Mîncătorii de căcat înghit în liniște într-o singură situație

Am observat că, în genere, mîncătorii de căcat sînt foarte zgomotoși. Mai ales cînd cantitățile de căcat sînt enorme și fiecare înghițitură e plătită cu greutatea ei în aur. Ca să nu fie vreo confuzie, vreau să precizez că mă refer la acești mîncători de căcat. De fapt, fie, nu la toți, ci doar la cei care se apropie (sau chiar depășesc) pragul de zece mii de euro lunar. Aș putea să detaliez: coproclefăielile lor sînt băloase, sonore, au caracter de deversare (dar și de aversă sau chiar ploaie mocănească), împut tot ce e în jurul lor și, practic, îi marchează pe consumatori pe viață. Sînt ca un miros de budă fără apă curentă, care nu trece nici dacă dai cu napalm arzînd.
Totuși, mîncătorii de căcat sînt tăcuți, uneori. De fapt, într-o singură situație: cînd vine vorba să mănînce în continuare căcat despre cum au mîncat și mănîncă în continuare căcat. Atunci, coprofagii sînt foarte tăcuți. Cred că le e greu, cred că esofagul li se umple pînă sus cu rahat, cred că le ajunge pe nas și chiar în urechi. Cred că, în acea unică situație, mîncătorii de căcat sînt atît de plini de căcat încît aduc, mai degrabă, cu niște înecați purtați de valuri zile și nopți la rînd. Atîta că, în loc de apă, sînt plini de căcat și purtați pe valuri de căcat. Totuși, ei nu deschid gura. Nu zic nici „pîs”, nici „hîc”, nimic. Nu protestează, nu se simt jigniți, nu au nimic a povesti la popor. Dimpotrivă, preferă să recirculeze tot acel căcat în interiorul lor. Probabil de la zece mii de euro pe lună în sus chiar nu mai contează că traseul natural al dejecțiilor, adică înspre exterior, își schimbă sensul. De la zece mii de euro pe lună în sus, bucuria căcatului ingurgitat, regurgitat și iar ingurgitat în tăcere e o cuminecare, e fericire, e izbăvire. Iar izbăvirea e atît de intimă încît se consumă pe ea însăși în liniște.
P.S. Acest post i se dedică, în special, lui Doru B.
P.P.S. Dacă e cineva care poate să-mi explice cum se susține economic o întreprindere de presă care plătește cîte zece mii de euro pe lună (sau chiar mai mult) nu unuia, ci mai multor astfel de mîncători de căcat, mă las de presă și mă duc la mănăstire să mă rog pentru coprofagi.
P.P.P.S. Dacă vi se pare prea mult căcat, mai înlocuiți voi cu sinonime cum ar fi „copro”, „scato”, „rahat” etc. Dar, chiar și dacă faceți asta, să știți că imensa cantitate de căcat mîncată de indivizii ăștia nu va scădea.

You May also Like...

FBI
12 noiembrie 2010
Judecătoarea Burlan, care judecă recursul lui Alexandrescu de la Antena Group: apropiată de SOV, cercetată penal și afaceri cu teroriști
6 iunie 2013
De ce nu pleacă Boc. Bonus: despre soarta penibilă a activistului cu tasta
19 mai 2011
21 Comments
  • Reply
    arletty
    25 iulie 2010 at 10:24

    ÎNGURGITÁ vb. I. v. ingurgita.
    Sursa: DEX ’98
    Deci, ori a ingurgita, ori a înghiţi. Nu contează ce. 🙂
    Variantele din DEX sînt pentru cei care nu ştiu că, deşi ele au circulaţie în rîndul maselor/boborului, totuşi sînt respinse categoric de norma gramaticală/literară.
    Prise, dragă, parcă terminaşi Litere la Iaşi, ce naiba!

    • Reply
      prisacariu
      25 iulie 2010 at 11:35

      parcă. dar nu e vorba de litere, ci de filosofie

      • Reply
        John DOE
        25 iulie 2010 at 12:40

        😀 😀 😀 😀 Mă, să-mi trag nervii, citesc tot articolul ăsta şi mă aştept la capăt la ceva comentarii pline de „substanţă” maronie 😉 şi când colo… ce să vezi! 😀 😀 😀 😀 O urecheală de perciuni ca la ora de română dintr-a cincea! 😀 😀 😀 😀
        Prise, n-aveţi pe-acolo vreo bursă sau medalie de acordat acordul substantivului cu predicatul, de genul „ordinu’ lu’ Pruteanu în grad de mare cavaler cu note ecsplicative şi erată”?! 😀 😀 😀

