Ca să vezi: Blaga cumpără stații Realitatea TV de la Vîntu, infractorul lui Băsescu
Călin Mitică – un băiat de la Cluj, investitor în căi ferate și dosare penale – s-a gîndit să cumpere stații Realitatea TV prin Ardeal, că altceva mai bun de făcut cu banii nici că avea. Le cumpără el, așa, pentru el, să spargă niște milioane de euro. Adică, mă-nțelegi, ce n-a reușit Vîntu cu managerii lui – să mențină în viață găurile alea negre – va reuși acest Mitică ardelean, specializat în șobolănii feroviare. Sigur că e doar o coincidență că directorul lui Mitică, Emil Sabo – penal și el în dosarul menționat mai sus – , a fost numit de ministrul Dezvoltării Regionale Vasile Blaga șef la CNI (Compania Națională de Investiții), aia făcută muci prin contractele cu săli de sport date clientelei PDL și de Blaga, și de succesoarea Udrea. Și că, apoi, de bun ce e, Sabo a ajuns șef la CFR, adică în subordinea bunului prieten al lui Blaga, Berceanu. Același Berceanu, da, care i-a dat contracte și ginerelui lui Blaga, Ionuț Rudeanu. Vă pupă tata, golănași mici care vreți la televizor!
7 Comments
Hehe, dnu luptator in lovilutie cu certificat si merite a fost doar mare șăf la vami. Taman pe zona si prin eonul cand alde „oameni de afaceri” gen Tarau zburdau cu petrolierele si alte minunatii peste granita, punand bazele minunii capitaliste romane. Si luptatorul a iesit curat ca lamura si sarac in declaratia de avere. Si amic cu toata lumea, lucru foarte vizibil in capitala judetului de granita unde apartenenta politica e de forma, totul fiind o mare fratie pt haiducie. Haiducirea statului roman…
ultimul tun Mitica- Emil Sabo
Foto
Operatorul naţional de transport al mărfurilor pe calea ferată a vândut, în luna aprilie, firmei clujene Remarul 16 Februarie 2.000 de vagoane, ca fier vechi, la un preţ de 140 euro/tonă, de două ori mai mic decât într-o tranzacţie asemănătoare, încheiată la sfârşitul anului 2008. Cu două luni înaintea licitaţiei, premierul Boc a mâncat mici şi a băut bere la Remarul 16 Februarie, unde fusese invitat să petreacă alături de patronii societăţii, cu ocazia aniversării a 140 de ani de la înfiinţarea acesteia. La începutul lunii mai, printr-o fericită coincidenţă, firma din Cluj a anunţat un export de fier vechi, încheiat la un preţ dublu faţă de cel cu care a achiziţionat vagoanele de la CFR Marfă.
CFR Marfă a făcut curăţenia de primăvară şi a renunţat la un stoc de 2.000 de vagoane pe care conducerea societăţii susţine că nu le mai putea folosi. În luna aprilie, vagoanele – pe roţi, dar aflate în mai multe depouri din ţară ale CFR – au fost scoase la vânzare prin Bursa Română de Mărfuri (BRM). Câştigătoare a licitaţiei a fost desemnată firma Remarul 16 Februarie din Cluj, care a oferit pentru întregul stoc 4.707.780 de euro. Preţul echivalent pe tonă a fost de 140 de euro, adică mai puţin decât jumătatea valorii plătite într-o tranzacţie anterioară, când CFR Marfă a vândut alte 1.951 de vagoane de marfă pe roţi proprii, mai puţin osiile aflate în inventarul acestora. În august 2008, când combinatul Mechel Târgovişte a cumpărat întreaga cantitate pentru a o topi, a plătit 301 euro/tonă pentru vagoanele vândute de CFR.
