Viermii intestinali ai Simonei Halep
Orice jurnal sportiv TV din România cuprinde, obligatoriu, ultimele fraze agramate ale ultimului împiedicat de la vreo echipă de fotbal din subsolul clasamantului Ligii I, înțelepciunile unor burtoși care se dau antrenori în aceeași Ligă I și, neapărat, declarațiile cîte unui patron de mingicăreală, de preferat un patron fie fost, fie viitor pîrnăiaș. Iar Liga I, să ne înțelegem, e un fel de campionat sătesc la scara fotbalului care se joacă în Europa prin țări ca Spania, Germania, Anglia, Franța, Italia.
În afară de fanii echipelor de fotbal românești (cei mai mulți marcați încă din copilărie, nu se știe de ce, de stigmatul de a ține cu o echipă de pe la noi) și pariori, jurnalele sportive TV din România nu prea atrag alt tip de public. Pînă cînd, desigur, bravele noastre gimnaste mai iau cîte un braț de medalii sau vreun român mai impresionează lumea pe la Jocurile Olimpice. E de înțeles, deci, foamea unui public mai larg de a adera și la alt tip de model sportiv. Pe foamea asta legitimă și nu foarte des satisfăcută, acum vreo doi ani a apărut Simona Halep. Adică o tînără de 20 de ani, timidă, minionă și cu un zîmbet de șoricel. O tînără care, de nicăieri, a apărut și ne-a schimbat jurnalele de știri sportive: mai întîi cu cîte un mic turneu cîștigat, apoi cu o ascensiune spectaculoasă în clasamentul WTA, după care cu o finală la Roland Garros, o semifinală la Wimbledon, un turneu al campioanelor la care reușea să o bată pe Serena Williams.
În țara în care jucătoarele de tenis cîștigă cîte un turneu de mică importanță o dată la cîțiva ani, performanțele Simonei Halep au fost, evident, excepționale. Iar într-un WTA în care, în afară de Serena Williams (care domină autoritar clasamentul feminin de ani de zile), dinamica jucătoarelor din top 10 este nebună, Halep a devenit o vedetă. Printre alte vedete, unele cu grand slam-uri cîștigate (spre deosebire de Halep), dar ea însăși o vedetă.
În paranteză fie spus, anul trecut, cînd Wimbledon-ul era în plină desfășurare, îl vedeam pe McEnroe (pe BBC, înaintea semifinalei Halep – Bouchard) care dădea un pronostic dovedit corect: Bouchard o bate pe Halep, Bouchard vine tare din urmă, Bouchard va fi revelația lui 2015 și poate amenința chiar supremația Serenei Williams. Da, Bouchard a bătut-o pe Halep în semifinala din 2014 de la Wimbledon, dar atît. Acum, în 2015, Bouchard iese din mai toate turneele din primul tur și e posibil ca în lunile care vin să iasă și din top 10 WTA. Cu toate astea, în 2015, Halep a mai cîștigat vreo două turnee de superclasă și (da, inclusiv datorită jocului fluctuant al Mariei Sharapova) este încă pe locul 3 WTA.
Că tot vorbeam de Bouchard: nu știu ce cred canadienii despre perioada execrabilă prin care trece compatrioata lor, dar mă îndoiesc că o spulberă jurnaliștii (sportivi sau nu) canadieni. În România, însă, cîțiva homunculi (țin neapărat să-l remarc aici pe Ciutacu, cel mai meschin dintre homunculi) au găsit ocazia să-și urle frustrarea de mediocri care au performanțe doar la supt clanța patronului și la halbere și coniac – canoe (vorba glumelor clasice, da’ bune în context): v-am zis noi că Halep abia ține racheta în mînă, că e umflată de presă, că e gonflată de un patriotism de doi lei etc. etc. etc.
Păi, măi, homunculilor, Halep a plătit să apară la TV, așa cum fac patronii voștri (care stau acum să înfunde pîrnăile) pentru politicienii pe care-i susțin? Măi, meschinilor, Halep a fost dată la TV pentru că și-a arătat chiloții sau pentru că a furat din bani publici, așa cum fac cei mai mulți dintre patronii voștri? Nu, nesimțiților, Halep a devenit o vedetă pentru că, pe fapte și cifre, pe munca ei, pe efortul ei solitar, pe psihicul ei (așa labil, poate, cum s-a văzut uneori pe teren că e) v-a dat ocazia unora ca voi să vă vărsați fierea care vă sufoca. Halep v-a oferit șansa, nimenilor, să vă infiltrați în viscerele ei ca niște viermi care cresc și se lungesc din energia pe care oameni ca Simona Halep o cheltuie în fiecare zi pentru un efort cu totul inaccesibil unora ca voi.
