De ce să te asculte procurorul și nu sereistul? Pentru că procurorul e controlat public de judecător
Fără prea mulți termeni juridici, articole de lege și argumentări stufoase, chestiunea interceptărilor de comunicații se reduce la controlul informațiilor. Dacă informațiile provenite din interceptarea comunicațiilor sunt utile în probarea unei infracțiuni, acestea vor fi folosite într-un dosar penal. Iar un dosar penal este public în faza de instanță, așadar controlul civil asupra acestei intruziunii în viața personală este maxim. Dacă, însă, informațiile provenite din interceptarea comunicațiilor nu sunt utile în probarea unei infracțiuni, aceste informații trebuie distruse. Dar când aceste informații inutile pentru demonstrarea unei infracțiuni se află și în posesia unui serviciu de informații, a cărui activitate este eminamente nepublică, cine ne garantează că informațiile nu sunt folosite în scopuri mai puțin legitime?
Să analizăm o situație nu chiar așa de ipotetică: un parchet are suspiciuni că cetățeanul X este implicat în activități potențial infracționale; în decursul investigațiilor, parchetul decide că ceățeanului X trebuie să i se intercepteze comunicațiile (telefonice, electronice etc.); parchetul, însă, nu deține mijloace tehnice pentru a efectua interceptările, așa că mandatează pentru această activitate un serviciu secret; după o perioadă, parchetul decide că interceptările nu au dus la obținerea unor informații relevante din punct de vedere penal, așa că decide sistarea acestei activități; prin efectul legii, informațiile deja strânse din interceptări sunt distruse de către procurori, nefiind utile cauzei penale în curs.
Până aici, totul este în regulă. Problema apare, însă, la informațiile stocate în cursul interceptărilor de către serviciul de informații (cel mandatat din punct de vedere tehnic de către parchet), informații pe care serviciul secret poate decide să le păstreze, câtă vreme nici o lege nu-i cere serviciului secret să le distrugă. Iar acele informații irelevante din punct de vedere penal pot fi foarte relevante din punctul de vedere al persoanei interceptate: pot fi informații referitoare la viața privată, la viața de familie, la relațiile cu prieteni, colegi de serviciu etc. Adică informații potențial compromițătoare din punct de vedere etic sau, pur și simplu, informații relevante pentru un adversar politic sau de afaceri, de exemplu, al celui interceptat. Și aici apare problema: cetățenii nu dețin nici o pârghie de control asupra felului în care un serviciu secret folosește informații despre viața privată.
Da, sigur, și în parchete pot exista procurori care să utilizeze pentru șantaj, să zicem, interceptări irelevante din punct de vedere penal, dar foarte relevante din punct de vedere personal. Însă, într-un astfel de caz, tocmai pentru că legea interzice folosirea informațiilor din interceptări în afara cauzei penale, o astfe de situație va fi rezolvată tot de Justiție, mai devreme sau mai târziu.
5 Comments
[…] Sursa: Catalin Prisacariu […]
de pe pagina SRI:
Potrivit legii, toate datele obţinute sau gestionate în activitatea de informaţii, inclusiv datele personale, au caracter secret de stat şi sunt protejate corespunzător.
Informaţiile privind viaţa particulară, onoarea sau reputaţia persoanelor, cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale, nu pot fi făcute publice şi, dacă nu prezintă relevanţă pentru securitatea naţională, sunt şterse de îndată.
Toate datele cu caracter personal cunoscute/deţinute de Serviciu sunt radiate, respectiv distruse dacă, în urma desfăşurării activităţilor specifice prevăzute de lege, se constată că acestea nu sunt corecte, nu există pericol la adresa securităţii naţionale sau suspiciunile nu sunt confirmate. Regula generală este că, atunci când datele nu prezintă interes pentru securitatea naţională, sunt radiate sau distruse. Excepţie fac datele personale furnizate cu consimţământul persoanei în vederea efectuării verificărilor de securitate specifice, în condiţiile legii.
superb!
E … fun sa vezi ca niste iranieni [si turci] ne invata cum sa aplicam propria-ne Constitutie. 😉
Multumim oricum, caci, daca ne-am fi lasat in seama zecilor de deontologi care acum dau sa-ti explice [cumva, ti-ar sugera ca au pus umarul la indreptare] cum stau lucrurile corect desi, pana mai ieri exultau orgasmic [si o vor mai face-o] la reproducerile din interceptari-stenograme, cu atat mai mult, cu cat erau[/ vor fi] mai bine impregnate cu dulcegarii de alcov si alte intimitățuri (sic!).
Nu stiu cati din ei au citit decizia CCR. Nu am vazut sa fi inteles ca acolo este infierata notiunea „si altii” precum si modul in care trebuie operate, secretizate etc procedurile legate de interceptari. Fara acestea, operarea interceptarilor de catre procurori, este si mai periculoasa.
In primul rand fiindca si acum procurorii [in special DNA] isi iau mai multa putere decat le permite spiritul Constitutiei si chiar legile in vigoare. Este usor de imaginat cat de avantati vor fi atunci cand nu vor mai nevoie sa ceara „de la altii” respectivele servicii de urmarire.
Nici articolul de fata nu lamureste si nu argumenteaza credibil. Iata, pe paragrafe [desi, inca din titlu apar ambiguitati].
1. „Dacă, însă, informațiile provenite din interceptarea comunicațiilor nu sunt utile … trebuie distruse. Dar când aceste informații … se află și în posesia unui serviciu de informații … cine ne garantează că informațiile nu sunt folosite în scopuri mai puțin legitime?”.
In logica autorului „trebuie” inseamna ca se si intampla. Dar, ce sa vezi, si serviciile ar trebui sa stearga ce [stim ca] este nerelevant. Daca ar fi sa ne luam dupa o logica a bunului simt, atunci cand sunt 2 parti care opereaza, macar ferindu-se una de alta ar exista mai multe premize de evitare a abuzurilor.
2. „prin efectul legii, informațiile deja strânse din interceptări sunt distruse de către procurori, nefiind utile cauzei penale în curs.”
Prin efectul legii [in vigoare], procurorul ar trebui sa il anunte pe cel urmarit/ ascultat dupa ce a iesit din „vizorul” lor. Oare, s-a intampalt vreodata!? Eu, nu am auzit
3. Problema apare, însă, la informațiile stocate … pe care serviciul secret poate decide să le păstreze … Iar acele informații irelevante … pot fi informații referitoare la viața privată, la viața de familie … Adică informații potențial compromițătoare … Și aici apare problema: cetățenii nu dețin nici o pârghie de control asupra felului în care un serviciu secret folosește informații despre viața privată.”
Problema este ca cetateanul nu are si nu va avea [fara aplicarea, macar a ceea ce exista din raspunderea magistratilor] parghii de control nici asupra felului cum procedeaza procurorii [vezi zecile de stenograme „scurse” in presa „de casa”].
4. „pentru că legea interzice folosirea informațiilor din interceptări în afara cauzei penale, o astfe de situație va fi rezolvată tot de Justiție, mai devreme sau mai târziu.”
Dupa cum spuneam, legea interzice si acum.
Are cineva impresia ca de-acuma seCURistii nu mai asculta si, mai ales, nu mai inregistreaza datele sensibile?!
Pai ei cum sa castige un ban „cinstit” daca nu mai au acces la asemenea informatii?
CUM mai pun baietii de-un santaj?