Ca să nu-i chinuie pe procurorii DNA cu dilema autosesizării în cazul Coldea – Cocoș – Ghiță (dilemă care sună așa: dacă ne autosesizăm din interviul dat de Udrea, o să ne acuze SRI că-i facem jocul Elenei Udrea; dacă nu ne autosesizăm, o să zică ăia care antipatizează SRI că sîntem securiști), Elena Udrea a plasat și un denunț la DNA. Ceea ce rezolvă, tehnic, dilema: procurorii nu mai trebuie să se autosesizeze, au fost deja obligați prin depunerea denunțului să facă acte premergătoare în vederea deschiderii unui dosar penal.
Etichetă: rtv
În caz că v-a scăpat informația asta: Dan Diaconescu a redeschis OTV prin intermediul RTV și trăncănește cît e noaptea de lungă pentru oligoizii care-i fac audiență. Dar nu despre regimul psihiatric al emisiunii lui DD vreau să vă povestesc, ci despre cel penal: acum o zi, Dan Diaconescu i-a dat un post la Secretariatul General al Guvernului României (unde adjunct e Liviu Neagu, secretar general al PPDD) unui cetățean care a strîns peste o sută de semnături de susținere pentru candidatura lui Dan Diaconescu la prezidențiale.
Cere, cere, da’ cui îi cere? Aud?
Vîntu a zis, la judecarea cererii de arest în cel mai nou dosar penal al lui, că miza păstrării lui la beci o reprezintă Budureasa. Mai exact, mina de calcar cu brucit din comuna Budureasa din Bihor. Obținută cu ajutorul colegului de arest, Liviu Luca. O fi, n-o fi, cine o vrea să-i ia boii de la bicicleta minieră lui SOV nu știm, nici el n-a spus.
Pînă ne lămurim, însă, să observăm că, pe modelul RTV vs Realitatea TV, bunul prieten al lui Vîntu, adică Ghiță, are și el Budureasa lui. Doar că e Budureasca. Și nu e o exploatare de subteran, ci una de suprafață. Are și reclamă pe rtv.net. Și are marele avantaj că te încălzește, mai ales de la cîteva pahare în sus, spre deosebire de Budureasa, care te ia la răcoare.
Iar acum prestează la RTV, tot în direct. Sînt confuz. Ea se numește Roxana Lăzărescu.
Priviți-l pe Chirieac, imediat după minutul 3 al acestui film, cum îi explică Drăgoteascăi despre „grăsuțul” de Vîntu și despre cum a preluat „briliantul” emisia Realitatea TV. Priviți-i fața de marmotă expandată, transpirată și mioapă. Vi se pare că nu știe că e o cameră la doi metri de el, care-l filmează? Mie mi se pare că abia se abține să nu se uite în obiectiv. Drăgoteascăi, parcă, îi iese și mai puțin, e conștientă de prezența camerei, ar vrea să fie mai rece, dar nu-i iese decît o replică constipată care intră în jocul lui Chirieac. Pielea pulii joacă un rol, Drăgoteasca face figurație, dar în aceeași piesă.
Cît timp piesa se joacă între marele banalist, Drăgoteasca și cine mai e în studio, Chirieac îl admiră pe Vîntu. „Grăsuțul” e „genial”, e „briliant”. Cînd filmarea scenetei, însă, devine publică, falsetul e deplin și evident: Chirieac îl deconspiră pe SOV cu aerul că-i linge mîna. Eu nu m-am hotărît pentru ce să vomit mai întîi: pentru capacitatea fantastică a lui Chirieac de a băli la comandă în timp ce-i mușcă mîna lui SOV sau pentru abilitatea lui extraordinară de a se suporta pe el însuși în timp ce bălește la comandă.
Cam în cheia asta, Sorine, ar trebui să citești desele vizite (pe omăt, cu trandafiri sau într-o însorită zi de toamnă) ale lui Chirieac la matale acasă.
P.S. A propos, Sorine, datoria aia a lu’ matale către Chirieac, de vreun milion de euro, nu a fost, cumva, cesionată de cel din urmă? Și, dacă da, cui? Cu alte cuvinte, la cine te-a făcut dator?
UPDATE 16.00: RTV emite live pe net, aici.
Pe cablu, RTV nu există. Cel puțin pînă cînd CNA va decide altceva, cel mai probabil mîine. Pe net, există chiar două RTV. Una e a lui Sebastian Ghiță, dar nu are live disponibil. A doua e a tuturor gorjenilor, dar abia i se încarcă site-ul iar live-ul deloc. De unde și vorba că realitatea e complexă și are multe aspecte.
