Rodriguez nu e Tarantino
Nu vă lăsați înșelați de acest titlu civilizat, mai întîi am vrut să scriu „Cine e cretinul care a zis că Rodriguez = Tarantino?”. Asta după ce am ieșit de la „Macete” la cel mult o oră după ce a început. Nu numai din cauza replicilor idiot de previzibile, a scenariului oligoid sau a excesului de sînge împroșcat absolut inutil printre scene, ci și din cauza spectatorilor care rîdeau la toate poantele răsuflate, grohăiau cînd apărea un sfîrc și, în genere, erau foarte fericiți că se uită la tîmpenia aia de film.
P.S. Promit să revin la subiecte mult mai amuzante (politică, presă, furăciuni de la buget etc), mă scuzați pentru acest derapaj.
3 Comments
Eu cand ma duc la filme cu Segal (cand!), incep sa rîd inca dinainte de a intra in sala. La alea cu Snipes rîd de acasa…in hohote
Cand vreau sa rîd, rîd.
Da’ seminte, seminte de bostan si floare nu mai sunt prin Bucale? Ca eu cand mai mergeam (in fac.) la cinematografele de pe 6 martie, pe stanga cum mergi catre Universitate, evitam sa ma duc la balcon, asa ca ploua cu coji. Sa nu mai zic de indemnuri, tot de la balcon de tipul „fute-o baaa!”.
Sa nu mai zic de filmele horor: in toiul filmului, in linistea salii, se auzea brusc un racnet gutural, de regula ascutit de femeie. Sobolanii neatenti calcau/se gudurau pe vreun picior feminin.
Si inchei cu aerul conditionat : de deschiderea usilor..
@AntiGelu: dacă tot suntem la ora confidenţelor, io râd şi când nu vreau să râd. Pretty sad. 🙁
@Prise: dacă tot suntem la ora confidenţelor, după greaţa de Turcescu (din postarea anterioară şi din onlainziar), mie unul derapajul ăsta mi-o mai adus stomacul la loc.