Simona Halep nu a cerut nimănui să devină vedetă și port-drapel. Iar dacă, totuși, a oferit unor oameni bucuria să trăiască alături de ea și, astfel, presa a descoperit o vedetă, nu murdăriți această bucurie, învățați ceva din acest fenomen. Se cheamă fair play. Și e un principiu de viață, nu doar în sport.
P.S. E primul text pe care-l scriu despre Simona Halep. Pe care nu l-aș fi scris dacă nu aș fi fost agresat de multele înjurături primite nemeritat de Halep. Înjurături venite de la unii care și-au construit o carieră pe înjurături. Nu e un text în favoarea Simonei Halep, este un text în favoarea bunului-simț.
13 Comments
Bouchard deja pica pe 26 dupa W., eventual mai jos ori Simona ramane in cel mai rau caz pe 4.
totusi Halep trebuie sa inteleaga ca atunci cand ea greseste 1 milion de romani ofteaza. Exact ca la echipa nationala de fotbal, nu se supara nimeni la infrangere atunci cand se vede ca echipa a dat totul pe teren, se supara cand ii vad ca au venit ca la defilare, doar pentru prezenta.
Bre nenicule, daca matale oftezi pentru că Halep greșește inseamna că ai cap doar să nu-ți ploaie-n gît și că n-ai înțeles nimic. Halep n-a semnat nici un contract cu România și cu atît mai puțin cu nenăscuții care o înjură. Mie nu-mi place locul lui Halep și înțeleg ca ea joacă tenis să facă un ban și pentru că-i place.
CELE MAI ÎNVERŞUNATE ŞI CĂPCĂUNE SUNT CIORILE FĂRĂ PLISC. ÎN AFARA ROMÂNIEI NU AR CÂŞTIGA NICI APA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE.
CÂT DESPRE ,,MAESTRUL” , ,,cel mai meschin dintre homunculi” , SĂ-L DĂM PE MÂNA LUI TOPÂRCEANU :
,,Pe tine, jivină de mare valoare,
Te blestem s-adormi de-a-n picioare
Si cînd vei cerca să mai scrii vreo sudalmă,
Să-ti fete un soarece-n palmă.
La fund, călimara apropae uscată
Să aibă si-o muscă-necată
Si, stropi de cerneală zvîrlind pe hîrtie
Penita crăcită să nu vrea să scrie.
Un dinte să-ti crească, de cremene lungă
Întors către lume să-mpungă,
Iar altul, de cocă si moale, atins,
Să-l simti că te doare-ntr-adins…
La urmă, o droaie de tipuri nefaste,
Profund imbecile si vag pederaste,
Să-ti strîmbe-n nestire tinuta si graiul,
Si-n uliti să crească alaiul
Vîrtej petrecîndu-te-n cale
Păcate, măscări, osanale.
Iar tu, piază rea,
Nu te depărta
De prin preajma sa.
Dă-i în ochi albeată,
În păr mătreată,
În nas roseată,
În inima un ceas rău,
În piept o scoabă
Si-n pat o babă.
Fă din el păpuse,
Să-l strivească-n use
Fată jucăuse:
Să-i smulgă urechea si tîtele
Să-i curgă prin coate tărîtele,
Stuchi-l-ar mîtele !”
Multumesc .
Stimati toarsi si pretini, e bine punctat ce a scris Prisacariu si pertinent, insa daca Halep ar fi fost o fite cine , sa zicem locul 100, atunci, probabil, nu ar fi avut nicio importanta ca o ia in freza din primul tur „in turneele care conteaza”, dar ea este/era pe locul 3 in clasamentul WTA. Daca te-ai catarat atat de sus, ai doua alternative: ori tii sus drapelul si te lupti pana la ultima picatura (iti dai viata pe teren), ori te retragi elegant invocand, eventual, presupuse probleme de sanatate, in cazul acesta nu Calcaiul lui Achile ci unghia Penelopei, sau alte aiureli!
Eu tin foarte mult cu Simona si o incurajez sa merga mai departe pentru ca talent are cu caru, din nefericire fizicul si, se pare, nici psihicul n-o prea ajuta. Altfel, multa sanatate si s-auzim numai de bine.