Politică şi afaceri
La începutul acestui an, aparent fără nicio legătură cu tranzacţia dintre CFR Marfă şi Remarul 16 Februarie, au avut loc două evenimente notabile. Pe 1 februarie, ministrul transporturilor şi infrastructurii, Radu Berceanu, l-a numit pe Emil Sabo, până atunci director general al Companiei Naţionale de Investiţii (CNI), la conducerea companiei CFR SA, deţinută de statul român, care administrează şi întreţine infrastructura feroviară – publică sau privată. Clujeanul Emil Sabo, fost student la Drept al lui Emil Boc, fusese numit pe 19 ianuarie 2009, prin ordinul ministrului dezvoltării, Vasile Blaga, director general al CNI. Care este legătura sa cu calea ferată? Înainte de a fi şeful CNI, acesta ocupase funcţii de conducere la Remarul 16 Februarie, unde a fost chiar preşedinte al Consiliului de Administraţie.
Tot la începutul anului, mai precis pe 19 februarie, la Remarul s-a aflat şi premierul Emil Boc, care a sărbătorit 140 de ani de existenţă a companiei clujene alături de Călin Mitică, proprietarul societăţii, şi de conducerea firmei. Şeful Guvernului a mâncat mici, a băut bere, s-a întreţinut cu angajaţii în curtea fabricii şi a vorbit de creştere economică şi salarii nesimţite. Nu era prima dată când Boc vizita Remarul; cu un an înainte petrecuse aici şi aniversarea a 139 de ani de existenţă a firmei.
Anchete
Sindromul Vîntu ruinează mişcarea sindicală
Reţinerea pentru câteva zile a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu (SOV) şi aducerea intempestivă a lui Liviu Luca la Parchet au tulburat apele sindicale. Unii…
„Bomba” de la CNCAN
Un raport al Curţii de Conturi, intrat în posesia SFin, arată modul defectuos în care este condusă cea mai importantă instituţie din domeniul siguranţei energetice. Comisia Naţională…
Proiectul „Piaţa Obor”, 100% ilegal
La mijlocul săptămânii trecute, reprezentanţi ai Primăriei Sectorului 2, ai Poliţiei Comunitare şi câţiva bodyguarzi au demolat ceea ce mai rămăsese din Piaţa Obor pentru a…
Capitala are 12 hingheri pentru 13.000 de câini vagabonzi!
Campania de sterilizare şi „cazare” a câinilor vagabonzi, despre care Primăria Capitalei promitea că va începe pe 19 iulie, a fost amânată pentru data de 6…
Divorţul Dragne-Muşat se lasă cu arbitraj
Prodecanul Baroului Bucureşti, Ion Dragne, ar putea ajunge în faţa comisiei centrale de disciplină a Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR), după plecarea…
Informaţii confidenţiale
Ulterior, pe 2 aprilie, Remarul a câştigat, la BRM, contractul de achiziţie a fierului vechi – vagoane pe roţi. Dacă până atunci CFR ceruse cumpărătorilor înapoierea osiilor, acum acest lucru nu a mai fost anunţat. „Compania avea un interes să ţină osiile, întrucât acestea puteau fi date fabricilor în care se repară materialul rulant, ca piese pentru vagoanele aflate la reparat”, spune Voicu Sala, liderul federaţiei sindicale din CFR. Acesta nu a putut da alte detalii despre vânzarea celor 2.000 de vagoane pentru că sindicaliştii nu sunt primiţi la discuţiile referitoare la aspectele comerciale ale activităţii CFR, atunci când sunt dezbătute în Consiliile de Administraţie (CA). „Suntem invitaţi să părăsim sala când în CA se dezbat problemele comerciale ale firmei, pe motiv că Ministerul Transporturilor a cerut ca astfel de informaţii să rămână confidenţiale până când se va lua decizia politică de privatizare a CFR Marfă”, a adăugat Sala.