  • Reply
    John DOE
    25 iulie 2010 at 12:47

    La subect, acuma: am încercat să citesc articolul ăla la care ai pus tu link. Dar m-a obosit. Poate dacă scria mai scurt, şi la subiect… mai mergea. Dar aşa nu am înţeles nimic.
    Sau să fi scris în episoade mai scurte, în care să trateze un singur ziarist, mai temeinic. Whatever. Treaba autoarei. Are şi respectiva grupul ei de cititori care se pare că o înţeleg, şi au nervi să stea cât e necesar ca să citească toată dezlânarea aia.
    Pe de altă parte, „Doru B.” din P.S.-ul tău e cumva „Doru Buşcu?” Că şi Dorina Lascăr văz că-l cam „spală” pe-acolo. Iaca, aveţi ceva în comun. Is this the beginning of a beautiful frienship? 😀

    • Reply
      prisacariu
      25 iulie 2010 at 15:05

      normal că „doru b.” nu e bușcu. „doru b.” e o clasă, o categorie, un tip, e ca dorel sau ca bulă. e un mîncător de căcat, atît

  • Reply
    socru lu geoana
    25 iulie 2010 at 13:00

    Ce continuare interesanta dupa postul cu gandacelul. Mincatorul asta ce o sa faca dupa pe se inchide troaca? Unde se duc mincatorii de cacat cind se duc? Cind se duc lasa dira ca melcu sa ii urmeze restul mincatorilor? Iar restul mincatorilor ling dira de la sef. NUS ce sa zic;)

  • Reply
    wonder face
    25 iulie 2010 at 14:01

    catalin, hai sa nu ne cacam pe noi. de ce nu le dai tu o lectie de onestitate?! ai putea incepe prin a spune, de ex, cati banuti luai lunar in anii cat ai lucrat la mogul, ca umbla vorba ca ridicai ceva.
    mi-e greu sa cred ca ati plecat ca va dadea deontologia afara din casa, dupa atatia ani de supt acolo….
    asta, daca nu cumva tot un mogul e si la revista fara moguli :))

    • Reply
      prisacariu
      25 iulie 2010 at 15:04

      chiar, hai să nu ne căcăm. în iulie 2006, cațavencu m-a angajat pentru 31 de milioane de lei vechi pe lună, ca șef de departament (la evz, de unde veneam, aveam un salariu de 26 de milioane de lei vechi). cînd am plecat de la cațavencu, salariul era de vreo două ori și-un pic mai mare, ca redactor-șef adjunct. deci, vorbim de sub o mie de euro la angajare și de sub două mii la plecare (într-un interval de aproape patru ani). în tot acest timp, îți poate spune orice om din presă, funcția de șef de departament la un ziar central bătea lejer mia de euro, iar aia de redactor-șef adjunct se apropia de trei mii de euro. despre redactori-șef și directori de ziare nu mai vorbim, salariile în cazurile alea se duceau spre cam cinci mii.

      • Reply
        AntiGelu
        25 iulie 2010 at 16:40

        „full disclosure”,…misto. Ar fi interesant ca pe site-urile ziarelor sa fie inclusa caseta redactionala completa, un mic rezumat al studiilor si traseului prin presa…si care vrea, poate sa puna si salariul.
        😉 Utopia.

  • Reply
    spik
    25 iulie 2010 at 14:04

    nuș in machiavelismul lui posibil să jubileze la lista cu pricina. slaba credibilitate a acestora a dus și ea la insuccesul lui geoană și nu numai.
    posibil să-și propună o nouă generație de halitori,sau măcar o triere de sezon. șantajabili sunt destui,caractere de hazna asemenea.
    ar fi stupid să pornească o noua ofensiva cu aceiași garnitura,chit ca odată compromiși ii are gratis și in orice poziție.
    iar ultimul sondaj e tot ce își dorea mai tare. 😉
    ”jos chiloții,azi e gratis!” doru b.& tatulici o vor auzi tot mai des!

  • Reply
    KAKA MIZE
    25 iulie 2010 at 15:18

    Ia 1000 de femei. Pentru 10.000 de euro/cap, e imposibil sa nu gasesti citeva care sa faca filme xxx sau chiar 6x si sa le si placa. Acelasi cacat e valabil si cu ziaristii . Unii se fut in cur si pe mai putin, altii, pe bani grei si asa e peste tot in lumea asta. Mare smecherie ! Miine o sa afli ca soarele rasare de la E, ca daca bagi deshtu-n priza te curentezi si ca Udrea e curva. Mai bine arata-ne scheme de sifonat banii prin conturi, sa-nvatam si noi ceva pentru viata.

