2018, anul dispariției lui Dragnea

Acum un an și două zile, pe 29 decembrie 2016, Liviu Dragnea anunța că a doua sa propunere de premier pentru președintele Klaus Iohannis este Sorin Grindeanu. Prima fusese Sevil Shhaideh, cu opt zile înainte, propunere refuzată de președinte după aproape o săptămână.

Dragnea încheie acest an cu promisiunea voalată că ar fi gata să scape și de premierul care i-a urmat lui Grindeanu (dat jos de la Palatul Victoria tot de către propriul partid, la dorința liderului suprem din Teleorman).
De data aceasta, însă, dacă chiar ar reuși să convingă partidul să voteze o a doua moțiune de cenzură la adresa propriului guvern, Dragnea ar avea doar două variante la dispoziție, ambele proaste: 1. să accepte încă un premier sforărit de un SRI din ce în ce mai curățat de loialii fostului binom Maior – Coldea și din ce în ce mai controlat de binomul Hellvig – Iohannis (cum deja se întâmplă acum); 2. să se încăpățâneze să propună un premier-slugă care să fie refuzat de Iohannis iar Iohannis să propună Parlamentului un premier cu totul neplăcut lui Dragnea, ceea ce va duce la alegeri anticipate dacă majoritatea potențial controlată de PSD nu votează de două ori premierul nominalizat de președinte (sau, dacă-l votează, la situația 1, deja descrisă anterior).
În oricare din cele două situații, Dragnea pierde teren masiv în PSD și, fie prin negocieri, fie cu cuțitele pe masă, trebuie să plece. Și dacă Tudose rămâne premier, veștile sunt la fel de proaste pentru șeful PSD: prim-ministrul a anunțat deja că nu-l interesează smiorcăielile membrilor Executivului, a arătat că nu-l privește demersul lui Tudorel Toader în privința șefei DNA și chiar s-a burzuluit la Dragnea în câteva ocazii. Faptul că „Monitorul oficial” i-a fost luat lui Tudose de la Guvern și mutat fix în subordinea lui Dragnea la Camera Deputaților demonstrează o dată în plus că bătălia stă să înceapă și armele au fost deja scoase la înaintare. Deocamdată, doar ca să fie arătate, nu și folosite.
Ce e drept, însă, Tudose trebuie să treacă de la bla-bla la bătaie. Până acum, premierul a stat după gardul guvernului și a înjurat de acolo, arătându-i din când în când lui Dragnea semne obscene. Dacă o ține tot așa, avem toate motivele să bănuim că Tudose doar simulează conflictul cu Dragnea, spre folosul celui din urmă. Iar dacă e doar balet la mijloc, Hellvig trebuie să se extragă din poveste și să-l faulteze pe Tudose. Cu doctoratul ăla plagiat urât, pe care-l tot acoperă. Altfel, un Tudose iepuraș garantat SRI înseamnă, de fapt, un blat între Dragnea și Iohannis. Iar dacă e trădare, trădare să fie, dar să știm și noi.
Și, nu chiar în ultimul rând, e nevoie și ca aberațiile legislative coapte de câteva luni la comisia lui Iordache și nu numai să NU devină legi. Iar acesta va fi testul definitiv de bună-credință al președintelui României. Eu am pariat că Iohannis va juca, în cele din urmă, corect și va bloca enormitățile din Parlament. 2018 care începe de mâine îmi va da, sper, dreptate.