Fiecare din cele patru osii ale unui vagon costă în jur de 1.000 de euro, iar suma totală pentru osiile celor 2.000 de vagoane atinge cifre impresionante. Mihai Frăsinoi, directorul general al CFR Marfă SA în perioada în care compania de stat a vândut vagoanele ca fier vechi – „retras” din funcţie în luna mai -, spune că în contract este stipulată posibilitatea recuperării unor componente, în cazul în care societatea ar avea nevoie de ele. Dar… nu prea are. „De la licitaţia din 2008 am recuperat un stoc foarte mare de osii, circa 3.000-4.000, care ne ajunge pentru mai mulţi ani. Nu avem nevoie de altele. Nu avem unde să le depozităm, este o problemă de chirii, de plăţi…”, susţine fostul director general al transportatorului de stat.
Frăsinoi explică preţul mic de vânzare a vagoanelor prin „împrăştierea” acestora în teritoriu şi căderea cotaţiilor pe plan internaţional. „Am vândut la preţul acela pentru că vagoanele sunt împrăştiate în toată reţeaua, în 120 de locaţii, unele dintre ele aflate în zone în care accesul este dificil, pentru că nu mai există cale ferată. Toate cheltuielile de şarjare la bucăţi mici, încărcare, transport şi depozitare revin cumpărătorului. Noi i-am dat fişierul cu cele 2.000 de vagoane şi i-am zis ia-le, te descurci, până la sfârşitul anului trebuie să faci curăţenie. Până la urmă, a fost o licitaţie liberă, la BRM”, se apără fostul şef al CFR Marfă.
Potrivit reprezentanţilor BRM, documentaţia de licitaţie a fost achiziţionată de 20 de societăţi, iar la licitaţie au participat 5. „Preţul de pornire a fost de 135 euro/tonă (inclusiv taxa de mediu 3%, exclusiv TVA), iar preţul de adjudecare – de 140 euro/tonă (cu taxa de mediu, dar fară TVA)”, se arată într-un material întocmit de BRM la solicitarea SFin. Plata se face în lei, la cursul BNR din data adjudecării licitaţiei. Ofertantul câştigător trebuie să plătească în avans valoarea totală estimată de adjudecare a mărfii ce face obiectul licitaţiei, care va fi virată în termen de maximum 10 zile bancare de la data emiterii de către vânzator a facturii de avans. Termenul de realizare a contractului este 31 octombrie anul curent. Aceasta a fost prima licitaţie de vânzare a fierului vechi din 2010.
Se pregătesc alte licitaţii
Vânzarea vagoanelor uzate ca fier vechi nu se va opri aici. „Avem în stoc vagoane vechi şi intenţionăm să mai facem astfel de licitaţii tot prin BRM”, ne-a declarat Mihai Frăsinoi. Acesta nu a vrut să spună câte vor fi vândute ca fier vechi în viitorul apropiat. „CFR Marfă face evaluări, va fi un număr important de vagoane”, s-a mărginit să spună şeful transportatorului de stat în perioada în care a fost încheiată tranzacţia cu firma clujeană.
Chiar dacă nu va mai participa la celelalte licitaţii de vânzare a fierului vechi, Remarul 16 Februarie, companie de reparaţii şi modernizare a materialului rulant, va avea de lucru. „Vagoanele nu vor fi recondiţionate şi folosite, ele vor fi casate”, a precizat Marta Aurori, preşedinta Consiliului de Administraţie al societăţii. Firma clujeană a anunţat pe 11 mai – adică la mai puţin de o lună de la achiziţia celor 2.000 de vagoane – că are clienţi externi pentru fierul vechi. „Am încheiat un contract cu o firmă din Turcia, care va cumpăra de la Re-marul 16 Februarie fier vechi”, a arătat reprezentanta societăţii. Po-trivit unui comunicat remis Bursei de Valori, unde este listată, firma Remarul 16 Februarie Cluj-Napoca a vândut producătorului de oţel Eregli Iron and Steel Works din Turcia 33.627 de tone de fier vechi, la un preţ total de 10,7 milioane de dolari. Valoarea contractului este de 320 de dolari pe tona de fier vechi, de peste două ori mai mare decât cel plătit CFR Marfă pentru fierul achiziţionat în luna aprilie.
