Băsescu începe (neoficial) coabitarea cu Antonescu pentru a rupe coabitarea oficială cu Ponta
Vineri, cînd invitații mei de la „Butonul de panică” de pe B1 l-au auzit pe președinte spunînd, de la pupitrul de la Cotroceni, că trebuie să se consulte cu Crin Antonescu (în chestiunea numirii lui Ovidiu Silaghi la Transporturi), au izbucnit în rîs. Recunosc, la prima auzire, și mie mi-a părut o ironie pomenirea numelui lui Antonescu de către președinte. Apoi m-am prins: nu numai că nu era o glumă, ci o strategie. Și încă una bine pusă la punct. Ponta interimar la Transporturi e prins în colivia aurită a orgoliului lui de puber care se crede Chuck Norris.
Judecînd după reacția perfect civilizată a lui Antonescu (care chiar a fost să discute cu președintele la Cotroceni, de parcă cei doi ar avea cea mai firească relație de colaborare instituțională din lume!) după discuția cu Băsescu, pricepem că strategia prezidențială este nu doar acceptată de Antonescu, dar e chiar pe placul președintelui PNL. Care, dacă Ponta e constrîns să rămînă încă o vreme interimar la Transporturi, scapă de deficitul de imagine produs de privatizarea aproape ratată a CFR Marfă (doar v-am zis aici că Ponta a orchestrat, de fapt, măgăria aia de licitație). Și, cu ocazia asta, vine ca o binemeritată compensație pentru liberali, pe care Ponta i-a tăbăcit din vîrful Guvernului.
Efectele strategiei lui Băsescu sînt acum vizibile: Ponta e iritat de trei ori pe zi și se bîlbîie la TV, încercînd să contracareze atacurile prezidențiale, Antonescu a început să respire mai regulat și speră că, intrat în grațiile lui Băsescu, chiar are o șansă la prezidențiale, iar Băsescu a coborît din nou în mijlocul poporului să puncteze electoral, după o perioadă în care coabitarea cu Ponta l-a cam ținut în casă.
7 Comments
E din nou vremea jupânului Băsescu, fără doar și poate. E trist că din intreaga clasă politică, el e singurul lider 🙂
Să nu fiu înțeleasă greșit, e trist că după ce i se termină mandatul, oricine ar fi președinte nu-l va egala nici ca strateg, nici ca intelect și nici măcar carisma lui nu va putea fi egalată.
Buna ziua ,
si in conditiile in care ii apreciati lui Base 😀 calitati indiscutabile,de ce considerati,sau banuiti ca nu ar avea in tolba un baston de „maresal” pentru ….cineva 🙂
Grefarea capului uman este încă în stadiul de cercetare ştiinţifică. Cu ficatul n-ar fi o problemă.
Coabitare nu înseamnă cooperare, dimpotrivă înseamnă conviețuirea între forțe politice în principiu incompatibile, de regulă între un președinte și un premier din tabere opuse.
Termenul de „baron local” care încerca să spună ceva despre tipul de relații dintre o anumită categorie de potentați locali și decizia politică a fost complet golit de conținut după 2004, devenind sinonim cu „om bogat”.
Coabitarea, cu o semnificație clară, născută din prezența în același consiliu de miniștri a președintelui socialist Mitterand și a premierului dreptei, Chirac nu ar trebui golită de o semnificație care este o lecție esențială pentru societatea românească: trebuie să reușim să coexistăm cu cei pe care nu îi agreăm, fără linșaje, fără mineriade, fără strîmbe și înjurături, pentru depășirea situației și pentru atingerea intereselor comune.
Jocul la două capete al președintelui Băsescu este de normal în raport cu obiectivele pe care și le-a fixat la investitură, practic președintele este consecvent în obiectivele strategice și în relația cu forțele politice cu care, vrea, nu vrea, coabitează. Patologică este lipsa periculoasă de colegialitate din USL. Explicații există, ele nu ar trebui însă să aibă efect asupra colaborării la nivelul celor doi co-președinți.
Pina la urma, mi se pare ca etichetele de „pisoi” li se potrivesc diletantilor politici de la guvernare; si, asa cum este el, bun/rau, presedintele este singurul „greu” politic, la momentul actual. Sper ca este in continuare bine intentionat, pentru ca nu lipseste mult pina cind ii va putea plesni ca in poveste: sapte dintr-o lovitura !
Şi pe mine m-a pufnit râsul, când l-am auzit pe Traian Băsescu spunând răspicat că vrea să discute cu ” domnul Antonescu”. Nu i-a spus niciodată aşa, cel puţin în ultimii trei ani! Nu cred d-le Prisăcariu, că ar fi vorba de coabitare. Cred însă, că d-l Băsescu, nu a vrut să îi lase lui Crin Antonescu o portiţă de ieşire, în cazul în care Silaghi va fi condamnat, zicînd că el nu era în ţară, că nu l-a propus el, etc. Aşa cum, a vrut să îl lege neapărat pe Ponta, de privatizarea CFR şi de Relu Fenechiu.Loviturile cu manta, i-au ieşit ăntotdeauna pefect lui Traian Băsescu.