Jurnalu' lu' puiemonta. 21 decembrie
21 decembrie. 19.00. Nu știam că doare așa… Sînt trist. Pe la unșpe jumate eram în biroul lui Zgonea și i-am zis: „Valică, poa’ să vină și colegu’ tău, Mihai Viteazu, eu de aici nu mă mișc pînă la plen nici să mă omori!”. Iar Valică mă privea bovin și rumega niște cuvinte care nici de-ale dracu’ nu-i ieșeau din gură. Într-un tîrziu, m-a scos din sărite cu rumegatu’ lui oltenesc: „Ce e, bă, Valică, ce e?!? Vrei să mă convingi să mă duc la plen, nu? Să ascult discursul lui Iohannis, nu?! Zi, Valică, de ce dracu’ nu zici?!”.
„Nu, șefu'”, a glăsuit Valică în cele din urmă, „voiam să-ți spun că eu trebuie să cobor să-l întîmpin pe domnu’ președinte Klaus și să-l aduc în plen și nu pot să te las în birou, că am o regulă peste care nu trec: dacă eu nu sînt în birou, atunci nu e nimeni…”.
Am sărit în picioare de parcă m-ar fi anunțat cineva că m-a pus Codruța sub acuzare la DNA și am răcnit: „Băăă, Vaaaaliii, eș’ nebun?! Cum, bă, mă dai afară din biroul tău, ești cu capu’?!?”. „Șefu’, te rog io să mă înțelegi”, a zis Zgonea, „dacă domnu’ Klaus pățește ceva acum, io devin președinte, că Tăriceanu a zis că nu e interesat, și trebuie să fiu deasupra partidelor, că președintele nu mai e membru de partid, nu pot să te las în biroul meu, să-mi compromiți șansele să fiu nu numa’ banu’ Craiovei, ci al întregii Românii!”.
Atunci mi s-a făcut rău, am văzut negru înaintea ochilor și, după aia, n-am mai simțit nimic, ca atunci cînd a ieșit scandalu’ cu plagiatu’. Cînd mi-am revenit, eram deja în plen și vorbea Iohannis. Mă durea capu’ și aș fi vrut să vînd burgeri la fast food la Paris, orice, numai să nu fiu acolo. Valică, nu te uit!
5 Comments
Bată-te Bobeică să te bată, tot la tocătură franțuzească ți-e gândul.
F,bun,dar….cam scurt,ma pregateam de lectura.!!!
Scurt, da’ bun! Ca un pahar de whisky 🙂
In other news, ce faţă de menghină are Zgonea…
Excelent acest jurnal. Il astept zilnic! Felicitari Catalin, esti preferatul meu.
Poate iese de un nou Las Fierbinti 🙂
Multumiri !