Compania are un capital social de 5,1 milioane de lei, divizat în 2,04 milioane de acţiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei. Cei mai mari acţionari sunt Transferoviar Grup, controlat de Călin Mitică (32,96% din titluri) şi Monica Băiculescu (32%). Potrivit cotidianului „Financiarul”, Călin Mitică este unul dintre băieţii deştepţi din industria materialului rulant. CFR Călători, companie falimentară aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, a instrumentat în urmă cu doi ani, prin intermediul BRM, cel mai mare contract guvernamental – 1,8 miliarde de lei – în favoarea unor oameni de afaceri locali, care au dat lovitura vieţii, asigurându-şi comenzi uriaşe pentru fabricile lor. Unul dintre aceştia a fost Călin Mitică, prin firma CFR SIR V, care a semnat un contract de modernizare a unui parc de până la 300 de vagoane, pentru 350 de milioane de lei, în condiţiile în care firma avea o cifră de afaceri anuală de circa 3,5 milioane de lei.
CFR Marfă este o companie deţinută de statul român, prin Ministerul Transporturilor. Guvernul s-a angajat în faţa FMI şi CE să vândă pachetul majoritar de acţiuni la CFR Marfă. Executivul a aplicat deja un program de reducere a personalului la transportatorul de stat, cu 10.300 de angajaţi, din care primii 4.000 au fost disponibilizaţi la începutul lunii martie. În ultimii trei ani, valoarea CFR Marfă a scăzut de la cinci la două miliarde de euro, din vara lui 2008 societatea înregistrând pierderi de 300 de milioane de lei.
Anul trecut, Guvernul a asigurat la CFR Marfă un fond de bonificaţii de 211,7 milioane de lei ca sporuri şi prime, precum şi bonusuri de încă 9,8 milioane de lei ca tichete masă, vacanţă şi creşă. În acest timp, arieratele companiei au urcat la un total de 647,1 milioane de lei, din care 338,2 milioane către bugetul consolidat şi 308,8 milioane către alţi creditori (226,6 milioane de lei faţă de entităţi cu capital de stat şi 82,2 milioane de lei la companii private). La finele anului trecut, pierderile CFR Marfă aproape s-au dublat, urcând la 321,5 milioane de lei faţă de un minus de 169,4 milioane de lei la sfârşitul anului 2008.
Directorul CFR Marfă s-a retras în provincie
Directorul general al CFR Marfă, Mihai Frăsinoi, a făcut pasul înapoi şi şi-a dat demisia la doar trei zile după ce Remarul 16 Februarie a anunţat exportul de fier vechi în Turcia. El a invocat motive personale şi „s-a retras” la conducerea regionalei din Craiova a companiei. „Am demisionat din motive personale. După ce îmi voi lua câteva zile de concediu mă voi reîntoarce la regionala din Craiova pentru că vreau să rămân în sistem“, a spus Frăsinoi, după ce şi-a anunţat retragerea.
El a fost numit la conducerea companiei în iulie 2009, întâi ca director interimar şi apoi ca director general, după ce fostul şef al companiei, Călin Graţian, a demisionat pentru a ocupa postul de director de dezvoltare la sucursala din România a operatorului austriac Rail Cargo.
O alta grupare politica a cumparat zilele astea Academia Catavencu. Doru Buscu si amanta lui cu blog urmeaza sa fie dati afara dupa ce au dus tirajul publicatiei la 15000 de exemplare vindute (cifrele oficiale sint umflate din facturi).
itm??
Abuz în serviciu contra intereselor publice, contracte semnate aleatoriu, reparaţii care nu au avut loc, directori de societate fictivi, toate acestea sunt ingredientele ideale ale unui escrocherii pe bani statului de milioane de euro. Gazeta de Cluj vă prezintă în exclusivitate radiograma uneia dintre cele mai mari fraude din banii publici a ultimilor ani.
