Doi amnezici ai Securității: Stelian Tănase și Andrei Pleșu
Lui Stelian Tănase i-a interzis Securitatea publicarea a două romane, înainte de ’89. Un motiv complet insignifiant, de-a dreptul derizoriu, pentru ca Stelian Tănase să refuze, acum, postul de director general al Realității TV (post deținut de informatorul Securității cunoscut drept „Nuș”. Același Nuș care și-a clădit, mai apoi, schemele financiare piramidale cu ofițeri ai Securității). Așa că nu-l refuză, îl acceptă. Iar discuțiile pe care deja le-a avut cu Nuș vor constitui, probabil, nucleul unei viitoare cărți de istorie recentă.
Despre relația lui Andrei Pleșu cu Securitatea a apărut un interviu-fluviu în EvZ. Vîndut de editori, firește, cu un titlu referitor la o notă dată de Băsescu la Securitate pe cînd era căpitan de vas. Foarte bine: editorii EvZ au ales ce era vandabil iar Băsescu o fi scris note, că altfel nu se putea. Ca și în cazul lui Stelian Tănase, însă, lovit de amnezie taman cînd preia de la Nuș cîrma Realității TV, și Andrei Pleșu a fost lovit de ataraxie. Nu acum, ci pînă acum. Aș fi apreciat dezvăluirea despre nota lui Băsescu atunci cînd Pleșu a văzut documentul. Îndrăznesc să opinez că o devoalare publică a informatorului (sau ce o fi fost Băsescu), cu tot cu nota asta ca argument, ar fi fost indicată ceva mai devreme. Cu, desigur, tot arsenalul conex de rigoare: cererea unei anchete la CNSAS pentru reconstituirea dosarului, lapidarea în piață etc. După ce, însă, Andrei Pleșu a oploșit informația asta ceva vreme undeva printre ciornele textelor din Dilema veche iar acum o scoate ca trufanda, mă aștept să-și mai ia o colaborare și la Jurnalul Național, deținut de Felix, omul care a castrat CNSAS-ul în care a activat și Andrei Pleșu. Iar din partea lui Felix mă aștept să folosească interviul lui Pleșu din EvZ ca (încă) un motiv pentru demersul legitim de suspendare a lui Băsescu. Dar nu spun că așa se va întîmpla, desigur.
4 Comments
bai maestre, e ceva in aer ma. ma cum poti sa critici o viata pcr, securisti, iliescu si la batrinete sa devii coleg, platit, iubiti cu exact aia pe care ia-i combatut o viata?:::))) ce metamorfoza ciudata. parca e sindromul stokolm? sau sindromul albineii ce se caca in propia miere?:::)))niste marii caractere, imense in trupui matalhoase. dai draqu daca il mai vad pe plesu prin piata floreasca o sa protestez. pe dinescu deja l-am ars pe la dales:::))) sti ca daca ii injuri direct in fatza de la 5 cm de nas se imoaie inststant?:::)))
ceea ce se traduce prin: idealismul nu tine de foame 🙂
de asta-i bine sa ai in viata modele dar nu idoli (astia din urma, inevitabil se vor face de kko si te vor dezamagi).
sigur o sa apara cineva care o sa comenteze cum ca nu e totul alb si negru, ca exista si zone de gri. insa deja gri-ul e regula, si nu exceptia…
Desigur, nu e totul alb şi negru. Mai există şi latino-american.
bravos natiune, halal sa-ti fie, tizule..ti-ai dat in petec, ce ne facem, insa, cu anatomia mistificarii?..metamorfozatule…pacat, mare pacat!!!