Cum am devenit colonel al Armatei române deși n-am făcut armata

Am primit un e-mail acum vreo săptămînă de la Biroul de presă al Ministerului Apărării. Știți, ministerul ăla condus de Mircea Dușa, ministrul școlit la „Ștefan Gheorghiu”, ăla care visează avioane neidentificate care ne violează noaptea spațiul aerian. Textul e-mail-ului, scurt, dar cu un început fulminant: „Domnule colonel”. Hopa, adică eu! Adică eu, domnul colonel! Ca să vezi, și eu care știam că am fost doar șef de detașament sau așa ceva, pe la clasa a III-a (aveam șnur de ăla roșu; stai, că am avut și de ăla galben). Tocmai cînd mă întrebam ce îndatoriri am dacă pornește războiul în Siria sau dacă, Doamne ferește!, duc Ponta și Crin țărișoara în război civil, am început să mă prind. Iaca, uitați-vă și voi la e-mail, mai jos.

col
Ați văzut link-ul ăla? Și eu. Am dat click pe el și așa am descoperit că, de fapt, nu mie voia să-mi scrie Biroul de presă al Armatei, ci colonelului psiholog Adrian Prisăcaru (vezi aici ce face colonelul Prisăcaru).
Deci nu sînt colonel, doar Armata crede că sînt. Sau, mai pe șleau, niște unii de la Biroul de presă al Armatei sînt atît de idioți încît nici măcar o adresă de e-mail nu sînt în stare să scrie. Data viitoare, probabil, o să primesc pe e-mail planul secret de atacare al Bulgariei sau orarul confidențial al orelor de gramatică de la care lipsește Dușa.
Ăștia sînt comunicatorii bravei Armii române, conduși de geniul Carpaților, Mircea Dușa.

You May also Like...

Rock FM sucks
21 noiembrie 2010
Totuși, fabulos: AC/DC & KMKZ = AVAS!
17 ianuarie 2011
Cînd s-a sinucis politic Ponta
13 decembrie 2013
18 Comments
  • Reply
    Stoie
    17 septembrie 2013 at 15:55

    Cu astia nici nu iti e frica in caz de razboi!
    Vrei, nu vrei esti militar si trebe sa treci in transee!

  • Reply
    gabi
    17 septembrie 2013 at 15:56

    hahahaha!! cu ocazia asta am aflat ca erai tocilar si aveai snurulete!
    ps- fara gluma, daca nu aveai acele snurulete, nu erai asa bun acum!

  • Reply
    andu
    17 septembrie 2013 at 17:29

    snur rosu, deci erai sef de grupa, mai pirlit, dar daca ai avut si din ala galben, e clar, conducator de detasament, frate! Eu mai mult din alea rosii am avut, sufeream teribil dupa ala galben!

  • Reply
    petre
    17 septembrie 2013 at 20:04

    futui,era sa ma stramb de ras,da ai bagat-o p`aia cu snururile gemene si nu ma pronunt…

  • Reply
    Iepurila
    17 septembrie 2013 at 20:34

    Problema e sa nu comunice astia ca suntem in razboi cu Bulgaria, sa iau paru’ si sa pornesc spre sud, si noi sa fim in razboi cu Ucraina.

  • Reply
    Nick
    17 septembrie 2013 at 22:01

    Așa, și?! Hai, frate Cătăline, dă-o-n spanac, e o simplă confuzie de nume. Ți-e clar că nu ți s-a întâmplat niciodată să trimiți un mail la repezeală lu’ unu de-l chema (aproape) la fel… :)) Pe bune acu’… Nu le caut scuze ălora, dar miroase a ceva frustrări nerefulate la timp și pe la tine. N-ar fi rău să-ți cauți tizu’, colonelul, că văd că e psiholog. Ai adresa deja. Sau vorbește cu Turcescu, colegul de trust. Și el e colonel, da’ pe bune, nu ca tine. Deși nici el n-a dat pe la armată… :))

  • Reply
    Nicolae
    18 septembrie 2013 at 6:06

    Eu cred că „cârtiţa” ţi-a trimis un caz de investigat. Adică, armata nu vrea să recunoască existenţa sindromului NU la participanţii în scenele de război (teatre de operaţiuni, atenee, operetă, circ, etc) – ehehei, compensaţii, pensii, etc. baban, de astea de boală – pe când specialiştii zic că da, NU există. Şi există, pentru că militarii noştri ( Şi a altora) nu sunt mercenari. Au ajuns militari şi peste asta, acolo, altceva neputând face. Dacă aveau chemare ajungeau măcar candidaţi la Legiunea Străină.