Vagoane second-hand vândute pe milioane către CFR
În cursul lunilor martie şi aprilie alea anului 2005, S.C ICIM S.A Arad a cumpărat din Germania, de la firma DB PERSONENVERKHER GMBH Berlin, 6 automotoare cu remorcă (12 vagoane LVT LVS) La data de 11.04.2005 s-a realizat efectiv importul bunurilor achiziţionate, conform declaraţiilor vamale de import. Astfel, la data de 17.08.2005, SC.ICIM S.A Arad a vândut cele 12 automotoare căre S.C Activ Invest S.R.L conform contractului de vânzare-cumpărare nr.132 pentru suma de 579.200 ron plus TVA. Conform actelor de la dosarul cauzei, S.C Activ Invest S.R.L a vândut către S.C Remarul 16 Februarie S.A Cluj -Napoca , cele 12 automotoare la un preţ de 374.067 lei per bucată automotor, preţul totat fiind de 2.670.838 lei fără TVA. În baza contractului , au fost emise în totat 5 facturi. Considerând data facturilor, rezultă în mod evident faptul că unele plăţi au fost făcute cu titlu de avans de către S.C Remarul 16 Februarie S.A, tocmai pentru ca S.C Activ Invest S.R.L să poată plăti contravaloarea acestora către S.C ICIM S.A.
La data de 21.10.2005, anterior deci vânzării-cumpărării S.C Activ Invest S.R.L – S.C Remarul 16 Februarie S.A, aceste automotoare au fost vândute de S.C Remarul 16 Februarie S.A către Societatea Naţională de Transport Feroviar „CFR Călători” S.A la un preţ total de 7.497.000 de lei, din care TVA 1.197.000 lei. La baza stabilirii acestui preţ, după cum reiese di contract, au stat „reparaţiile şi modernizările” aduse automotoarelor, care, conform evidenţei contabile a S.C Remarul 16 Februarie S.A, au costat 2.896.918 lei.
Concluziile trase de către procuror după analiza situaţiei de fapt şi a documentelor cauzei sunt următoarele. În primul rând, valoarea „modernizărilor” aduse de către S.C Remarul 16 Februarie S.A este foarte apropiată de valoarea totală cu care această societate cumpărase bunurile de la S.C Activ Invest S.R.L. O a doua concluzie este aceea că, în intervalul de timp aprilie-octombrie 2005, valoarea automotoarelor second-hand aduse din Germania a crescut de la 120.000 de euro, la aproape 8 milioane de lei, adică la aproape 2 milioane de euro. Aceşti bani au fost plătiţi de către „CFR Călători” S.A în perioada 01.11.2005-02.12.2005 pe baza a 6 facturi, astfel fiind achitate toate cele 12 automotoare.
Modus operandi
Din declaraţii şi din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică al specialistului Direcţiei Naţionale Anticorupţie, rezultă în primul rând faptul că automotoarele nici nu au ajuns la S.C Activ Invest S.R.L, ele fiind transportate direct la S.C Remarul 16 Februarie S.A. Acest aspect rezultă din lipsa avizului de însoţire a mărfii de la S.C ICIM S.A. către S.C Activ Invest S.R.L. Totodată este important de reţinut faptul că S.C Remarul 16 Februarie S.A şi S.C Activ Invest S.R.L funcţionează practic în aceeaşi locaţie.
De asemenea, în raportul de expertiză, este precizat faptul că S.C Activ Invest S.R.L nu a adus nici înbunătăţire automotoarelor, nu a efectuat nicio lucrare, nu a adus niciun plus de valoare care să justifice peţul de vânzare.
În urma controlului efectuat de către oganele de cercetare penală la S.C Activ Invest S.R.L, rezultă că automotoarele au fost comercializate în starea în care au fost achiziţionate, în evidenţa contabilă a firmei ne fiind identificate nicio cheltuială cu reparaţia acestora. Constatarea este importantă, deoarece S.C Remarul 16 Februarie S.A şi-a calculat preţul de vânzare către SNTFC, având în vedere preţul de achiziţie de la S.C Activ Invest S.R.L.
În rechizitoriu este evidenţiat modul în care unii dintre învinuiţi cumulează calităţi decizionale la toate cele trei societăţi, se cunosc şi au avut contact personal în timpul aşa-ziselor negocieri. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 112/26.10.2005 este semnat de învinuiţii Sabo Emil, Urs Claudia Maria şi Călin Mitică din partea S.C Activ Invest S.R.L, prcizându-se în cuprinsul documentului că achiziţia automotoarelor cu remorcă are loc în vederea reparaţiei şi modernizării pentru SNTCF CFR Călători S.A
La data de 04.10.2005, anterior cumpărării de către S.C Remarul 16 Februarie S.A a automotoarelor de la S.C Activ Invest S.R.L, învinuiţii Noapteş Alexandru, Nacu Vanghelie şi Iosub Cătălin au aprobat un document numit „notă de negociere”, din partea SNTFC. „Negocierea” se purta cu reprezentanţii S.C Remarul 16 Februarie S.A, care încă nu erau proprietari ai automotoarelor, din partea acestei societăţi semnând învinuita Florişca Simona, pentru directorul economic Iancu Floare. Tot anterior achiziţiei efective a automotoarelor de S.C Remarul 16 Februarie S.A, la data de 19.10.2005, Serviciul Modernizări Locomotive din cadrul SNTFC CFRCălători a întocmit un referat de oportunitate a investiţiei în cauză, precum şi o notă de achiziţie a automotoarelor, motivându-se că S.C Remarul 16 Februarie S.A este sigura unitate specializată în reparaţia automotoarelor, că repară şi produce piese de schimb pentru automotoarele menţionate. Această notă a fost aprobată de învinuiţii Noapteş Alexandru şi Iosub Cătălin. Până şi contractul între S.C Remarul 16 Februarie S.A şi SNTFC CFR
Călători a fost încheiat tot anterior contractului între S.C Activ Invest S.R.L şi S.C Remarul 16 Februarie S.A, la data de 21.10.2005, faţă de 26.10.2005. Contractul de vânzare-cumpărare din data de 21.10.2005 a fost semnat de Noapteş Alexandru, Nacu Vanghelie, Iosub Cătălin, din partea SNCTF CFR Călători, respectiv Urs Claudia Maria şi Iancu Floare.
În rechizitoriu se arată cronologia complet anormală a emiterii unor documente esenţiale achiziţiei. Astfel, referatul de oportunitate cu nr. 45/C/2269 este datat 19.10.005, în timp ce negocierea a avut loc la data de 04.10.2005, cu alte cuvinte ideea necesităţii de a cumpăra ceva s-a născut după ce preţul a fost negociat.
Din documentele aflate la dosar rezultă faptul că învinuitul Călin Mitică s-a comportat mereu ca un reprezentant al S.C Remarul 16 Februarie S.A, unul dintre martori crezând că este acţionar la firma respectivă. Mai mult decât atât, preţul de vânzare a fost negociat de către Faur Ioan direct cu Călin Mitică , sens în care s-au întâlnit de mai multe ori, respectiv au discutat la telefon. Chiar dacă el nu apare în documentele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cedându-şi părţile sociale tatălui concubinei sale în 2003, el a iniţiat şi desfăşurat totalitatea acţiunilor. Caracterul pur formal al retragerii din firmă a lui Călin Mitică rezultă şi din declaraţia tatălui concubinei, Băiculescu Dumitru, care a declarat că el nici nu ştie ce obiect de activitate are firma pe care o deţine din 2003, nici ce activitate a desfăşurat, motivând că preluarea era menită a fi doar temporară. Mai mult, Călin Mitică i-a atras atenţia, cu ocazia cedării părţilor sociale, că de activitatea firmei se va ocupa Urs Claudia Maria, cu care acesta din urmă acesta a şi luat legătura de câteva ori. Înformaţiile pe care le primea noul acţionar de la Urs Claudia erau de genul : „ firma merge bine”, sau „oamenii au de lucru”. Culmea ironiei este faptul că, în schimbul rolului de paravan, Băiculescu Dumitru , ulterior devenit martor în dosar, primea lunar două-trei milioane de lei vechi, de la Urs Claudia, în timp ce cumnatul învârtea milioane de euro.