    • Reply
      prisacariu
      25 iulie 2010 at 15:27

      sifonatul de bani prin conturi nu înseamnă nimic cîtă vreme nu ai bani, nu? deci, zic și eu, mai important e să ai ce sifona, că se găsesc conturile

    • Reply
      wonder face
      25 iulie 2010 at 16:39

      cititorii s-au schimbat in 20 de ani, putini mai pun botul la coisme. vor si altceva, pt ca merita si altceva. ma refer la acei oameni cu 3 neuroni in plus in cap, care-s destui si care nu se mai regasesc in nimic.
      da’ la noi e mai greu. goana dupa bani cu limba scoasa, acumuleaza frustrari inainte de vreme, iar dorinta de a face ceva diferit, bazat pe niste principii viabile de biznis, e invers proportionala cu aviditatea de a avea si tu bani, buzunarele pline de bani, cu efort minim, cel mult cu efortul aferent tragerii unei basini.
      toata presa a devenit o mahala cu muulte tzatze, o barfa generala cu accese de isterie cu pretentii de jurnalism. de la dat cu parul unul in capul celuilalt, la tras presul de sub picioare si futut in cur, la cum se ingroapa un cadavru sau cum se dezgroapa un cadavru – la propriu si la figurat.
      succes! sunteti pe drumul cel bun

  • Reply
    socru lu geoana
    25 iulie 2010 at 16:20

    Ce aveti mah cu Prisa? Repede ce bani avea, ce bani avea. Daca avea bani baga si el o vila, o aroganta, ceva, un telefon mai de miez. Da stiu nu pare genul. Macar o vacanta scumpa. Parca pe voi v a intrebat cineva daca ati lucrat la mogulache? Unui om cu fac de litere are nevoie de altceva, nu numai de bani. Si nu ii iau apararea, ca nu are nevoie sa -l apar eu. Ci, m-a deranjat asa sa-l iei la cuc de bani pe un om ce nu- cunosti. Oi fi Buscu deghizat intrebatorule de bani.

  • Reply
    AntiGelu
    25 iulie 2010 at 16:33

    Hm…incep sa vad ca ura aceea atit de public declarata intre un anumit marinel si un fost detinut de drept comun cu compuneri pe la secu nu e nici pe departe atit de „multa” ci mai mult „publica si declamata”, dar de fapt seaca si nefructuoasa dpdv practic.
    Se explica astfel de ce un anumit personaj influenteaza decisiv alegerile prezidentiale printr-un telefon si o vizita.
    Si de ce iobagii din slujba lui erau atit de ingrijorati de aeronava prezidentiala…la un moment dat duduia AC-ul de articole referitoare la „air force one”, scrise inclusiv de un anume DB, mentionat mai sus, care hai sa fim seriosi nu are nici in clin si nici in mineca cu tematica si problema respectiva.
    Altfel, la ce „profit” de scoate in presa scrisa, salarii de 10.000 de euro le-as vedea justificate doar pt persoanje ce ar vinde „singuri” ziarul respectiv…personaje care hai sa fim sinceri nu prea exista.
    Si o intrebare de baraj…cu ce si-a cumparat prostanacul ramanerea in fruntea senatului, si la cine „s-a platit” birul…la PSD sau Cotroceni?

  • Reply
    preshca
    25 iulie 2010 at 18:25

    A te căca e o necesitate.
    A mânca căcat este o artă.

    • Reply
      John DOE
      25 iulie 2010 at 20:05

      Adân căcu getarea asta. Adică avem trei categorii de artişti. Şi artiste (ca să nu fim miss yoghini):
      – ăia/ălea de se vinde bine cât e încă suflare în ei/ele
      – ăia/ălea de se vinde bine după ce dă colţu’
      – ăia/ălea de nu se vinde bine nici(că)când.

  • Reply
    ciprikus
    25 iulie 2010 at 20:44

    Mananca ei mult cacat dar problema e ca dau si la altii sa manace la oamenii simplii, neinformati care se uita numa la realitati si antene . Cu parere de rau spun ca si parintii mei se uita la Realitatea si A3….

  • Reply
    socru lu geoana
    25 iulie 2010 at 23:13

    Asteptam cu interes lista cu salariile prezentatorilor starii vremii de pe Antene. Inca o intrebare: Razvan si Dani (acum in vacanta) sunt platiti tot de Vantu? Sau de fratii Micula? Ii stiti olandezii. Culmea ar fi ca Badea sa o plateasca pe Bruma, iar Teo sa presteze la Nutu Camataru. Patriciu sa dea salarii la Eurosport sa iasa bine sportivii romanii. Asta e mizilic pe linga ce bani se fac din santaj.

  • Reply
    morris
    27 iulie 2010 at 16:25

    Cataline ce ne facem cu astia dupa bloguri?Ca si ei mananca muuult!

  • Reply
    Emi
    19 septembrie 2010 at 15:13

    Mortal articol…mortal, si eu am ceva cu mancatorii de cacat sau iti mai spun eu pupincuristi…ca de acolo mananca rahat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *