PSD nu are candidat pentru prezidențiale

„Sa stiti ca e si dorinta mea, si a altor colegi sa ne definim pana in primavara prezidentiabilul, sa il aparam cu dintii pentru ca va fi atacat de statul paralel. Colegii din tara vor sa-l vada pe cel care se va lupta cu Iohannis” (sursa).

Declarația îi aparține eternului agitat aterizat în PSD din PRM, Codrin Ștefănescu. Cum Ștefănescu nu a precizat despre ce primăvară este vorba, aș paria că nu despre cea de anul ăsta e vorba și nici măcar despre cea din 2019, chiar anul prezidențialelor. E, mai degrabă, vorba de o primăvară perenă, un anotimp întâlnit numai în raiul idioților agresivi, singurul loc în care aceștia, adică idioții agresivi, au puțină liniște ca să o poată lua de la capăt la Antena 3 a doua zi.
Dar să revenim: să fii pesedist și să spui că ești foarte interesat de candidatul la prezidențiale acum este ca și cum într-un bordel cu prea puțini clienți în care fetele își scot ochii pentru a fi primele la coadă s-ar pune problema desemnării unei candidate pentru câștigarea concursului de „Miss Virginitate”.
În primul tând, pesediștii sunt ocupați – atât individual, cât și în grupuri mai mici sau mai mari – cu suptul (de resurse) de pe unde apucă (dar numai de la stat, evident, că de aia sunt la putere, logic).
În al doilea rând, activitatea de supt este îngreunată de luptele dintre diversele facțiuni, tabere, bisericuțe, grupuscule și grupulețe, deci nu mai rămâne energie și pentru alte întreprinderi.
În al treilea rând, în primele trei-patru eșaloane ale acestui partid, acum, nu mai există nici unul măcar mai de Doamne ajută care să fie scos în față și să conteze și pentru alți cetățeni în afara celor care votează constant PSD (și știm că nu-s mai mult de vreo trei milioane; Iohannis, însă, a arătat că președinția se câștigă cu vreo șase milioane, deci, de două ori mai mult decât poate PSD în mod normal și chiar cu peste un milion față de ce a putut Ponta, care avea toată puterea și încă avea atu-ul că se bate cu „mafia băsistă”).
În al patrulea rând, PSD nici măcar nu are nevoie să scoată în față, acum, cu aproape doi ani înainte de prezidențiale, un candidat, ci are nevoie să repare fisurile din partid (iar crevasa care amenință să se transforme în rift este cea care-l separă pe Tudose de Dragnea). Tocmai de aceea, povestea cu prezidențiabilul este bună doar ca să mai aburească niște naivi sau, în cel mai bun caz, să pompeze oareșce adrenalină în electoratul PSD care are frustrările lui, cauzate de promisiunile fără acoperire ale lui Dragnea din campania pentru parlamentarele din 2016.
Și, în al cincilea rând, dacă vor scoate un așa-zis candidat la înaintare până în primăvara acestui an, sunt toate șansele ca acela să fie doar un iepure din urma căruia, de fapt, să vină adevăratul candidat.
Și, atenție, toate cele de mai sus sunt valabile dacă partidul reușește să nu se rupă de Dragnea până la finalul lui 2019 (ceea ce e greu de crezut). Dacă, însă, PSD se face țăndări și va avea nevoie de altă conducere, totul se resetează.
Pe scurt, au obosit și consultanții ăia israelieni, i-a uzat și pe ei haosul din PSD. Dar se consolează, sunt sigur, cu milioanele pe care deja le-au încasat. Shalom!