  • Reply
    Nick
    18 septembrie 2013 at 12:48

    Domnu’ Cătă, da’ ofticat mai ești, bre! Nu-ți plac decât glumele tale. Ca lu ăla. „Nu e bine, domnu’ chestor!”… Acuma, ca să fiu sincer, nici nu mă așteptam să treacă primul meu comentariu. Ironia și aroganța n-au treabă cu sângele în instalație… Noi, la grădi, (cu un pic înainte de perioada aia cu șnururile) ne țineam pe lângă ăia de dădeau cu pâra la tovarășa cu „pârâciosu’ roade osu’!”, până dădeau apă la șoareci. După care, satisfăcuți, le dădeam lovitura de grație: „Ofticosu’, ofticosu’!”… 🙂

    • Reply
      prisacariu
      19 septembrie 2013 at 9:23

      ești penibil. și anonim. așa îmi plac mie anonimii ăștia:). ia zi, lucrezi la biroul de presă al mapn?

      • Reply
        Nick
        19 septembrie 2013 at 13:47

        Ha, ha! Siiiguuur, sunt comandantul biroului, sau cum i-o zice. 🙂

        • Reply
          prisacariu
          19 septembrie 2013 at 13:49

          dacă sari ca inteligentu’ din baie…
          P.S. ce faci la amsterdam?:) turism, studii?

      • Reply
        Nick
        19 septembrie 2013 at 13:51

        De unde ai scos-o pe aia cu anonimul?! M-am prezentat, asa cum cere formularul tău pentru comentarii. Acuma, că nu sunt celebru, ca tine, asta e. Nimeni nu e perfect. Și încă ceva: când rămâi în pană de umor tu nu știi decât să jignești?

        • Reply
          prisacariu
          19 septembrie 2013 at 14:06

          nu e formularul meu, e al wordpress-ului; și nu e vorba de celebritate, ci de nume și prenume, atît. altfel, de la adăpostul unui nickname de pe net, mă pot da și eu deștept și pot face procese de intenție. doar că eu trebuie să mi le asum în fața unora ca tine, nu? tu nu, tu ești doar un nick pe net

          • Nick
            19 septembrie 2013 at 21:58

            Păi, mă cheamă Nicolae Necula, prietenii îmi spun Nick. Încântat de cunoștință. E cazul să facem teoria chibritului și să ne punem de acord că, în general, cam asta înseamnă blogging-ul? Bineee, facem, da’ pe scurt: unul (celebru ca tine sau nu neapărat) scrie iar cititorii („nicneimii de pe net”) comentează. Doooh! Când o să-mi fac blog, o să te anunț. O să poți posta cu numele tău binecunoscut (să-mi crească și mie valoarea paginii) sau o să te poți ascunde după un nick. Cum o să vrei. Mama nu se supărăăă… 🙂

          • prisacariu
            20 septembrie 2013 at 12:13

            minunat! încîntat de cunoștință:D

  • Reply
    Livia
    18 septembrie 2013 at 21:54

    Domnule Cătălin… Colonel … (Apropo… Când revine Dl colonel Robert Turcescu ?) Uricariu, Dacă ei aşa vă văd … Sunteţi! (Măcar pt.ei!?)

  • Reply
    Livia
    18 septembrie 2013 at 21:57

    … Scuze !Regret ! Fără Vreo Intenţie… !
    … Rectific ! „Prisăcariu” …

  • Reply
    Livia
    18 septembrie 2013 at 22:34

    Domnule Cătălin, Unde Comentez ?
    Nu îmi Apare „Postarea?”
    Vreau să îl salut pe Dl Mihail Neamţu … !
    Să îl Felicit !
    V-am scris în privat … !
    Nu văd să mă vedeţi … ???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *