Tovarășe Vulpescu de la Cultură, nu-l sechestra pe Enescu în sala de congrese a PCR!

L-am văzut pe tovarășul Ionuț Vulpescu, ministru al Culturii, rostind un discurs în seara inaugurală a Festivalului Enescu la Sala Palatului. Sărăcia limbajului (vezi aici masa lemnoasă a discursului), atitudinea inhibat-proletară și aerul de chibiț adolescent mai obișnuit cu marginea stadioanelor rurale decît cu o sală de concerte trebuie să fi jignit orice pasionat de rafinamentul lui Enescu. Dar, paradoxal, tovarășul Vulpescu se afla unde trebuie: în sala de congrese a PCR, vegheat din pereți de toarșul Nicolae Ceaușescu și din sală de protectorul său și fostul preferat al lui Ceaușescu, tovarășul Ion Iliescu.

N-aș fi irosit din tastatură atîtea semne cu tovarășul Vulpescu de la Cultură (un personaj comic-derizoriu al României contemporane: absolvent de Teologie – dar cărător de geantă al politrucului ateu Iliescu – , scriitor de cărți despre fotbal și doctor în Filosofie, ministru inexistent al Culturii pe care o vedem, dar nu e) dacă Ionuț nu ar cauționa de cîteva luni deversarea de fiere a unui bătrîn care a arestat Festivalul Enescu în ultimii 14 ani. Bătrînul despre care vorbim se numește Ioan Holender. Mie îmi aduce aminte de Ion Țiriac: e la fel de bronzat, cu dantura artificială, dar impecabilă, vorbește o română amestecată cu nemțisme și e la fel de plin de sine. Holender, totuși, nu are nici mustața lui Țiriac și, mai ales, banii lui Țiriac. Holender, în schimb, are la dispoziție banii statului român, pe care în șapte ediții ale Festivalului Enescu i-a folosit cam cum a crezut de cuviință. Habar nu am dacă i-a folosit bine au ba, cele mai multe voci ale unor connaisseurs spun lucruri frumoase despre organizare. Ba mai sînt și voci care spun că, cel puțin la ultima ediție, Holender a făcut mai degrabă figurație, cîtă vreme de organizare s-a ocupat Artexim-ul Ministerului Culturii.
Dar nu ăsta e subiectul, ci faptul că Holender și-a încheiat mandatul de director artistic al Festivalului Enescu. Din multe surse (pe care le puteți verifica în presă, mai multe articole au fost publicate în ultima vreme pe tema asta), noul director artistic al festivalului ar urma să fie Vladimir Jurowski (principalul dirijor și consilier artistic al Orchestrei Filarmonice din Londra – aici prezentarea oficială). Un directorat care ar urma să se producă în parteneriat cu directoratul onorific al lui Zubin Mehta (care chiar nu mai are nevoie de prezentare), care a acceptat tandemul cu Jurowski.
În mod absolut inexplicabil, însă, tovarășul Ionuț Vulpescu de la Cultură amînă de luni de zile să oficializeze tandemul Jurowski – Mehta la conducerea Festivalului Enescu. Sau poate că ar fi o explicație: bătrînul de fiere Holender nu e gata să se despartă de Enescu. De Festivalul Enescu. Atît de dependent de festival e Holender, încît a prestat niște atacuri la persoană și niște calomnii la adresa lui Jurowski de ar fi trebuit să-i sară dinții ăia noi de porțelan din gură. Lui Holender, nu lui Jurowski. Dar nu i-au sărit. Cel mai josnic atac e cel care spune că Jurowski, dacă va fi oficializat director artistic al Festivalului Enescu, va chema orchestre din interes pur personal, pentru ca acele orchestre să-l invite pe el, pe Jurowski, să le dirijeze (atacul grobian al lui Holender a fost executat la TVR – vezi aici – , iar jurnalista care i-a luat interviul bătrînului plin de fiere nu a simțit nici o clipă nevoia – ba chiar obligația – jurnalistică să-l tempereze pe Holender sau măcar să-i ceară argumente). Las la o parte că, dacă e așa cum zice Holender, România e clar că a devenit un soi de Mecca a orchestrelor din toată lumea, orchestre care se bat să vină la sala de congrese a PCR și, pentru asta, ar fi dispuse să-i dea și șpagă lui Jurowski. Rizibil? Nu, doar ridicol. Și trist.
O să admit, totuși, că nu-l cunosc pe Jurowski. Nici profesional, nici personal, firește. Totuși, o simplă cercetare online arată că vorbim de un dirijor deja consacrat la puțin peste 40 de ani și, foarte relevant în context, un mare promotor al lui Enescu în lume.
Care e, deci, problema lui Holender? Psihanalizabilă, aș zice. Una care nu mai poate fi rezolvată nici cu dantură nouă, nici cu bronz. Și nici măcar cu o carte care să-l ridice la rang de efigie a festivalului (pe banii Operei Române). Și, țineți-vă bine, bătrînul de fiere nu poate fi consolat nici cu o stea pe cer care-i poartă numele! Da, o stea pe cer, la propriu, nu e nici o metaforă (vezi aici). O stea cumpărată tot din bani publici, de către Institutul Cultural Român condus de liberalul Radu Boroianu, cel cunoscut și ca ambasadorul mafiei energiei.
Ca să trivializăm, să mai spunem și că, de fapt, Holender ar susține la șefia artistică a Festivalului Enescu un artist român (de care nu s-a auzit în afara Bucureștiului) care să-l propună pe el, pe Holender, director onorific al festivalului. Mă rog, așa susțin cei care merg mai des la Festivalul Enescu.
Așadar, tovarășe Vulpescu de la Cultură, nu-l sechestra pe Enescu în sala de congrese a PCR, sală atît de dragă idolului tău, tovarășul Iliescu! Lasă-l pe Enescu să iasă în lume, chiar dacă asta ar însemna ca scrîșnetul dinților noi ai lui Holender să facă scaunele din sala de congrese a PCR să tremure.