Călin Mitică a dat dovadă de atât de multă dibăcie în manevrele financiare pe care le întreprindea, încât nici cunsilierul juridic al S.C Activ Invest S.R.L nu a cunoscut existenţa tranzacţiilor, semnatura de pe contracte neaparţinându-i. Condorm unui alt martor audiat la dosar, Vlad Tudor, directorul SNCTF CFR Călători din perioada 2005-2006, acesta l-a cunoscut pe Călin Mitică după numirea sa ca director, văzându-l frecvent pe holurile SNCTF CFR Călători. Ca şi alte persoane audiate în cauză, Vlad Tudor ştia despre Călin Mitică că este reprezentant al S.C Remarul 16 Februarie S.A şi nu al S.C Activ Invest S.R.L Cluj-Napoca. Relaţia privilegiată cu învinuiţii din conducerea SNCTF CFR Călători a avut ca efect suplimentarea bugetului SNCTF CFR Călători cu exact suma solicitată în plus faţă de valoarea automotoarelor. Călin Mitică împreună cu Sabo Emil au realizat demersurile achiziţiei de la S.C ICIM S.A Arad, concomitent cu „umflarea” artificială a preţului de cumpărare a bunurilor, aspecte cunoscute de învinuiţii reprezentanţi ai SNCTF CFR Călători.
„Umflarea” bugetului SNCTF CFR Călători
Premisa suplimentării bugetului instituţiei o constituie reunirea comisiei de negocieri, pentru stabilirea preţului pentru cele şase automotoare, majorarea de buget nelăsând nicio urmă de dubiu cu privire la intenţia directă a învinuiţilor în vederea achiziţiei. Astfel, în primă fază, în bugetul de venituri şi cheltuieli întocmit la sfârşitul anului 2004, pentru exerciţiul financiar al anului 2005 fusese prevăzut un program de investiţii de 3.517.076 lei. În această sumă, nu era cuprinsă şi achiziţia a şase automotoare, dar, în luna septembrie a anului 2005, conform „Registrului” Consiliului de Administraţie al SNCTF CFR Călători, s-a produs o modificare a bugetului. Concret, în completarea programului de investiţii pe anul 2005 s-a introdus o nouă poziţie, cu denumirea de „şase automotoare”, la valoarea de 6,3 milioane lei, cu încadrarea în bugetul alocat pe anul 2005. Conform „Raportului privind modificarea programului de investiţii pe anul 2005”, diferenţa dintre suma iniţial prevăzută de 35,707 milioane lei şi 42.007 milioane lei cât era odată cu rectificarea, era exact suma necesară pentru achiziţionarea celor şase automotoare. De aprecizat faptul că „raportul” amintit este aprobat de către Nacu Vanghelie, învinuit în cauză, iar hotărârea de rectificare a bugetului este semnată de către învinuitul Noapteş Alexandru, în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SNCTF CFR Călători.
Din punct de vedere al achiziţiilor publice, suplimentarea s-a făcut conform dispoziţiilor art.12 lit.a din O.U.G nr 60/2001, aflat atunci în vigoare. Textul legii prevedea posibilitatea autorităţilor să negocieze direct, cu o singură sursă, atunci când „ produsele, lucrările sau serviciile puteau fi furnizate doar de un singur contractant, din motive de natură tehnică, artistică sau din motive legale de protecţie a unui drept de exclusivitate asupra acestora.” Pe lângă escrocheria evidentă, reprezentanţii SNCTF CFR Călători au încălcat şi normele procedurale, lipsind o serie de documente solicitate de dispoziţiile legale, şi anume anunţul de atribuire în Monitorul Oficial şi prezenţa unui caiet de sarcini. În plus, nu a fost prezent niciun reprezentant al Bursei Române de Mărfuri.