Pretul „succesurilor”…se mai plateste din cind in cind.
„Romanul”(fie Simona, fie antrenorii, fie mentorii ei, fie toti la un loc) a gasit o bresa in sistemul WTA si a exploatat-o cu succes. Iata ce se poate sa ajungi pe locul doi fara vreun GS la activ. Bravo Simonei! Problema este ca acum chibitii vor s-o vada cistigatore si in liga mare, iar ea nu poate…inca.
Inainte sa mi se umfle vena nationalista, adica dupa mintea mea, mama tuturor relelor, sau ma rog, matusa lor, prefer sa gandesc global…apreciez sportul si sportivii in general si am respect pentru ei. Pentru toti. Nu ma mandresc cu Halep pentru ca e romanca, pentru ca nu am adus absolut nici un aport performantei ei. Ma mandresc cu realizarile mele, cu cele ale fiului meu sau ale sotiei, daca consider ca am contribuit cu ceva acolo. Faptul ca ne-am nascut in aceeasi tara este o pura intamplare, sunt mandru ca sunt om, european si pamantean. Insasi spiritul sportiv nu aproba aceasta mandrie aiurea, care, in final, te face sa urasti adversarul. De aceea spun ca este mama relelor.
Muriți ! Nu va trăiți voi neîmplinirile prin ea! Datorită ei câțiva oameni U aflat de existența României pe acest glob! Numai frustrări! Fa ceva tu cu tine!
Cătăline, te-ai trezit cam târziu să-i miroşi chiloţii macherdoancei, ţi-au luat-o alţii înainte:) Uite, o să-ţi dau cu copy-paste (că tot se poartă) aici, un comentariu de-al meu la un articol de-al Crucişătorului, relativ recent, pe marginea subiectului Halep. Şi o fac prin copiere, pentru că mi-a plăcut formularea şi stilul de-acolo, poate că n-aş mai putea să scriu la fel acum, nemaiavând aceeaşi stare, deşi ideile sunt aceleaţi. Iată textul, aşadar:
„Acum e „break la cap”, ieri era „bună de bătut”, dar parcă alaltăieri era „insăşi România”, măiestre! Jigodie şi lichea ai fost toată viaţa ta, de ce m-ar mira acum că te-ai sucit? Ne-ai vârât tuturor pe gât găselniţa asta slută şi agramată, pezentându-ne-o ca pe viitoarea mare campioană a Universului, cea care va rescrie regulile şi istoria tenisului. Vizionarul p..lii! Ştiai foarte bine (că doar zici că te pricepi la tenis, şi n-am motive să nu te cred) că tuta nu e decât o truditoare, că n-are pic de talent şi că a ajuns acolo unde a ajuns doar datorită unei conjuncturi favorabile şi unui noroc porcesc, ea neavând valoare mai mare de top 30. Conştient ai fost de măgăria pe care ai făcut-o, ştiind câtă influenţă ai asupra bizonilor patriotarzi care au înghiţit pe nemestecate căcatul servit de tine, înjurându-mă pe mine şi pe alţi câţiva care mai postam pe-aici încercând să spunem lucrurilor pe nume. Erai conştient de ticăloşia făcută, pentru că ştiai că nu te poţi uita la meciurile ei decât dacă eşti român sau ai pariat pe ea, altfel n-ai nici de ce şi nici la ce să te uiţi, meciuri plictisitoare, anoste, unde nu vezi un lob, o scurtă, un serviciu-vole, un smatch, pentru că nu le ştie, doar o eternă alergare pe fundul terenului, dintr-un colţ într-altul, încercând să trimită mingea în terenul adversarei în speranţa că aceasta va greşi. Păi nu de-aia ne uităm la tenis, bă, maestre, ci ca sa vedem talente autentice, nu muncitori truditori, că nu suntem la Salva – Vişeu sau la Bumbeşti – Livezeni. Acuma te-ai sucit, Mangusta e câh, acuma îi put chiloţii, nu-i mai miros a flori de câmp, ca în vremea când îi sugeai de zor, spunând că e „insăşi România”. Să-ţi fie ruşine, mă, maestre, mă…”
nu fi grobian cu chiloții, altfel comentezi unde vrei tu, dar nu aici
Bine, n-o să mă mai vezi pe-aici. Promit!
Bine, n-o să mă mai vezi pe-aici. Promit!