, era cel căruia i se cereau răspunsuri. Ok, zic, să-i dăm drumul. După ce am răspuns vreo zece minute la întrebări legate de autoritatea Poliției, de cum ar trebui să interacționeze cu cetățenii și altele de gen, la final apare întrebarea capcană: „Sînteți de stînga sau de dreapta? Pe o scară de la 0 la 10, unde 0 ar fi foarte de stînga și 10 cel mai de dreapta, ce ați alege?”. What the fuck?!
Etichetă: stînga
Jurnaliști crescuți prin departamentele politice ale unor gazete, aciuați (la un moment dat) pe lîngă miniștri în funcție (sau foști), dar și oengiști politici pe la tot felul de actuali și trecuți membri de partid și-au propus să rupa pisica ideologică a presei în două și să dea extemporal. Lucrare de control. Examen. Oricum, o combinație de subiect între ora de dirigenție și cursurile „Ștefan Gheorghiu” la fără frecvență. Nu se știe de ce au considerat băieții ăștia că tocmai ei sînt potriviți să propună breslei astfel de teme grele, dar asta e altă poveste (deși o explicație ar fi: în pană de idei, ideologia – adică setul de cunoștințe despre natura meseriei, direct de la partid – acoperă, repede, orice sinapsă nealterată; iar de acolo înainte, fandacsia ideologică-i gata).
Dar să revenim: așadar, li se propune jurnaliștilor să se dea prinși. Să spuie, vasăzică, care e de dreapta și care de stînga. Să se mărturisească, deci: în numele căror valori își dau ei cu părerea în fața poporului? În ce cred ei, dom’le? Și de ce?
Eu, unul, n-am înțeles cînd valorile alea perimate și conservatoare ale meseriei (ca adevărul și bunul-simț, ca să dau doar două exemple) au devenit complet inutilizabile de către jurnaliști, de avem nevoie acum, cred niște băieți, să ne tatuăm ideologia pe piept. De ce o fi nevoie să împărțim bagabonții, needucații, interlopii și hoții din politică în două cete: de dreapta și de stînga? De cînd nu se mai poate scrie despre o licitație trucată sau despre un management public idiot altfel decît în termeni ideologici? Dați-ne, măi, băieți, și cursul gros de ideologie pentru jurnaliști, să știm și noi dacă ne țin neuronii să luăm examenul ăsta, să nu ne afundăm și mai tare în mlaștina ignoranței.
Altfel, aș avea și eu niște întrebări pentru băieții ăștia care confundă presa cu lada de plastic din Cișmigiu (că Hyde Park nu avem la București), pe care se urcă să se dea mai înalți și mai deștept-vocali: 1. Nuți Udrea e de dreapta sau de stînga? Că din tăcerea asurzitoare despre afacerile ei și ale consortului Cocoș nu am aflat prea multe în ultimii ani (cu motorul de căutare în față!) de pe site-ul băieților, deci măcar cu ideile ei doctrinare să rămînem; 2. Contractele cu statul ale avocatului Valeriu Stoica ce ideologie respectă? Că despre legile respectate sau nu ar fi o discuție prea lungă și, oricum, neinteresantă pentru băieți.
P.S. Pentru cei interesați să dea bacaloriatul ăsta la dreapta/stînga, tematica de examen și baremul de punctare sînt aici.
P.P.S. Mogulii de presă și păreriștii de TV plătiți gros nu au, măi, băieți, nici o ideologie. Singurele lor valori sînt scatofilia și arghirofilia. Restul e gargară. Și la voi, și la ei.