SOV i-a luat vreo două milioane de euro (adică atît a băgat Ghiță pînă acum în RTV) managerului asesoftist, iar zilele trecute i-a comunicat, destul de brutal, că nu mai are nevoie de serviciile lui. Mai exact, l-a dat afară, de facto, pe singurul om pe care se putea baza Ghiță: Sorin Enache. La butoane au ajuns eternii loiali Sorin Freciu și mai recent fidelul (pe bază de cardiologie) Adrian Ursu, acest ursuleț de casă al lui Vîntu. Desigur, secondați (sau patronați, cum vă vine mai ușor să vă uitați la poză) de inegalabilul Dragoș Nedelcu.
Practic, în acest moment, Ghiță este doar un băiat care, deși se duce zilnic pe la RTV, mai atrage atenția doar prin aia că e înalt. Dar nici asta nu o să mai țină mult.
Și, acum, întrebarea de un miliard de yeni: cu ce bani s-a întors SOV la RTV? Păi, poate v-a scăpat: cu banii făcuți pe bursă, din acțiuni ale Fondului Proprietatea. Adică mult cheș. Niște milioane, acolo, produse în ultimele două săptămîni.
A doua sursă de venituri pentru SOV și noul lui descălecat la RTV este fostul vameș Blaga de la Bihor. Care, după ce a bătut palma pentru stațiile Realitatea din Ardeal, a mai făcut o înțelegere cu Vîntu: să fie sprijinit pentru preluarea șefiei PDL, la congresul din mai. Și are cam 90% șanse, în ciuda dezvăluirilor recente despre șpăgarii din vămi. Dezvăluiri care nu apar la RTV, normal.
Am observat că, în genere, mîncătorii de căcat sînt foarte zgomotoși. Mai ales cînd cantitățile de căcat sînt enorme și fiecare înghițitură e plătită cu greutatea ei în aur. Ca să nu fie vreo confuzie, vreau să precizez că mă refer la acești mîncători de căcat. De fapt, fie, nu la toți, ci doar la cei care se apropie (sau chiar depășesc) pragul de zece mii de euro lunar. Aș putea să detaliez: coproclefăielile lor sînt băloase, sonore, au caracter de deversare (dar și de aversă sau chiar ploaie mocănească), împut tot ce e în jurul lor și, practic, îi marchează pe consumatori pe viață. Sînt ca un miros de budă fără apă curentă, care nu trece nici dacă dai cu napalm arzînd.
Totuși, mîncătorii de căcat sînt tăcuți, uneori. De fapt, într-o singură situație: cînd vine vorba să mănînce în continuare căcat despre cum au mîncat și mănîncă în continuare căcat. Atunci, coprofagii sînt foarte tăcuți. Cred că le e greu, cred că esofagul li se umple pînă sus cu rahat, cred că le ajunge pe nas și chiar în urechi. Cred că, în acea unică situație, mîncătorii de căcat sînt atît de plini de căcat încît aduc, mai degrabă, cu niște înecați purtați de valuri zile și nopți la rînd. Atîta că, în loc de apă, sînt plini de căcat și purtați pe valuri de căcat. Totuși, ei nu deschid gura. Nu zic nici „pîs”, nici „hîc”, nimic. Nu protestează, nu se simt jigniți, nu au nimic a povesti la popor. Dimpotrivă, preferă să recirculeze tot acel căcat în interiorul lor. Probabil de la zece mii de euro pe lună în sus chiar nu mai contează că traseul natural al dejecțiilor, adică înspre exterior, își schimbă sensul. De la zece mii de euro pe lună în sus, bucuria căcatului ingurgitat, regurgitat și iar ingurgitat în tăcere e o cuminecare, e fericire, e izbăvire. Iar izbăvirea e atît de intimă încît se consumă pe ea însăși în liniște.
P.S. Acest post i se dedică, în special, lui Doru B.
P.P.S. Dacă e cineva care poate să-mi explice cum se susține economic o întreprindere de presă care plătește cîte zece mii de euro pe lună (sau chiar mai mult) nu unuia, ci mai multor astfel de mîncători de căcat, mă las de presă și mă duc la mănăstire să mă rog pentru coprofagi.
P.P.P.S. Dacă vi se pare prea mult căcat, mai înlocuiți voi cu sinonime cum ar fi „copro”, „scato”, „rahat” etc. Dar, chiar și dacă faceți asta, să știți că imensa cantitate de căcat mîncată de indivizii ăștia nu va scădea.