Eduard Raul Hellvig este noul șef al Serviciului Român de Informații. Încă de săptămîna trecută, cu o zi înainte de ședința plenului reunit al Parlamementului (amînată pentru ieri) în care trebuia validat prin vot șef al SRI, Hellvig devenea vedetă în presa americană cu o declarație cel puțin iresponsabilă pentru funcția la care aspira.
Etichetă: uk
Aproape toți supărații pe Băsescu din zilele astea l-au întîlnit pe președinte de multe ori în ultimii ani. Unii chiar de foarte multe ori. Unii din supărații cu pricina au întîlnit-o și pe Laura Codruța Kovesi de multe ori, tot în ultimii ani. Nu mai vorbesc de cît de bine o cunosc supărații de mai sus pe Monica Macovei, și ea supărată pe Traian Băsescu.
Ca un proletar neimportant al presei ce mă aflu, mărturisesc: nu l-am întîlnit niciodată pe Traian Băsescu, cu Kovesi am vorbit o singură dată (în biroul ei de procuror general, după o solicitare oficială de informații; și credeți-mă că nu i-am făcut deloc impresie bună, chiar dacă nu mi-a spus-o direct) iar pe Monica Macovei cred că am întîlnit-o de vreo cinci ori, cu totul (ba am invitat-o la TVR Info, la o emisiune pe care o moderam, ba eram ambii invitați în diverse emisiuni).
Lipsit, deci, de șansa intimității cu Băsescu, Kovesi și Macovei (spre deosebire de supărații patetici invocați mai sus), e clar că nu pricep de ce:
1. Daniel Morar nu renunță și la mandatul de la Curtea Constituțională (atenție, însă: eu cred că Morar NU trebuie să renunțe la mandatul la CCR, ci trebuie să meargă acolo și să impună standardele profesionale pe care le-a aplicat și la DNA), ca să-i dea o lecție tiranului;
2. SUA au făcut și ele compromisul toxic și conspiră împotriva DNA (sursa);
3. Marea Britanie a capitulat și ea și complotează împotriva anticorupției (sursa).
Îi rog, deci, pe supărați, pe acei intimi cu personajele de seamă ale patriei și ale Justiției, să mă lămurească. Ei sigur trebuie să știe.
Ieri, ambasadorul român în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Ion Jinga, a dat un mini-interviu la CNN (vezi aici). Jinga s-a scremut, a icnit, a făcut dezacorduri, a transpirat. Totul, în numai doua minute (care, ce-i drept, pentru el au părut o veșnicie). Ce mai, a etalat o splendidă engleză de cel mult clasa a patra de la o școală sătească.
Ei bine, de cînd credeți că e omul ambasador în UK? Din… 2008! De cinci ani, deci. Cinci ani în care, din cîte se vede și aude, Jinga a stat pitit prin ambasadă, în loc să se acomodeze cu obiceiurile locale (printre care și limba, desigur). Cu toate astea, în CV-ul bravului nostru ambasador se menționează că limbile străine cunoscute sînt engleza și franceza, ambele „foarte bine”. Mda, e evident, Shakespeare se răsucește în mormînt de invidie cînd îl aude pe magnificul român pocindu-i limba. Dar să nu credeți că Jinga nu s-a remarcat pînă acum în funcția asta de la Londra. Dimpotrivă: anul trecut, ministrul de Externe Corlățean i-a oferit o distincție, „pentru abilităţile în promovarea relaţiilor bilaterale în plan politic, economic, cultural cu principalii parteneri externi ai României, precum şi a intereselor comunităţilor româneşti din străinătate. „Putem spune azi, dincolo de situaţiile conjuncturale şi chiar în condiţiile dificile ale crizei economico-financiare prin care trece Europa, că niciodată în istoria comună a relaţiilor bilaterale, România şi Marea Britanie nu au avut relaţii mai bune. Astăzi este de evidenţiat calitatea dialogului politic, convergenţa în problemele securităţii internaţionale, dinamica schimburilor economice, dar şi culturale şi inter-umane”, a declarat ministrul Titus Corlăţean în prezentarea ambasadorului Ion Jinga.” (sursa). Păi, se îndoiește cineva de „calitatea dialogului” pe care e Jinga în stare să-l poarte în limba briților?!
Eu nu mă îndoiesc. Ba chiar, la rîndul meu, aș vrea să-i acord o distincție lui Jinga: distinția Jigna, pentru jigniri aduse tuturor fraierilor de români care-i plătesc salariul de ambasador să ne facă de căcat la CNN.
P.S. Totuși, l-a evaluat cineva pe Jinga în 2008, în guvernarea Tăriceanu, înainte să-l trimită la post în UK?
P.P.S. Cum își face treaba un ambasador (al UK în România, ce-i drept) cu adevărat: citește impecabil o poezie de Eminescu și dialoghează absolut natural în limba română.