Andrei Tomoş
Din analizele financiar-contabile ale DNA reies următoarele:
– S.C. REMARUL 16 FEBRUARIE S.A efectuează primele plăţi chiar înainte de data achiziţionării de către S.C ACTIV INVEST S.R.L , de la S.C ICIM S.A Arad
– Din conturile S.C ACTIV INVEST S.R.L , Călin Mitică a ridicat, în numerar 665.883 RON, scoţând sumele din circuitul bancar şi făcând imposibilă determinarea destinaţiei reale a acestora, la capătul „firului”
– Titlul cu care au fost scoase aceste sume – restituiere creditare firmă, din anul 2003- sau „diverse” – este fictiv, pentru suma de 870 de milioane vechi din data de 24.10.2003, neexistând chitanţă prin care s-a efectuat depunerea, ci doar înregistrarea acestei operaţiuni în fişa analitică a S.C ACTIV INVEST S.R.L
Date privind caracterizarea învinuiţilor
1. Nacu Alexandru nu are antecedente penale. Este căcăsătorit. A avut un comportament nesincer pe parcursul urmăririi penale.
2. Iosub Cătălin nu este cunoscut cu antecedente penale. A dat declaraţii nesincere în cursul urmăririi penale.
3. Nacu Vanghelie nu se consideră nici el vinovat de producerea pagubei, pagubă a cărei existenţă o contestă. Nu are antecedente penale.
4. Mureşan Vasile, apreciază şi el întreaga operaţiune, ca fiind legală, comercială, în ciuda faptului că a participat la toate fazele negocierii. Nici el nu are antecedente penale.
5. Iancu Floare, are dintre toţi învinuiţii, singura declaraţie care se apropie de sinceritate: “ cu ocazia acelor negocieri nu s-a ştiut preţul exact pe care îl va plăti S.C Remarul 16 Februarie S.A Cluj-Napoca, la S.C Activ Invest S.R.L, decât după ce va şti ce preţ obţine de la SNCTF CFR Căşători sau alţi operatori”
6. Florişca Siona Elena, nu este cunoscută cu antecedente penale. Nici ea nu se consideră vinovată.
7. Călin Mitică se foloseşte de faptul că nu a semnat documente în cursul procedurii, deşi retragerea tactică din S.C Activ Invest S.R.L a fost doar scriptică, s-a expus în cuprinsul stării de fapt implicarea intensă, determinată a acestuia, de la început şi până la sfârşit. Nici el nu are antecedente penale.
8. Sabo Emil, declară că este nevinovat, susţinând că nu ştia cui urmează să fie automotoarele, deşi din cronologia emiterii documentelor, precum şi din dubla sa calitate, rezultă contrariul. Nici acest învinuit nu are antecedente penale.
9. Urs Claudia Maria, arată că de achiziţia celor 6 automotoare s-a ocupat Sabo Emil. Mai arată că nu a participat la negocierea preţului, ci doar a semnat contractul. Nu are antecedente penale.
Firmele la care Călin Mitică are participaţii sau este asociat:
1.EDELWEISS HOLDING SRL
2.ARMONIA EDELWEISS SRL
3.METALURGICA TRANSILVANA AIUD SA
4.TRANSFEROVIAR GRUP SA
5.ELECTROMET BUSINESS GRUP SRL
6.REMARULL LOGISTICS SRL
7.INTRETINERE SI REPARATII VAGOANE DE CALATORI C.F.R. SIRV BRASOV SA
8.TRANSFEROVIAR CALATORI SRL
[…] după încuscreli pidosnice cu SOV, Blaga face și el din opoziție un ban cinstit, prin intermediari, cu puterea. […]
[…] a lui Gușă. Detalii despre prietenia asta de jaf dintre Călin Mitică și Vasile Blaga găsiți aici, cît să vi se […]